6,847 matches
-
normali manifestă astfel de aspirații în timpul somnului. În timp ce în gât se găsesc întotdeauna bacterii, cele potențial infecțioase sunt prezente numai în anumite momente și condiții. Câteva tipuri de bacterii, cum ar fi "Mycobacterium tuberculosis" și "Legionella pneumophila", pot ajunge în plămâni prin intermediul unor picături mici contaminate, purtate de aer. Bacteriile se pot răspândi prin sânge. Odată ajunse în plămâni, bacteriile pot invada spațiile dintre celule și dintre alveole, unde macrofagele și neutrofilele (celulele albe din sânge cu rol defensiv) încearcă să
Pneumonie () [Corola-website/Science/304889_a_306218]
-
prezente numai în anumite momente și condiții. Câteva tipuri de bacterii, cum ar fi "Mycobacterium tuberculosis" și "Legionella pneumophila", pot ajunge în plămâni prin intermediul unor picături mici contaminate, purtate de aer. Bacteriile se pot răspândi prin sânge. Odată ajunse în plămâni, bacteriile pot invada spațiile dintre celule și dintre alveole, unde macrofagele și neutrofilele (celulele albe din sânge cu rol defensiv) încearcă să anihileze bacteriile. De asemenea, neutrofilele eliberează citokine, determinând astfel o activare generală a sistemului imunitar. Acest lucru duce
Pneumonie () [Corola-website/Science/304889_a_306218]
-
iar acest lucru se poate manifesta cu o zi sau două înainte de alte semne. Toracelui poate părea normal la examinare, însă poate prezenta o expansiune scăzută pe partea afectată. Zgomotele respiratorii aspre provenite din căile respiratorii mai largi, transmise prin plămânul inflamat, sunt calificate drept respirație bronșică, și se aud la auscultația cu stetoscopul. Ralurile crepitante (ralurile) se pot auzi în zona afectată în timpul inspirației. Percuția poate fi estompată pe plămânul afectat, iar rezonanța vocală mai degrabă crescută decât scăzută deosebește
Pneumonie () [Corola-website/Science/304889_a_306218]
-
respiratorii aspre provenite din căile respiratorii mai largi, transmise prin plămânul inflamat, sunt calificate drept respirație bronșică, și se aud la auscultația cu stetoscopul. Ralurile crepitante (ralurile) se pot auzi în zona afectată în timpul inspirației. Percuția poate fi estompată pe plămânul afectat, iar rezonanța vocală mai degrabă crescută decât scăzută deosebește pneumonia de revărsatul pleural. Radiografia toracică este frecvent utilizată în stabilirea unui diagnostic. La persoanele cu forme mai ușoare, radiografia este necesară numai în cazul celor cu posibile complicații, celor
Pneumonie () [Corola-website/Science/304889_a_306218]
-
de regulă consolidarea pulmonară a unui lob pulmonar, fiind cunoscută drept pneumonie lobară. Cu toate acestea, rezultatele pot varia, iar alte caracteristici sunt obișnuite în alte tipuri de pneumonie. Pneumonia de aspirație poate prezenta opacități bilaterale mai ales la baza plămânilor și pe partea dreaptă. Este posibil ca în unele cazuri radiografiile pneumoniei virale să pară normale, să aibă un aspect hiper-inflamat sau să pară similare pneumoniei bacteriene cu consolidare lobară. Este posibil ca în stadiile incipiente ale bolii să nu
Pneumonie () [Corola-website/Science/304889_a_306218]
-
pot fi confirmate prin detectarea virusului sau antigenilor săi prin intermediul culturii sau reacției în lanț a polimerazei (PCR), printre alte tehnici. Agentul patogen este determinat numai în 15% din cazuri prin teste microbiologice de rutină. Pneumonita se referă la inflamarea plămânului; pneumonia se referă la pneumonita care este cauzată de regulă de o infecție, însă uneori nu este infecțioasă, și care prezintă în plus consolidare pulmonară. Pneumonia este de obicei clasificată în funcție de locul și modalitatea îmbolnăvirii: comunitară, de aspirație, asociată sistemului
