7,476 matches
-
rămasă peste noapte în Militari, lângă fratele ei, care mai avea de trăit mai puțin de 36 de ore, era gol. A doua zi, marți, mă voi duce și eu acolo, ca să încerc să „ajut”; în realitate voi deveni o povară în plus, căci, neputând suporta să văd cum moare un om tânăr, mi se va face, în două reprize, rău. Miercuri dimineață, la ora șapte, cumnatul își va da, literalmente, ultima suflare în brațele Doinei („și-a umflat obrajii, așa cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ca și părinții ei, chiar dacă indirectă, a lui Varlam Aravidze, a avut oare cu adevărat loc sau s-a consumat doar în imaginație, eliberând-o ca printr-un catarsis pe umila cofetăreasă specializată în torturi în formă de biserici, de povara sufocantă a amintirilor? Căința e un film teribil, ca gândul și faptul deshumării răzbunătoare a unui cadavru, „redat” în acest sinistru mod familiei, considerată, la rându-i, vinovată, apăsător, greu, ca pământul sub care se culcă, se ascund în disperare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
sute de mii de femei oneste, cu serviciu, casă, copii, lovite de blestemul plaselor goale și al cozilor interminabile, trebuind să suporte dezastrul bucătăriilor fără gaze, căldură, lumină etc. nu sunt și nu pot fi socotite - de nimeni - vinovate. Ducând povara cea mai grea a lungilor ani de dictatură umilitoare, ele au fost, de fapt, instrumentele supraviețuirii noastre. Tot ele l-au anihilat primele, pe odiosul satrap, printr-un fel de disidență a disprețului - sincer, adânc, fără cuvinte de prisos, nimicitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
într-adevăr, nu erau vinovați față de mine, îmi greșiseră cândva cu ceva: unul se purtase perfid, altul insolent, al treilea îmi era nesuferit din cine știe ce pricină ș.a.m.d. Și atunci, fiindu-i eu drag Domnului, ca să mă scape de povara unor relații nedorite, acesta îi nimicea, unul după altul, ca pe niște muște. Chiar așa, ca să nu mai fiu inoportunat, un Iehova crud, dar binevoitor față de mine, se apucase să-i elimine, pe rând, pe „greșiții” subsemnatului! Până și pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
creștină potrivit căreia martiriul nu trebuie provocat, ci doar suportat, dacă Dumnezeu ți-l dăruiește. Ca și pe aceea că nu avem dreptul să-i judecăm pe alții, chiar dacă noi suntem sau am fi mai buni și mai tari. Că poverile se împart după puterile și slăbiciunile fiecăruia. Că a arăta cu degetul spre acestea din urmă poate fi tot o formă de denunț. Că esențial e ca omul să-și tragă și să-și însămânțeze cât mai temeinic brazda ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
inimile, ne spunem tainic durerile care ne apasă sufletul, ne rugăm pentru toți și-i pomenim pe cei de acasă. Cu adevarat, când ne-am ridicat din genunchi parcă eram alții. Eram ca niște păsări zburătoare pentru că ni se luase povară grea ce-o purtăm în trup. Ne descătușasem, parcă nu mai eram pământeni, ci niște ființe deosebite care pluteam. Eram atât de fericită, parcă nu mai aveam nimic pământesc. Cred că era în mine Duhul lui Dumnezeu care ma purta
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
vremea Mântuitorului. Au o circumferință de vreo 6 m, o coaja groasă și ramuri puternice. La mijloc sunt găunoși, parcă ar fi scorburi. Ramurile au fructe, măsline. Sunt foarte bătrâni, de mii de ani. Se vede parcă-s osteniți de povară anilor care le-au măcinat puterea și rezistența. Cu toate acestea, ramurile ce cresc din coaja lor milenara sunt inca purtătoare de rod. în această grădină sunt o mulțime de flori minunate și de toate culorile. Au un parfum plăcut
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
la mijloc fiecare clopoțel are un firicel cu o gămălie galbenă încărcată de nectar puternic mirositor și plăcut. Cât privești, nu te mai saturi. Lângă biserică din această grădină este o stâncă. Ea adăpostește chipul Mântuitorului Iisus Hristos căzut de povară păcatelor noastre. Este din piatră albă. Mântuitorul este desculț, căzut pe mâini în genunchi. Este atat de trist și te privește cu duioșie. Să-L vezi cât suferă pentru noi. Cu un pic de voință și puțină osteneală te poti
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
