7,468 matches
-
ca poetă ar fi fost alta dacă nu aș fi scris și eseurile care m-au obligat să stărui o vreme asupra cărților situate în punctele de răscruce ale culturii. Eticheta care mi-a fost pusă e că aș fi "poeta vinei tragice". Ea m-a bucurat, pentru că exprimă ideea că între poezia și eseistica mea există o legătură peste care nu se poate trece"193. De asemenea, aceasta își mărturisește și apropierea de poezia bacoviană, de care se simte legată
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
filosofice în poezie, pe atât de discretă, în promovarea lor. Rigoarea textului său are ceva aproape canonic, Ileana Mălăncioiu folosind și ea transferul semantic în deconstrucția canonului paradigmatic modernist. De asemenea, la fel ca în cazul Anei Blandiana, "la această poetă de excepție și excepții, biogafia curată nu este chemată să valorifice superior o operă mai perisabilă, să-i aducă, în conștiința publicului, puncte suplimentare (cazul poeziei lui Vasile Voiculescu, bunăoară, evaluată prin prisma exemplarității omului). Iar creația de vîrf nu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Dar condamnat la naștere,/ Foetus lângă foetus,/ Un întreg popor/ Care n-aude, nu vede, nu înțelege,/ Dar înaintează/ Prin trupuri zvârcolite de femei,/ Prin sânge de mame/ Neîntrebate". (Cruciada copiilor) Retorica acestui poem este diferită de tot ce scrisese poeta până atunci, de altfel, în poemele de acest tip, subversive, deconstructivismul găsindu-și materializarea pregnantă, atât la nivelul semnificantului, cât și al semnificatului. Nu mai există exuberanță, nici entuziasm, iar ritmul este rapid, tonul grav, acuzator. Versurile par a fi
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
completat cu numeroase alte mostre de existență cotidiană de către diverși anonimi, astfel încât s-a transformat până la urmă într-o imensă jalbă colectivă, într-un inventar al urâțeniei, în care erau obligați să trăiască douăzeci și trei de milioane de oameni. Poeta a devenit atunci, pe neașteptate, o Jeanne d'Arc a noastră. Până și azi mai sunt unii care vor să o ardă pe rug"248, constată criticul cu amărăciune. "Frunze, cuvinte, lacrimi,/ cutii de chibrituri, pisici,/ tramvaie câteodată, cozi la
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
interzise blandiene. Am încercat, pe parcursul acestui capitol, să trasăm, prin exemple, într-o perspectivă foarte generală, câteva coordonate principale ale specificității textelor interzise ale Anei Blandiana. Așa cum am văzut, retorica acestor tipuri de texte este diferită de tot ce scrisese poeta până atunci. Nu mai este exuberanța și entuziasmul, de la început, dar nici, întocmai, tăcerea, din final, ritmul fiind, acum, rapid, tonul grav, acuzator. Versurile par a fi niște dictoane, în mare parte eliptice de predicat. Puținele verbe existente sunt la
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
exuberanța și entuziasmul, de la început, dar nici, întocmai, tăcerea, din final, ritmul fiind, acum, rapid, tonul grav, acuzator. Versurile par a fi niște dictoane, în mare parte eliptice de predicat. Puținele verbe existente sunt la prezentul continuu. Ca în știință. Poeta nu minte. Redă, în cel mai autentic mod posibil, dar și în cel mai liric, realitatea. Conținutul e destul de explicit, deși e alegoric. Aversiunea față de dictatură este manifestată, însă, total dezarmat. Promovând o poetică a revoltei sugerate, îmbinată cu o
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de la studiile Ioanei Em. Petrescu care stabilește ea însăși o legătură între Deconstructivism și perioada de început a Postmodernismului, pe care aceasta o identifică Neomodernismului; 2. O alta aplicativă, care pune în centru scrierile în versuri ale Anei Blandiana, o poetă reprezentativă pentru neomodernism, a cărei poezie am pus-o, însă, sub semnul deconstrucției. Așa cum vom vedea, în cele ce urmează, din încercarea noastră de a concluziona succint, atât intențiile inițiale, cât și o eventuală finalizare a lor, deconstrucția nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
motivele, dar și mijloacele de expresie ale reprezentanților ei se regăsesc, în doze și cu finalități variabile, în creațiile sale, e limpede însă că, deși, în cadrul acestui gen proxim care e noțiunea mai mult sau mai puțin relativă de generație, poeta are un loc bine determinat, diferența specifică, precum și noul pe care îl aduce, la nivel individual (n.n.), dezvăluind, astfel, o promotoare a postmodernismului, trebuie să fie luate în calcul, în modul cel mai ferm"6. Astfel, pe parcursul celor 12 volume
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
acestea, că, dincolo de niște imagini fluctuante, "Numai pagina scrisă decide."9. Fiecare autor își construiește propriul canon, deconstruind, astfel, sau nu, canonul celorlalți. Reconstrucția prin vârste este specifică fiecărui autor, prin urmare și Anei Blandiana. Bucuria de a trăi, specifică poetei, se transformă în strigăt sau în tăcere, de-a lungul vârstelor, la fel și frenezia simțurilor, care o însoțește. Această permanentă construcție și reconstrucție a vieții este redată, în special, prin metafore cu dublu sens, metafore duble și perspective duble