Pneumonie () [Corola-website/Science/304889_a_306218]
-
infecție, însă uneori nu este infecțioasă, și care prezintă în plus consolidare pulmonară. Pneumonia este de obicei clasificată în funcție de locul și modalitatea îmbolnăvirii: comunitară, de aspirație, asociată sistemului medical, nosocomială, și pneumonia asociată ventilației. Poate fi clasificată și în funcție de zona plămânului afectată: pneumonie lobară, pneumonie bronșică și pneumonie acută interstițială; sau de organismul care o provoacă. Pneumonia la copii poate fi clasificată adițional pe baza semnelor și simptomelor, drept ușoară, gravă sau foarte gravă. Există câteva boli ce prezintă semne și
Pneumonie () [Corola-website/Science/304889_a_306218]
-
definite pentru a permite un prognostic mai obiectiv al evoluției cazurilor de pneumonie. Aceste criterii sunt adesea utilizate pentru a decide dacă bolnavul va fi spitalizat sau nu. În cazurile de pneumonie poate apărea acumularea de lichid în spațiul din jurul plămânului. Uneori, acest lichid poate fi infectat cu microorganisme, care produc empiem. Pentru a deosebi empiemul de revărsatul parapneumonic simplu, care este mult mai des întâlnit, se poate preleva o probă de lichid cu ajutorul unui ac (toracocenteză), care se examinează. Dacă
Pneumonie () [Corola-website/Science/304889_a_306218]
-
Dacă lichidul infectat nu este drenat, infecția poate persista, deoarece antibioticele nu pătrund bine în cavitatea pleurală. În cazul în care lichidul este steril, drenajul este necesar numai dacă există simptome sau dacă nu se vindecă. Mai rar, bacteriile din plămâni formează o pungă de lichid infectat denumită abces pulmonar. De obicei, abcesele pulmonare pot fi investigate prin radiografie toracică dar, de multe ori, pentru confirmarea diagnosticului este nevoie de tomografie toracică. Abcesele se produc în special în cazurile de pneumonie
Pneumonie () [Corola-website/Science/304889_a_306218]
-
abcesului pulmonar se administrează antibiotice pe termen lung, dar uneori abcesul trebuie drenat cu ajutorul chirurgului sau al medicului radiolog. Pneumonia poate provoca insuficiența respiratorie, declanșând sindromul de insuficiență respiratorie acută (S.I.R.A.), care este rezultatul combinației dintre infecție și reacția inflamatorie. Plămânii se umplu repede cu lichid și devin rigizi. Din cauza acestei rigidități, la care se adaugă dificultăți severe de a extrage oxigenul, cauzate de lichidul alveolar, poate fi nevoie de ventilație pulmonară artificială automată îndelungată, care să asigure supraviețuirea. Septicemia reprezintă
Pneumonie () [Corola-website/Science/304889_a_306218]
-
medic, el a efectuat o serie de cercetări științifice - clinice și experimentale - în următoarele domenii: șocul traumatic; contribuția sistemului limfatic în soc (studii prioritare în România); explorarea limfografică a limfaticelor cervicale (primele studii în România); contribuții originale în afecțiunile microcardului, plămânului, ficatului, pancreasului și sistemului imunitar, în timpul și după circulația extracorporală. Între anii 1972-1974 este asistent universitar la UMF București. În anul 1975 a obținut titlul științific de doctor în științe medicale, cu teza: „Contribuții la participarea sistemului limfatic în șoc
Vasile Cândea () [Corola-website/Science/305494_a_306823]
-
de ochi pentru a vâna țânțarii cu care se hrănesc. Ei emit o mulțime de „ strigăte” imperceptibile de către urechea omului. Pentru orientare folosesc ultrasunetele produse de vibrațiile corzilor vocale. Prin structura lui, laringele seamănă cu un fluier. Aerul expirat de plămâni, eliminându-se cu mare viteză prin laringe, dă naștere unui șuierat cu o frecvență de 30.000 - 150.000 Hz, nepercepută de urechea omului. Presiunea aerului care trece prin laringele unui liliac este de două ori mai mare decât a
