7,756 matches
-
lor sufletești nu se impuneau admirației. În război se arătase militari inferiori, în viața publică și socială nu excelau decât prin prevaricațiuni, excese de băutură, joc de cărți și luxurie. Vechea admirație a unora din clasele noastre față de puterea moscovită pierise. Dar chestia Basarabiei dete lovitura de grație influenței rusești în România. Intrarea rușilor în țară făcuse bucuria nu numai a lăutarilor, birjarilor și a femeilor cu moravuri ușoare, dar și a unora dintre vechii boieri cari își aduceau aminte cu
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
Dumnezeu“! — O căpățână de miel la tavă! Era eroic. Căpățâna singură costa 60 de bani. O căpățână de miel în luna lui iulie nu era banal deloc. Dar n-am înțeles nimic dintr-însa, fiindcă, în urma curei de 15 zile, pier dusem cu desăvârșire simțul gustului. D-abia după câteva zile l-am recăpătat.* în sfârșit, am găsit un alt birt. Pe strada Lipscani, lângă casa unde este instalată Banca Agricolă, era o intrătură și peste drum tipografia P. Cucu. Acolo
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
De regulă, o carte așa-și-așa e dată pe mâna unui îngăduitor, asta chiar și în revistele mari. În cele de casă, ea face, firește, carieră de carte fundamentală, fără de care cultura română ar fi în primejdie de a pieri ori de a se dezarticula. Îmi vine să-mi iau mai în serios propunerea de mai sus. Ceea ce era pentru Jdanov spiritul de partid, cel care asigura condiția calității artistice și a corectitudinii (politice) a viziunii, a devenit, pentru propagandiștii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de bibliotecă, nu viu și plin de ciudățenii, de nemulțumiri și neliniști. Tratat cu indiferență de oricine s-ar afla la putere, guvernanții cu greu realizând că fără acești grădinari ai limbii naționale există riscul pierderii ființei naționale, odată cu care piere și scopul guvernării lor. Dar e greu de realizat, pentru indivizi cu o cultură aproximativă, că toate structurile statale ar trebui să apere și să sprijine singurul bun veritabil românesc, cultura română. Într-o Europă globalizată, scriitorul român s-ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pe tatăl meu. Am adoptat și am aprofundat perspectiva sa asupra lumii întru totul. După cum am spus adesea, anul ocupației germane a constituit în mod ciudat o experiență pozitivă pentru mine. Ne confruntam cu un pericol de moarte și oamenii piereau pretutindeni în preajma noastră, dar nu numai că am reușit să supraviețuim, ci am ieșit învingători, pentru că i-am putut ajuta și pe mulți alții. Eram de partea binelui și am triumfat în fața sorții potrivnice. Ce altceva își putea dori un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
umanitare se implică sub egida înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați, cei de la ONU vor fi nevoiți să le asigure protecție militară. Aceasta nu a funcționat, însă ajutorul umanitar strălucit orchestrat de geniul operațiunilor umanitare Fred Cuny îcare a pierit mai târziu în Cecenia), a avut o contribuție importantă la salvarea orașului Sarajevo. M-am alăturat unui grup bipartizan îConsiliul de Acțiune pentru Pace în Balcani) care a silit administrația Clinton să adopte o poziție mai agresivă față de Bosnia. Paul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
a învățat să bată toaca. * De frica vânătorilor, cerbul și-a pus coarne și s-a travestit în copac. * De frica vrăbiilor, ciorile umblă în cârduri. * Privighetorile sunt fete care nu au vrut să se mărite. * Pasărea de gripă aviară piere. * Albina nu atacă decât în legitimă apărare. * Țânțarul atacă numai în picaj. * Au și mincinoșii o limită: nu pot face din armăsar țânțar. * Partea cea mai frumoasă a vieții, omul și-o petrece prin somn, când visează cai verzi pe
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
și judecata cea din urmă. Iată ce citim în "Epistola II-a a lui Petru", cap III v.1-18: "...Iar cerurile și pământul de acum sunt păzite și păstrate, prin același Cuvânt, pentru focul din ziua de judecată și de piere a oamenilor nelegiuiți. Dar, prea iubiților, să nu uitați un lucru: că pentru Domnul o zi este ca o mie de ani și o mie de ani sunt ca o zi. Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinței Lui, cum cred
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
