12,874 matches
-
O mașină m-a Împiedicat s-o văd o fracțiune de secundă... și dusă a fost. Am părăsit și eu deschizătura cea Întunecată și am luat-o În direcție opusă. Am pornit... bazîndu-mă pe o hartă pe care nu o pricepeam. Am luat-o În direcție opusă... poate tocmai pentru a o ajunge din urmă... Nu mai eram În căutarea unui drum care să mă lege de trecut. M-am săturat de numere de telefon scrise de mînă prin carnețele. Traficul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
pretindeai că ești magaziner ca să-ți crești standingul în comunitatea de navetiști spre Turda. Noi începem deja să mirosim a trecut. Până și tu, om tânăr, bărbat întreg și intelectual întreg, tocmai fiindcă refuzi cunoașterea întreagă și pretinzi că te pricepi doar la câte ceva. Și mirosim a trecut fiindcă fiecare este deja o istorie. Ceea ce consimțim să pretindem împreună este o anumită competență în faptul de a fi oameni, bărbat și femeie, care nu trăiesc la fără frecvență. Noa, Mircea, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
rămas o generație țărani. Pe unu’ dintre frații lui bunicu’ mi-l amintesc bine. Făcuse pușcărie cu deținuții politici, după ’48, ieșise școlit, citea Scânteia, duminica în drum, pe vremea când alții o foloseau să-și împacheteze slănina. „Tu nu pricepi nimic, bă, din ce scriu ăștia, râdea el de câte unu’. Ce știe mocanu’ ce-i șofranu’? L-am întrebat și eu ce-i ăla șofran și mi-a zis că o să rămân mocan dacă nu aflu singur. Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
vorbea nimeni cu noi. Dezaprobare prin tăcere. Eram ca și izolați, deși, cu coada ochiului, nu era aproape nici unul care să nu ne privească. La Riga, în fața hotelului începuse o largă foială de oameni. Eu nu înțelegeam rusește și nu pricepeam nimic. Am auzit-o doar pe Tovarășa T. spunând tuturor: - Intrați înăuntru, luăm masa și stăm liniștiți, fiecare în camera lui. Dacă cineva are intenția să plece, o face pe răspunderea lui. Eu nu garantez pentru consecințele din țară. Ce naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
fără scuze. Încălcasem The rule of law și mai toate principiile eticilor deontologiste. Dar habar nu avea ce a însemnat totalitarismul românesc dincolo de sistem monopartit și dictatură, vorbe goale pentru ea, cai verzi pe pereți, experiențe teoretice. De la mine a priceput cu ce se mănâncă experiența practică și ce va să zică totalitarismul trăit. Nu era încăpățânată. A abdicat. Ba mai mult, a clacat. Și-a dat seama că nu a priceput nimic din propriul ei subiect. A aplecat capul în jos, ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pentru ea, cai verzi pe pereți, experiențe teoretice. De la mine a priceput cu ce se mănâncă experiența practică și ce va să zică totalitarismul trăit. Nu era încăpățânată. A abdicat. Ba mai mult, a clacat. Și-a dat seama că nu a priceput nimic din propriul ei subiect. A aplecat capul în jos, ușor jenată, dar nu contrariată, de vorbele mele: - Regretul meu e că nu am fost unul dintre cei care trag în el, că nu l-am ucis cu mâna mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
care o învățasem la socialismul științific și o îngropasem acolo. Problemele noastre erau altele: Cine mai face un chef? Cum o cheamă pe gagica aia bună? Cine-mi ia un curs azi? Dar voi unde mergeți sâmbătă? Tu ce-ai priceput, bă, din filmele lui Tarkovsky? Cine-mi dă niște bani împrumut? Dezbracă-te că nu-ți fac nimic... Până am terminat școala, m-a durut în cot de socialism. Eu eram vesel și destrăbălat, iar socialismul, vizibil doar prin ochean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și Mircea mușca în câte o pauză. „Auzi, Tămaș, am văzut pe tablă, la a opta, scrisul tău. Nu mai preda despre iluminism că nu-i vorba despre iluminatu’ public, ci despre luminism, așa e corect. Nu știu dacă ai priceput. Te-ai luminat sau te-ai iluminat? Nu-ți spuneam, dar vreau să-i atrag atenția colegului mai tânăr, care e încă necopt la minte, să nu repete și el greșeala”, și-și lua catalogul și pleca râzând pe coridor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