Peștera Polovragi () [Corola-website/Science/305857_a_307186]
-
rezervat față de limfomul Hodgkin. Limfangiosarcomul este o tumoră malignă a țesutului moale în timp ce limfangiomul este o tumoră benignă care apare frecvent în asociere cu sindromul Turner. Limfangioleiomiomatoza este o tumoră benignă a musculaturii netede a limfaticelor care apare la nivelul plămânilor. Hippocrate a fost una dintre primele persoane care a menționat sistemul limfatic în secolul V î.e.n. În lucrarea sa - Despre articulații - el a menționat pe scurt despre ganglionii limfatici într-o singură propoziție. Rufus din Efes, un medic roman, a
Sistem limfatic () [Corola-website/Science/305912_a_307241]
-
ul (denumit și plămâni colabați) este rezultatul acumulării de aer în spațiul dintre plămâni și peretele toracic, în așa numitul spațiu pleural (colecție intrapleurală de aer). Aerul poate pătrunde în pleură fie plecând de la bronhii, fie de la peretele toracic. Cu cât cantitatea de aer
Pneumotorax () [Corola-website/Science/305965_a_307294]
-
ul (denumit și plămâni colabați) este rezultatul acumulării de aer în spațiul dintre plămâni și peretele toracic, în așa numitul spațiu pleural (colecție intrapleurală de aer). Aerul poate pătrunde în pleură fie plecând de la bronhii, fie de la peretele toracic. Cu cât cantitatea de aer acumulată în cavitatea pleurală crește, cu atât crește și presiunea
Pneumotorax () [Corola-website/Science/305965_a_307294]
-
toracic, în așa numitul spațiu pleural (colecție intrapleurală de aer). Aerul poate pătrunde în pleură fie plecând de la bronhii, fie de la peretele toracic. Cu cât cantitatea de aer acumulată în cavitatea pleurală crește, cu atât crește și presiunea exercitată asupra plămânilor, determinând "colapsul" (denumit și "colabare"). Colapsul împiedică plămânii să se destindă adecvat în momentul inspirului, determinând scurtarea respirației și junghi toracic. ul poate deveni amenințător pentru viață dacă presiunea din torace împiedică plămânii să aducă în sânge cantitatea necesară de
Pneumotorax () [Corola-website/Science/305965_a_307294]
-
de aer). Aerul poate pătrunde în pleură fie plecând de la bronhii, fie de la peretele toracic. Cu cât cantitatea de aer acumulată în cavitatea pleurală crește, cu atât crește și presiunea exercitată asupra plămânilor, determinând "colapsul" (denumit și "colabare"). Colapsul împiedică plămânii să se destindă adecvat în momentul inspirului, determinând scurtarea respirației și junghi toracic. ul poate deveni amenințător pentru viață dacă presiunea din torace împiedică plămânii să aducă în sânge cantitatea necesară de oxigen. Pneumotoraxul este determinat, de obicei, de un
Pneumotorax () [Corola-website/Science/305965_a_307294]
-
cu atât crește și presiunea exercitată asupra plămânilor, determinând "colapsul" (denumit și "colabare"). Colapsul împiedică plămânii să se destindă adecvat în momentul inspirului, determinând scurtarea respirației și junghi toracic. ul poate deveni amenințător pentru viață dacă presiunea din torace împiedică plămânii să aducă în sânge cantitatea necesară de oxigen. Pneumotoraxul este determinat, de obicei, de un traumatism la nivelul toracelui, cum ar fi de exemplu o fractură costală, o plagă înțepată sau împușcată, sau de o manevră medicală, cu interesarea cel
Pneumotorax () [Corola-website/Science/305965_a_307294]
-