o zi este ca o mie de ani și o mie de ani sunt ca o zi. Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinței Lui, cum cred unii; ci are o îndelungată răbdare pentru voi și dorește ca nici unul să nu piară, ci toți să vină la pocăință //. Ziua Domnului însă va veni ca un hoț. În ziua aceia, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cerești se vor topi de mare căldură și pământul, cu tot ce este pe el, va arde
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
pe el, va arde. Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiți voi, printr-o purtare sfântă și evlavioasă, așteptând și grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri și trupurile cerești se vor topi de căldura focului? Dar noi, după făgăduința Lui, așteptăm ceruri noi și un pământ nou, în care va locui neprihănirea..." (Vezi și Matei XXIV 43; Luca XII 39; I Tes. V 2; Apoc. III
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
contactul cu materia. Precum cineva lasă o haină veche spre a-și lua alta nouă, tot astfel și sufletul părăsește un corp spre a intra într-altul nou: ÎN NOI ESTE DUMNEZEU. (PĂREREA VULGARĂ). Sufletul este muritor și trebuie să piară cu lumea la sfârșitul veacurilor. Tot ce respiră are un suflet care nu-și dezvoltă facultățile decât în proporția bunătăți organelor corpului în care locuiește. După moartea fiecărui om, sufletul este dus la tribunalul Ființei Supreme, care-l judecă. După
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
numai prin vederea unui zeu în templu sau la o procesiune. Atunci trece în corpul unui om, umblă astfel rătăcitor din corp în corp, până când printr-o deplină purificare dobândește permisiunea de a reintra în sânul Divinității. Sufletele acelora care pier de moarte grabnică, rătăcesc pe pământ tot timpul ce era destinat a trăi. CEREMONII LA MOARTE. Indienii mor arareori în casele lor, pentru că ei îndată ce se simt bolnavi, pun de-i transportă pe malul Gangelui spre a se scălda în
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
nu este Dumnezeul morților, ci al celor vii". Dreptul Iov recunoaște nemurirea sufletului prin aceste cuvinte: "Când Dumnezeu îmi va lua viața, eu tot nu voi înceta de a nădăjdui într-Însul" (Iov, XXII 3, 15). Saduceii credeau că sufletul piere împreună cu corpul. Fariseii, că el trece dintr-un corp în altul, iar Esenienii credeau că el este nemuritor. În profețiile lui David (Cap. XXII 2), se // citește: "Toată mulțimea acelora care dorm în țărâna pământului se vor deștepta, unii pentru
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
la începutul veacului al X X -lea, după primul război mondial, în anii grei de secetă și foamete îndurați cei care nu se puteau întreține decât cu sudoarea propriilor brațe. Și dacă mai adăugăm și faptul că mulți părinți au pierit în război, lăsând orfani și văduve acasă, putem să completăm tabloul acelor vremuri tulburi. Mura este prototipul copilului sărman, dar harnic și generos, care-și ajută frații și pe bunica și luptă pentru a-și clădi o viață mai bună
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
lupta dintre pasiune și datorie, din inimă rea având cordul perfect, din remușcare, din rușine, din fel de fel de „abstracții”, care nu se pot observa la disecțiile pe cadavre. Ei o țineau morțiș că o femeie sănătoasă tun poate pieri din dorul după un bărbat și că un bărbat sănătos se poate îmbolnăvi absolut științific râvnind la o femeie. Lumea nu-i credea și zicea că astea-s romane, adică neadevăruri, vorbe, povești de adormit, dacă nu copiii, atunci amanții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
înconjoară, încet-încet, tandru și perfid, precizia. Să tăcem? După ce am terminat de citit Blândețea nopții de Scott Fitzgerald, am plâns fără rușine și m-am rugat lui Dumnezeu să scriu odată o carte ca aceea, în care un bărbat puternic piere încet, încet, fără a muri, după ce o femeie i-a spus printre paltoanele unei garderobe luxoase: „Nu mă părăsi, altfel mor”. Eram la Frankfurt, singur într-o casă curată, un ceas cu cuc vestea o oră a dimineții, la parter
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
murit ca-n timpul somnului, noaptea, de inimă. Nici un țipăt de groază, nici o exclamație. Moartea le-a luat piuitul. Rien. Au supraviețuit 4 oameni. Mă gândesc mai mult la ei. Cum se poate supraviețui după moartea a 21 de oameni pieriți lângă tine, plimbându-vă, admirând, cică, frumusețile naturii? Cum se poate supraviețui la moartea a 21 de oameni care nu ți-au lăsat nici măcar amintirea unei silabe de viață? „Se poate supraviețui la orice, idiotule...” - îmi spun calm și răbdător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