peste ele. Din loc în loc drumul este pietruit la semirotund, ca o jumatate de cerc. Sunt locurile în care să petrecut ceva deosebit în timp ce mergeau cu Domnul să-L răstignească. Am văzut opririle: unde a căzut Domnul întâia oară sub povară Crucii; unde S-a întâlnit cu Maica Să; unde a căzut a doua oară Unul din locurile de pe Drumul Crucii, unde Domnul Iisus s-a întâlnit cu mama sa 43 sub povară păcatelor noastre; apoi unde S-a întâlnit cu
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
opririle: unde a căzut Domnul întâia oară sub povară Crucii; unde S-a întâlnit cu Maica Să; unde a căzut a doua oară Unul din locurile de pe Drumul Crucii, unde Domnul Iisus s-a întâlnit cu mama sa 43 sub povară păcatelor noastre; apoi unde S-a întâlnit cu Veronica, cea care I-a șters Față; unde S-a întâlnit cu femeile care-L plângeau pe care le-a mângâiat și le-a spus să nu mai plângă pentru El, ci
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
și are o expresie a chipului deosebit de gingașa și de frumoasă. Îți vin lacrimi în ochi și dureri în suflet de la o asemenea priveliște. Toți îngenunchem în fața altarului și a Maicii Domnului. Ne rugăm tainic, fiecare cu durerea să și povară să. Părintele David ne citește o Sfântă Evanghelie. Apoi mergem la altarul ortodocșilor. Aici vezi crucea cu Domnul răstignit. În dreapta Lui este Sf. Fecioara, Maica Să. Iar în stânga este Sf. Ioan, ucenicul Domnului. Toate icoanele sunt mari și frumoase. Sunt
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
mesaj lăuntric ce parcă te-a transformat și nu mai ești omul împovărat care ai urcat muntele cu puțin timp în urmă. Parcă ai trăit niște momente pe o altă lume. Te coborî că o pasare ușoară și descătușat de povară vieții. Ești mai plin de Duh Sfânt, măi întărit în credința, parcă ai avut o întâlnire cu persoane în Duh fără să le vezi, dar le-ai simțit prezenta lângă tine și ai vorbit cu ele. Ce bine ar fi
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
se descătușează tot și-și spune tot ce-l doare și-l apasă pe suflet. Bărbații aparte și femeile aparte. Între bărbați și femei este un gard care-i desparte. Când pleci de acolo parcă ești altul. Ți-ai lăsat povară lui Dumnezeu, ți-a luat sarcina care o duci uneori atât de greu. Sau poate îți dă putere s-o poți duce până la capăt. Așa este și ne oprim puțin, facem un mic popas să ne mai odihnim. Privim Cerul
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
ea, că-mi este și mie Mama. De aceea în viața mea de toate zilele îi cânt și o rog și uneori plâng, să nu mă lase fără ajutorul ei și a Fiului ei, ca alt ajutor n-am. Uneori povară vieții mă doboară. Dar mereu rugându-I, îmi dau noi puteri să înfrunt toate valurile și ispitele, că nu-i lucru ușor să le înfrunți. Cugetând la nesfârșita bunătate a Maicii Domnului m-am gandit la lumea de azi în
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
de mult Tu mă iubești Și de rele mă ferești. O, Stăpâne, am un dor: Lângă Crucea Ta să mor, Iar aici, cât voi trăi, Să-ți cânt și să pot sluji. Culeasa la 13.XI.2003 - Locurile Sfinte Când povară mă apasă Când povară mă apasă Și când chinul este greu Singur mă închid în casă Și mă rog lui Dumnezeu. Căci Scriptură ne învață Că orice îi cerem Lui Ne va da acum, în viață, Din belșugul Cerului. Cand
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
iubești Și de rele mă ferești. O, Stăpâne, am un dor: Lângă Crucea Ta să mor, Iar aici, cât voi trăi, Să-ți cânt și să pot sluji. Culeasa la 13.XI.2003 - Locurile Sfinte Când povară mă apasă Când povară mă apasă Și când chinul este greu Singur mă închid în casă Și mă rog lui Dumnezeu. Căci Scriptură ne învață Că orice îi cerem Lui Ne va da acum, în viață, Din belșugul Cerului. Cand furtună se-ntețește Și
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
câte nu m-am gândit în cele 7 ore de singurătate. Cu cât mă apropiam de casă, cu atât mai tare mă prindea plânsul. Pășeam ca un învins pe locurile pe care-mi făurisem cele mai frumoase planuri de viață. Povara acestor idealuri strivite o duceam către izvorul lor curat, dar mi se părea că merg spre mormânt. Duceam această povară să o înmormântez pe locul pe care s-a zămislit și a crescut. Cu cât mă apropiam de sat, cu