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
originalitate printr-o deconstrucție a semnificației originare sau a trăsăturilor impuse de curentul literar. În acest sens, am grupat creația Anei Blandiana în două etape. Prima etapă am numit-o generic, etapa poetică a metaforizării sau volumele deconstrucției (în care poeta demolează sensurile ancestrale ale metaforei, contribuind, asemenea congenerilor săi, la un dinamism al simbolurilor utilizate, fie la nivelul semnificatului, fie la nivelul semnificantului, "conferind un câmp semantic unui cuvânt ce nu a fost consacrat în limbajul poetic sau înnoind câmpul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
fie la nivelul semnificantului, "conferind un câmp semantic unui cuvânt ce nu a fost consacrat în limbajul poetic sau înnoind câmpul semantic prin îmbogățire, corectare, subversiune"10), iar a doua etapă, etapa poetică a demetaforizării sau volumele reconstrucției (în care poeta, pornind de la realități, descompuse în prealabil sau îndepărtate de sensul originar, reconstruiește o nouă realitate, aceasta fiind, totodată, și etapa absenței metaforei). Într-o oarecare completare, dar și accentuare a mizei principale, am realizat, de asemenea, un studiu comparativ, între
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Ana Blandiana, aveți o viață dedicată scrisului, o viață dedicată literaturii..., fiind, totodată, și un om al cetății, prin fondarea Memorialului de la Sighet și prin activități afiliate acesteia. Sunteți știută de cunoscătorii și de mai puțin cunoscătorii de poezie drept poeta Ana Blandiana. Sunteți îndrăgită, citită, iubită astfel. Cum este omul din spatele poeziei? Cum este Otilia Valeria Coman? A.B.: Am fost Otilia Valeria Coman, până la 18 ani. Sunt mult mai mulți ani de când sunt Otilia Valeria Rusan. Dar, în dosul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de orice natură mai ales cea literară ar trebui să reprezinte o mândrie pentru un stat, nicidecum un stigmat sau o plagă... De ce mai există încă sfiala de a se discuta despre textele interzise din acea perioadă? Vorbiți-mi despre poeta Ana Blandiana și despre activitatea dumneavoastră, în acea perioadă. Cum a(ți) supraviețuit? A.B.: Scriind. Și, cu cât istoria în jurul meu se întuneca, cu atât scrisul apărea nu numai ca singurul lucru care îmi rămânea de făcut, ci și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ca fiică preotului ortodox, Gheorghe Coman 508, și a soției acestuia, Otilia Coman (Diacu, înainte de căsătorie). În urma căsătoriei cu scriitorul Romulus Rusan, devine Otilia Valeria Rusan, cei apropiați spunându-i Doina. Pseudonimul literar, sub care este cunoscută, este preluat de poetă de la numele satului Blandiana, din județul Alba, în care s-a născut mama ei, "desprinzând din aceeași denumire și un prenume".509 Ana Blandiana devine, astfel, "un simbol al purității și intransingenței morale"510. Între anii 1949-1952, urmează școala primară
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ca și legendara ei fidelitate conjugală (cu atât mai surprinzătoare, cu cât este vorba de o femeie frumoasă, visată de mulți bărbați) îi conferă Anei Blandiana un prestigiu ieșit din comun. Cei care o invidiază o acuză că este o poetă de prezidii, o persoană oficială, o răsfățată a regimului comunist. În realitate, ea este doar confundată, temporar, de autorități cu o persoană nedemnă de incredere, tocmai pentru că nu duce o viață boemă și nu face gesturi teribiliste. În curând, se
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Ambele volume au apărut sub titlul Orașul topit și alte povestiri fantastice in 2004; Sertarul cu aplauze, 1992, 1998, 2002, 2004 roman; Imitație de coșmar, 1995 nuvele, dar și numeroase cărți traduse. De menționat este că, "de-a lungul anilor, poeta a întreprins ca invitată a unor universități, academii, organizații culturale mai multe călătorii de documentare și de studiu, în diverse țări europene, și a participat la congrese și la festivaluri de poezie. În afara volumelor menționate, i-au mai apărut grupaje
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cunoaștere și o cercetare îndeaproape a biografiei autoarei relevă modul în care nu doar întreaga experiență culturală acumulată influențează poetica acesteia, ci și experiențele cotidiene, intime sieși. Astfel, "așa cum scriitoarea argumentează și în epistolele trimise la vârsta de 19 ani poetei Victoria Ana-Tăușan (1937-2011), prietenă încă din adolescență, orice scriitor trebuie, un timp, să se izoleze, să citească enorm, să-și cunoască colegii de generație, să-i citească și, finalmente, pagina scrisă e cea care decide"515. Epistolele acestea, încă necunoscute
