7,062 matches
-
remușcări. La Centrul experimental pentru reabilitarea urangutanilor din statul Sabah (Malasia) se observă că, după o cură de domesticire, exemplarele nu mai vor să revină la condițiile vieții sălbatice: lăsați din nou în arbori, urangutanii revin în casele lor când plouă; ei preferă sarea și ouăle de găină alimentației „naturale”. La meciul de fotbal dintre obscurele echipe Toul și Commercy (campionatul regional francez), arbitrul Pierre Rodrigues e lovit de mai mulți suporteri ai echipei locale, nemulțumiți că partida s-a terminat
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
pedeapsa era aceeași pentru amândoi, pe toată perioada copilăriei până la majorat. Toată curtea, deși nu era mică și grădina erau folosite ca spațiu de joacă. Foloseam toate obiectivele strategice: podul casei, podul grajdului de vite, cotețul câinelui, mai ales când ploua. Eu și Siegfried în coteț iar câinele stătea ca o santinelă în ploaie în fața noastră. Acestea se întâmplau când aveam porc și iepuri de casă iar cocina și cotețele pentru iepuri erau ocupate. Când aveam 4 ani am fost vizitați
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
facă să mă simt vinovat. Și sînt destule acele Întrebări cărora dacă nu le poți răspunde cu o propoziție, nici o viață nu mai e de ajuns. Iar propozițiile simple cer totdeauna curaj. Cel mai greu e să recunosc că afară plouă pur și simplu și să nu am În clipa următoare nici o melancolie. Să spun „mă tem” sau „prefer” și să nu-mi justific nimic. Căci nu toate labirinturile sînt la fel, după cum nici sfincșii nu pun totuși aceleași Întrebări. Tezeu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
să plătim emoțiile de pe Acropole, măcar să iau din această frumusețe partea neatinsă de amărăciune. Dealtfel, cunoaștem lucruri pe care grecii le ignorau. Sibaris Se nasc obosiți și trăiesc pentru a se odihni. (Inscripție pe un suvenir din San Marino.) Nu plouă Încă, dar cerul s-a Înnorat și bate vîntul măturînd sibaritismul mării de ieri. Dacă Închid ochii, zgomotul valurilor se aude ca o cascadă. Timpul curgînd dintr-un abis În altul. Și Între ele, această zi căreia acum Îi cunosc
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nefericiți vor propovădui căutarea fericirii? Cine-i va lovi pe cei care se Încăpățînează să spere? Cine-i va izgoni pe cei ale căror mîini sîngerează? Foile pe care scriu se zbat pe genunchi. VÎntul spulberă nisipul; și Începe să plouă peste fantomele cailor ce Încep să danseze pe străzile unui oraș de nicăieri... Orfeu Orfeu face parte dintre cei pe care anticii i-au constrîns să fie nefericiți pentru a Înfrunta timpul. Și totuși nu știm ce s-ar fi
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
vreun rău. Băiatul fugise deja, iar ceilalți trei porniră la drum prin noapte. 39. Ajunseră la un oraș din apropiere, dar găsiră porțile închise 1. Neputând intra, își petrecură noaptea într-o biserică ce se afla acolo și în care ploua. Dar nici dimineața nu li se dădu voie să intre în oraș. În afara lui nu găsiră nimic de pomană, deși fuseseră și la un castel aflat în apropiere. Acolo, Pelerinul se simți rău din cauza oboselii drumului pe mare și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
tine, Valentin! Vreau să te ajut cu tot ce îmi stă în putință. Stii bine că nu putem fi fericiți atâta timp cât tu ești într-o stare depresivă. Era în postul mare al sărbătorilor de iarnă. Afară stătea mai degrabă să plouă decât să ningă. În seara aceea de decembrie Carlina nu putu să doarmă, nici să respire normal nu îndrăznea. Trecuse parcă ani până când Valentin venise din stațiune acasă. Inima se răzvrătea zvâcnind mai tare și într-un mod neașteptat, iar
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de zi. Cîte ședințe de lucru, în colectiv cu cei de la "comunale", s-au făcut? Asta era acum cîțiva ani. De-atunci a trecut ceva vreme; bună, rea, a trecut. Cît vremea e bună, e bine, dar cînd viscolește ori plouă mărunt și des, cu vînt din nord ori din sud, de-a lungul culoarului format de blocurile de pe marginea șoselei, un vînt rece și ascuțit ca acum, e mai puțin plăcut de stat în stație. Îți vine să lași naibii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Aflu: intervenția lui Tanți. P. Cons. Cea mai bună și fastuoasă zi a lui sept[embrie]; cu un soare cu reminiscențe văratice sau, cum se exprima farmacista sanatoriului azi: „În iunie a fost frig, în iulie s’a scremut!!! să plouă (scuză extrem de triviala expresie), în august i-a cășunat să plouă și a venit stabilizarea, acu’ i-acu’!“ După astfel de aprecieri, m’am întors cu fața’n jos și n’am mai spus nimic. Pe plaja mică numai trei