o carte la zece ani”, - Honduras și San Salvador fac schimb de prizonieri - 58 hondurieni contra 27 salvadorieni. În timp ce: - moare Blaiberg, celebrul chirurg finlandez Matti Sulamaa contestă categoric grefele cardiace, iar ’Osservatore Romano se pronunță în favoarea lor, - un turist francez piere acoperit de lava unei erupții de slabă intensitate a vulcanului Stromboli, - doi turiști britanici acuză doi ucenici dintr-o măcelărie pariziană de a fi brutalizat două lebede negre din parcul Monceau, - specialiștii sovietici pun la punct un aparat, mic cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
trecut și prin care trecem, tot așa, nicio valoare a Bisericii, nicio personalitate a acesteia nu poate fi dată uitării, indiferent de situația Bisericii și de timpurile care le traversează. „Potrivnicii sunt mulți, zilele sunt grele, dar speranța nu poate pieri pe vecie”(Psalmi, 9:11), iar „nădejdea vieții veșnice pe care a făgăduit-o mai înainte de anii veacurilor Dumnezeu, care nu minte”(Tit, 1:2), nu poate dispărea. Mitropolitul Nectarie ar mustra acele „suflete inconștiente, care nu apreciază zilele
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
încadrează în numărul lui Dunbar. Potrivit antropologului, 150 este numărul valabil doar pentru comunitățile ai căror membri au motive cu adevărat serioase să rămână foarte apropiați. De exemplu, cele care, dacă n-ar fi unite, ar fi în pericol să piară. Oamenii sunt mai solidari în vremuri grele. Cu alte cuvinte, grila socială a fiecăruia ajunge la 150 de membri doar în condiții excepționale. De regulă, păstrăm legătura cu mai puține persoane la un anumit moment. Dunbar precizează că în societățile
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
de o asemenea poftă de merele acelea, încât părea că se sfârșește. Era curtea cu livadă (pomerium) a lui Ruben, tatăl lui Iuda, dar nici Iuda nu-și cunoștea tatăl, nici Ruben fiul, deoarece Ruben credea că șfiulț său a pierit în valurile mării, iar Iuda nu știa deloc cine-i este tată și care-i este patria. Atunci Pilat îi spune lui Iuda, care s-a apropiat: „Atât de tare mi-e poftă de fructele acelea, încât, dacă aș fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
sabatului! Scena imediat următoare se petrece în sinagogă, unde se roagă un om cu mâna uscată. Fariseii îl ispitesc pe Isus: oare se cuvine a-i vindeca pe suferinzi de sabat? Răspuns: dacă oaia cade în groapă, o lași să piară de dragul sabatului sau o scoți de dragul vieții? Urmează, ca „exemplificare” tranșantă, vindecarea ologului, apoi alte vindecări spectaculoase, care culminează cu aceea a unui demonizat deopotrivă orb și mut. Reacția mulțimilor: Acesta este fiul lui David, Mesia! Reacția fariseilor: Acesta îi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
aruncat-o pe pământ. După încetarea ploilor și uscarea pământului, Noe a ieșit din corabie și a început să răsădească plantele salvate. Printre ele și vița-de-vie. Un înger (același Phamael) îi spune povestea și-l pune pe gânduri: „Adam a pierit din cauza ei; eu, unul, nu vreau să stârnesc mânia lui Dumnezeu răsădind-o!” și după ce s-a rugat cu lacrimi timp de patruzeci de zile, Domnul i-a trimis în ajutor un alt înger, cu următorul mesaj: „Ridică-te, Noe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
dintru început, căci era fără folos, atâta vreme cât legea firească rămânea în picioare și nu era stricată pe de-a-ntregul” (Conl. 8,24). În sfârșit, tot „tradițiile din vechime” ne informează că acea curiosarum rerum notitia („știința lucrurilor ciudate”) n-a pierit odată cu potopul, ci a fost salvată in extremis de către Ham, unul dintre fiii lui Noe. Ham fusese inițiat în „artele nelegiuite și profane”. „știind că nu va putea să aducă pe arcă, unde trebuia să urce împreună cu tatăl său, care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
negru/alb, ignorând împrejurarea că, fie și în sângeroasele zile ale anului 1946 se trăia totuși, nu totul era jaf, viol, moarte. Ca să nu mai vorbim că, în timp, regimul, odată asigurat, și-a pierdut din ferocitate, a îmbătrânit prematur, pierind într-o decrepitudine ce l-ar scuti de vreo condamnare. în Parlamentul României, condamnarea crimelor comunismului s-a produs cu prelungite tropăituri de copite în podele. Conțin vreo exagerare asemenea rânduri, vizând atmosfera din 1946?: Am lăsat curând în urmă
Libertatea - preț și folosință by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9027_a_10352]