necesar oxigenul, administrat pe mască facială. Cazurile mai severe, când fenomenele asfixice sunt grave, se tratatează prin introducerea unui ac sau a unui tub în cavitatea toracică și exuflație decompresivă. Ambele proceduri eliberează presiunea intrapulmonară și permit destinderea adecvată a plămânilor. În cazul în care tratamentul inițial nu este eficient, sau dacă pneumotoraxul se reinstalează, poate fi necesară și o intervenție chirurgicală. Cu toate acestea, deoarece intervenția chirurgicală nu este lipsită de riscuri, cei mai mulți medici specialiști recomandă această metodă de tratament
Pneumotorax () [Corola-website/Science/305965_a_307294]
-
provin din cercetările făcute pe animale. De exemplu, la ingestia șobolanilor, numai 0,01% din cantitatea de berkeliu introdusă a ajuns în fluxul sanguin, iar de acolo, 65% va merge către oase (unde va rămâne pentru 50 ani), 25% către plămâni (unde va rămâne pentru aproximativ 20 ani), 0,035% către testicule și 0,01% către ovare (unde va rămâne pentru totdeauna), Restul de 10% este eliminat prin excreție. În toate aceste organe, berkeliul poate promova cancerul, iar, ajuns în sistemul
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
rezonanței magnetice nucleare, s-a constatat că el a suferit un grav traumatism la coloana vertebrală (fractură a vertebrei C5 a coloanei vertebrale cervicale care s-a rupt completamente, deplasându-se în toată lungimea spre măduva spinării), la cap, la plămâni și și-a rupt mâna stângă. În după-amiaza zilei de 6 decembrie a fost operat la coloana vertebrală, dar operația nu a fost reușită. Episcopul și-a revenit a doua zi după operație, când tocmai împlinea 20 de ani de
Dorimedont Cecan () [Corola-website/Science/305385_a_306714]
-
suferit o intervenție chirurgicală repetată, care a durat aproximativ 10 ore, fixându-i-se coloana vertebrală. Șansele de vindecare erau destul de mari, dar în ultimele zile ale anului 2006 starea sănătății sale s-a agravat din cauza unei puternice inflamații a plămânilor . Episcopul Dorimedont Cecan a trecut la cele veșnice în dimineața zilei de 31 decembrie 2006 în Clinica de Neurochirurgie din Viena (Austria), la vârsta de doar 45 ani. Corpul neînsuflețit a fost adus la Chișinău la 2 ianuarie 2007, fiind
Dorimedont Cecan () [Corola-website/Science/305385_a_306714]
-
ale acestor elemente, sperând ca în final să dezvolte un supraconductor ce funcționează la temperaturi ridicate. Ytriul nu are niciun rol biologic, deși e găsit în majoritatea, dacă nu în toate organismele, de obicei concentrându-se în ficatul, rinichii, splina, plămânii și oasele oamenilor. În mod normal, se găsesc 0,5 miligrame în întregul corp uman; laptele matern uman conține 4 ppm. Ytriul poate fi găsit în plantele comestibile în concentrații de la 20 ppm la 100 ppm, varza având cea mai
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
nu are nicio funcție biologică, dar poate fi foarte toxic pentru oameni și alte animale. Compușii hidrosolubili ai ytriului sunt ușor toxici, iar cei nonhidrosolubili nu sunt deloc. În experimente pe animale, ytriul și compușii săi au provocat probleme la plămâni și ficat, deși toxicitatea variază în funcție de diferiții compuși. Efectele pe termen scurt sunt considerate a fi senzația de iritare la nivelul ochilor (oameni) , iar pe termen lung, efectele observate la animale includ iritari pulmonare, rani oculare, posibil blocaj hepatic. La
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
în timp ce inhalarea cloratului de ytriu a provocat edem la ficat, efuziune pleurală și hiperemie pulmonară. La oameni, expunerea la ytriu presupun inhalarea prafului de ytriu, ingestia, contact tegumentar sau contact cu ochii. Expunerea la compuși de ytriu provoacă boli ale plămânilor. Lucrătorii expuși la praf de vanadat de ytriu și europiu în aer au avut ochii uscați și iritații ale tractului respirator superior și ale pielii — deși acestea ar fi putut fi provocată de vanadiu și nu de ytriu. Expunerea îndelungată
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]