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
zi a lui sept[embrie]; cu un soare cu reminiscențe văratice sau, cum se exprima farmacista sanatoriului azi: „În iunie a fost frig, în iulie s’a scremut!!! să plouă (scuză extrem de triviala expresie), în august i-a cășunat să plouă și a venit stabilizarea, acu’ i-acu’!“ După astfel de aprecieri, m’am întors cu fața’n jos și n’am mai spus nimic. Pe plaja mică numai trei: eu și cele două și un grup de liceeni ce joacă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
fata lui M. Zamfirescu (D-ra Nastasia) și sora Ralucăi Zamfirescu. Drăgălașe. Lucrează la teatru[l] Național, cu Cornescu, la decoruri; apoi Bonciu cu D-na Rosenthal! D-na Ulmu, D-l Gelhert, George Tudor și alții, în total 11. Afară ploua cu găleata. Bonciu, cu un „poem“ în proză: Scrisoare Americei. (Capitalistă, ațâțătoare a războiului, responsabilă de el, învinsă înainte de a începe lupta etc.) Răspunsul lui Ad[erca], dojenitor: „Fericit de încadrarea lui B[onciu] în ambianța socialistă, marxistă, dar în
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
grije de tine, de lucrurile tale. Dacă e posibil, nu întrebuința prosoapele de olandă. Ține-ți socoteală de lucruri. Sunt bucuroasă că știi să te ajuți singură. E târziu, aproape 11, la tine acolo e 9. Aici e frig și plouă; nu am mai scris în pat, era aproape ininteligibil. Spune mulțumirile mele lui Georges și Greg et mon affectueux souvenir. I-am scris lui G. la tine. Ai primit. Continuă cu relatarea întâmplărilor Cinci, e f. amuzant. Eu nu sunt
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
trecut prin curtea mare, îngrădită de ziduri peste care nu poți vedea și în care creșteau de-a valma trandafiri sălbateci, crăițe ofilite și buruieni, grădină ce prelungea vraja de casă bătrână, părăsită. Am ieșit iar prin ploaie (și acum ploua, picura mai trist, mai insistent, mai ursuz). Am lăsat acolo nu mele tău tânăr ce suna biruitor și scutura praful, bătrânețea și tristețea. Ea te vedea încă, mică de 3 ani, cu o rochiță de lână albă și cu babouches
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
văzut multe, ai cunoscut atâta altă lume nouă; nu mai privim prin același ochiu de geam. Uneori simt dureros nevoia prezenței tale și ce ciudat, Monică mică, te aștept ca și când va trebui să vii pe ușa vesti arului; uneori când ploua și îți scoteai pantofii și mânuțele erau roșii, ude și reci, fața îmbujorată, ochii scânteietori și îmi spuneai iute, în treacăt, fugind spre baie: „B’jour, maman“. A întrebat de tine acum o săptămână la telefon Sandu G. - „E adevărat
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
am stat până la amiază, într o tensiune de era să fac meningită. Cuvintele îmi șuierau pe la urechi: „n-are drep tul să facă contestație“, „absenteistă“, „renunțat la țara ei de baștină“, „pierdut dreptul de a fi cetățean al țării ei“ - ploua asupra mea cu toate astea, mi se prelingeau între gulerul paltonului și gât, făcându-mi pielea de găină, cădeau ca un potop; eram năucă de parcă m-aș fi învârtit în jurul meu, de parcă aș fi avut căpiala oilor. La urmă, o
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pentru a avea un buchet unic, plin de imaginație. — Tu? Să faci flori din hârtie? — Ce, nu crezi că sunt în stare? zic, ușor deranjată de tonul ei. Sunt o persoană plină de creativitate, dacă vrei să știi. Și dacă plouă? — Cum să plouă... Mă opresc exact la timp. Tocmai voiam să zic „Cum să plouă la Plaza?“ — N-are cum să plouă... sunt sigură, spun în schimb, și dau repede pagina. Vaai, ia uite la pantofii ăștia! — Doamnelor! Să începem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