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
tare mă prindea plânsul. Pășeam ca un învins pe locurile pe care-mi făurisem cele mai frumoase planuri de viață. Povara acestor idealuri strivite o duceam către izvorul lor curat, dar mi se părea că merg spre mormânt. Duceam această povară să o înmormântez pe locul pe care s-a zămislit și a crescut. Cu cât mă apropiam de sat, cu atât gândurile mele deveneau un mai jalnic convoi de înmormântare. Rugăciunea și apa rece a unei fântâni, cu care m-
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
pe mine „umanitatea”, adică mizeriile propriei vieți, în loc să se ocupe singuri de ele. Uneori, la plecare, unii nu uită să țină îndelung mâna pe mine, ca și cum „s-ar descărca” de tot ce e rău în ei, asta îngreunându-mă cu povara unui terapeut de profesie. Sunt aproape toți, cu mici excepții, fără credință, deci fără puterea de a se „vindeca singuri”, și atunci fac (inconștient?) transferul acesta teribil care mă apasă. După plecarea lor rămân cu „balastul urâtei umanități” care nu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
orchestra sub bagheta sigură a dirijorului Leonard Dumitriu au contribuit la petrecerea unei seri plăcute, pentru numerosul public tânăr care a recepționat, de multe ori cu emoție, ceremonialul scenic oficiat cu dăruire de artiștii lirici ieșeni! TEATRUL DE VARĂ - O POVARĂ ? Poarta de intrare Cred că este bine să intrăm în subiect de la început, fără introducere, deoarece spațiul tipografic este restrâns și ar fi multe de spus. Ce se mai întâmplă cu Teatrul de vară? Pentru Iași, nu contează a cui
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
pâine din ghiozdanul unui copil. A fost văzută și, de rușinea lumii, s-a spânzurat. și era în primul an de învățământ. Multe învățătoare se măritau cu cine se întâmpla doar ca să poată trăi, pentru a nu mai fi o povară pentru părinții secătuiți de datoriile făcute pentru a le ține la școală. Se mai mărise cu o mie numărul cadrelor fără posturi. Mulți dintre posibilii dascăli renunțau la apostolat devenind agenți de percepție, conductori de tren sau trecând în armată
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
vază din Bolgrad, apoi, când popa se îmbăta peste măsură, îl așezam în căruță, cetluit să nu cadă, și calul îl ducea până acasă unde, în fața porții, necheza din toate puterile, semn că preuteasa trebuie să-l elibereze de povară și să-l ducă, ca și pe popă, la culcare. Popa nu era zgârcit, preuteasa da. Aveau porci mulți dar mai ales o scroafă castrată, grasă. Vasile, Mișa și alți prieteni din sat i-au pus gând rău scroafei, așezând
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
până la 30 și nici bogat până la 40 nu m-am făcut. Dar și sărac ca în anul acesta, ca în anul trecut și ca de când sunt, niciodată n-am fost!". Bădiță Ioane, știu că ai avut o viață plină de poveri și necazuri, pe care însă ți-ai trăit-o frumos și rodnic, lăsând în urmă o lume de poveste. Ce-ai mai fi adăugat la cele de mai sus, dacă n-ai fi trăit pe vremea lui Cuza, a lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
la «teroarea» schimbării și la lipsa de sens a timpului secvențial, care curge dinspre un trecut ireal către un viitor, la fel de ireal. În aceste condiții, timpul liber - care sporește cantitativ, din punctul de vedere al societății - este resimțit ca o povară stranie, povara vidului. Kitsch-ul apare drept un mijloc la îndemână de «a ucide timpul», drept o evadare plăcută din banalitatea muncii și a tihnei. Distracția produsă de kitsch este doar reversul unui plictis cumplit și de neînțeles. Pentru consumatorii
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
schimbării și la lipsa de sens a timpului secvențial, care curge dinspre un trecut ireal către un viitor, la fel de ireal. În aceste condiții, timpul liber - care sporește cantitativ, din punctul de vedere al societății - este resimțit ca o povară stranie, povara vidului. Kitsch-ul apare drept un mijloc la îndemână de «a ucide timpul», drept o evadare plăcută din banalitatea muncii și a tihnei. Distracția produsă de kitsch este doar reversul unui plictis cumplit și de neînțeles. Pentru consumatorii exigenți de
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]