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Șerban Anghelescu, Mara Chirițescu și Ramona Jugureanu. București, Editura Univers, 1999. Alexiu, Lucian, Poezie și ceremonial, în "Orizont", nr. 22 (1990). Aguirre Romero, Joaquín María, Ana Blandiana o poetică a umilinței, în "Observator cultural", 487, 2009. Armașu, Liliana, Ana Blandiana, poeta prin excelență, în "Clipa", 5 (2007). Bachelard, George, Le nouvel esprit scientifique, 15e édition, Paris, 1983. Bachelard, George, Dialectica spiritului științific modern, vol. I-II, București, 1986. Barbu, Eugen, O istorie polemică și antologică a literaturii române de la origini până în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
prim-planul vieții politice. Și a rămas acolo, instaurând o moralitate, o verticalitate a spiritului greu de egalat. Flancată permanent de teorii, istorii literare și critică, de ultimele teze de doctorat elaborate în țară și având ca permanent reper creația poetei, Alina-Iuliana Popescu trasează elementele unei poetici aparte, unice în peisajul literaturii române. Are, întru desăvârșirea acestui proiect, în raza de interes, ca obiect constant de studiu, 11 volume, ediții Princeps, și încă 14 culegeri și reeditări ale creației blandiene. Partea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
studiu, 11 volume, ediții Princeps, și încă 14 culegeri și reeditări ale creației blandiene. Partea a treia, Ana Blandiana. O poetică a deconstrucției, reia problematica deconstrucției și pe cea a canonului, cu focalizare, de astă dată, pe opera propriu-zisă a poetei. Pe aproape două sute de pagini, urmează cercetarea propriu-zisă și firesc anticipată, din punct de vedere retoric, tematologic, stilistic, semantic, semiotic. O analiză care vrea să depășească, prin miză, abordările restrictive, înscriindu-se într-o hermeneutică a receptării textului literar, de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ploaia, oglinda, tripletul vis-somn-moarte, cu tot angrenajul de sensuri derivate sau congenere. Sunt toposuri pe care Alina le va identifica, pe rând, perseverent, în toate volumele publicate de Ana Blandiana. În cazul ploii, comparația cu Bacovia este pertinentă, deși, la poeta șaizecistă, acest simbol impune o semantică a metamorfozabilului. Dincolo de metaforă este și ironie, sarcasm și-o imensă tristețe, a neputinței de-a înainta. Revoltă, spaimă, curaj și foarte puțin umor. Râsul e expulzat din lumea ideală, puternic estetizantă, a poeziei
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
au făcut apariția în peisajul literaturii române este diferit. Ileana Mălăncioiu, la debut, a trecut neobservată. Generația '60 era deja consolidată și suficientă sieși, promovată prin voci ale criticii extrem de autoritare. Un alt aspect ține de semantica textelor Ilenei Mălăncioiu. Poeta cultivă macabrul, atmosfera sumbră, funebră, bacoviană, ceea ce-l face pe Nicolae Manolescu să afirme, în Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură: "Cenzura ar fi trebuit să închidă amândoi ochii spre a nu vedea cât de "neortodoxă" era
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
perioada maturității (Octombrie, noiembrie, decembrie, 1972; Ochiul de greier, 1981), construiește versuri după tehnica imaginilor expresioniste. Prin urmare, iritarea, revolta, stări specifice acestui volum, se traduc tot prin antrenarea unor figuri de stil. E de observat, în acest sens, consecvența poetei. Alina remarcă saltul valoric din volumele maturității. Tonul este, aici, puternic elegiac, ca o plângere continuă. În Ochiul de greier, spre exemplu, apar toate temele și motivele din lirica poetei. E, așadar, în opinia autoarei, un volum emblematic. Acest amănunt
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
figuri de stil. E de observat, în acest sens, consecvența poetei. Alina remarcă saltul valoric din volumele maturității. Tonul este, aici, puternic elegiac, ca o plângere continuă. În Ochiul de greier, spre exemplu, apar toate temele și motivele din lirica poetei. E, așadar, în opinia autoarei, un volum emblematic. Acest amănunt ne poate conduce magistral prin rețeaua poemelor blandiene. Sesizarea pertinentă a faptului că-n fiecare volum există câte-o artă poetică dezvăluie, și ea, conexiunea dintre părți, sudarea lor într-
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
poezie al Anei Blandiana și până la ultimul. Pentru Ana Blandiana, natura e zona de interes cea mai mare, așa cum, pe de altă parte, erosul e lucru curios și trecut neobservat aproape inexistent în lirica sa, tot timpul amânat, estompat, respins. Poeta cultivă un soi de "naturism" nemaiîntâlnit în lirica românească, apropiat viziunii animiste asupra lumii, declanșator de elegii transfiguratoare. Pasiunile sunt eliberate sub forma unui discurs care poate atinge un paroxism al trăirii, o vitalitate exacerbată. Generația lui Nichita Stănescu nu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]