un buchet unic, plin de imaginație. — Tu? Să faci flori din hârtie? — Ce, nu crezi că sunt în stare? zic, ușor deranjată de tonul ei. Sunt o persoană plină de creativitate, dacă vrei să știi. Și dacă plouă? — Cum să plouă... Mă opresc exact la timp. Tocmai voiam să zic „Cum să plouă la Plaza?“ — N-are cum să plouă... sunt sigură, spun în schimb, și dau repede pagina. Vaai, ia uite la pantofii ăștia! — Doamnelor! Să începem! Cynthia ți-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Ce, nu crezi că sunt în stare? zic, ușor deranjată de tonul ei. Sunt o persoană plină de creativitate, dacă vrei să știi. Și dacă plouă? — Cum să plouă... Mă opresc exact la timp. Tocmai voiam să zic „Cum să plouă la Plaza?“ — N-are cum să plouă... sunt sigură, spun în schimb, și dau repede pagina. Vaai, ia uite la pantofii ăștia! — Doamnelor! Să începem! Cynthia ți-a făcut din nou apariția, cu un clipboard în mână. Se așază pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
zic, ușor deranjată de tonul ei. Sunt o persoană plină de creativitate, dacă vrei să știi. Și dacă plouă? — Cum să plouă... Mă opresc exact la timp. Tocmai voiam să zic „Cum să plouă la Plaza?“ — N-are cum să plouă... sunt sigură, spun în schimb, și dau repede pagina. Vaai, ia uite la pantofii ăștia! — Doamnelor! Să începem! Cynthia ți-a făcut din nou apariția, cu un clipboard în mână. Se așază pe un scăunel aurit și amândouă ne uităm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ia mâna. Hai, întoace-te sus. Mai bem ceva și... uităm de toate astea. Nu, spun expirând adânc. Cred că eu... am să mă duc acasă. Tu du-te, dacă vrei. Ne vedem mai târziu. În drum spre casă începe să plouă cu picături mari care se adună în șanțuri și se scurg pe burlane. Se lovesc de obrajii mei fierbinți și îmi udă părul, pătându-mi pantofii cei noi, tiviți cu piele de antilopă. Dar aproape că nu le simt. Sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ciuciulete. Are părul lipit de cap și picăturile de ploaie încă îi mai șiroiesc de pe față. — Becky, spune precipitat. Îmi pare rău. Îmi pare atât de rău. N-ar fi trebuit să te las să pleci așa. Am văzut că plouă... Nu știu ce-o fi fost în mintea mea... Se oprește în clipa în care îmi vede lacrimile de pe față. Ești bine? — Da. Mă șterg la ochi. Și, Luke... și mie îmi pare rău. Luke mă privește lung. Chipul îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
doarme. — Știi ce e? Băiat sau fată? — Nu știu. Se apleacă spre mine conspirativ. Dar eu cred că e fată, fiindcă nu știu de ce, dar mor după toate rochițele alea dulci de tot din magazine. Nu știu, așa, parcă-mi plouă în gură când le văd! Și știi cum se spune în toate cărțile - corpul tău îți va spune ce îți trebuie. Așa că poate e un semn. — Și cum o s-o cheme? — Nu putem deloc să ne hotărâm. Știi ce greu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
lui. Dumnezeule, pare complet istovit. Lumina intră în Manhattan... și rămâne blocată aici. Blocată într-o lume în sine, și glisează înainte și înapoi, fără a reuși să scape. Păi... da, bănuiesc că ai dreptate. Doar că... uneori mai și plouă, nu? — Și cu oamenii e la fel. — Adică? — Asta e lumea în care trăim acum. Fiecare nu se gândește decât la propria reflexie. Fiecare e obsedat doar de propria imagine. Și totul e până la urmă total inutil. Gândește-te la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ca un rain maker, un vrăjitor care poate declanșa sau opri ploaia, furtuna, vântul sau grindina. „Când evreii umblă pe la țară - credeau țăranii bieloruși -, Înseamnă că va fi furtună” <endnote id="(70, p. 137)"/>. Rutenii aveau o superstiție similară : „Are să plouă, căci evreii umblă primprejur” <endnote id="(3, p. 63)"/>. Polonezii erau convinși și ei că un evreu, chiar și mort, poate aduce sau Îndepărta grindina de pe ogoare <endnote id="(70, pp. 135 și 142)"/>. În 1859, după o călătorie În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
că un evreu, chiar și mort, poate aduce sau Îndepărta grindina de pe ogoare <endnote id="(70, pp. 135 și 142)"/>. În 1859, după o călătorie În Moldova, medicul francez Eugène Léger scria următoarele despre credințele moldovenilor : „Totdeauna nenorociții evrei. De plouă, de bate vântul, de grindină. Evreul e pricina” <endnote id="(164, p. 152)"/>. Acest tip de receptare a evreului/străinului a supraviețuit până În zilele noastre : „Ca de obicei, În România, chiar și de secetă erau de vină jidanii” - scria prin
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]