a am primit un volum Seneca de ziua mea de la o amică a mamei. Femeia era drăgălașă și necultivată, bombonică pe frișcă pentru orice misogin afemeiat. Dar i se părea ei că mie îmi trebuie cărți „grele” fiindcă tot nu pricepea mare lucru din ce ziceam eu. L-am citit pe Seneca și m-a atras enorm. Era ceva acolo care exercita o seducție inexplicabilă. Le povesteam în fiecare zi colegilor mei de la Școala de arte plastice. Era cât pe-aci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mangalul cu integrarea UE, de parcă ne-ar mântui de toate. Aici bate un mare vânt de nonsens și resemnare. Îl simt și când discut cu cei din departament: Eh, well! Și parcă se scarpină după ureche. E greu să mai pricepi ce a rămas rezonabil. Campaniile electorale sunt peste tot un circ și un Bingo la care câștigă Bush și Schwarzenegger. Pe de altă parte, când vin democrații lor la putere, trântește câte un Bill mucii în fasole fugărindu-se cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de a intui ce îți trebuie, dar și cu marea ei experiență, atât de dramatică, în care ea și-a înțeles copilul, autist cum era. Îl înțelegea practic, îi venea în întâmpinare. Matei citea teorii despre autism și încerca să priceapă, uneori copleșit de neputința trecerii deșertului între înțelegerea livrescă și trăirea lui de tată. Toată cartea lui este chinul unui părinte cu trei cruci de dus: un copil care nu era ca noi, un copil pe care îl căuta în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
neputința trecerii deșertului între înțelegerea livrescă și trăirea lui de tată. Toată cartea lui este chinul unui părinte cu trei cruci de dus: un copil care nu era ca noi, un copil pe care îl căuta în cărți ca să îl priceapă și un copil pierdut pentru totdeauna. La toate s-au adăugat anii de coșmar în care Mathew a avut și epilepsie. Ei au avut 26 de ani de cruce de cărat: aceea de a-l avea, și restul de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
metaforă și din metafore nu poți trăi. Așa ți-ai cumpărat vila și mașina? Până la urmă, am făcut astăzi ceva pentru tine. Nu mare brânză, amice, nu mare brânză. Dar sper să înțelegi cândva... Poate. Să nu zici nimic! Ai priceput? E OK. Îți amintești? Ajutând pe cineva...Îți amintești, nu-i așa? Trecând Oceanul. New Jersey. Comitetul Central. Femeie pe de-a-ntregul. Hotărât, atunci foloseam acest termen: mica mea demnitate de femeie. Era ca și când nici nu puteam râvni la demnitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de care făcea caz când se ivea prilejul, iar dacă nu se ivea îl născocea ea însăși printr-o abilitate a vorbirii pe care cele câteva prietene, de mult obișnuite în prelungile vizite de după-amiază, se făceau a nu o pricepe; continua să citească și acum, înnobilare la răstimpuri rare. În felul acesta se scurseseră zilele vieții, egale între ele, pe care ea le socotea fericite, toate în umbra adormitoare a salcâmilor și a aerului umed venind dinspre fluviu, pentru că niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pe umeri, jurământul meu din primăvara anterioară acelui an, căldura insuportabilă și modul solemn și prietenesc în care m-ați întâmpinat, crucifixul de pe biroul dumneavoastră dinaintea căruia, întâmplător, mă aflam, toate, aici, la porțile Orientului, păzind latinități uitate. Greu de priceput, domnule președinte; eu însumi nu pricepeam. 5. Ce să pricep? Trecuseră cinci ani de când tot aici, în orașul acesta, în grădina publică de care mă despărțeau acum mai puțin de patru sute de metri de casa în care locuiam, o întâlnise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
anterioară acelui an, căldura insuportabilă și modul solemn și prietenesc în care m-ați întâmpinat, crucifixul de pe biroul dumneavoastră dinaintea căruia, întâmplător, mă aflam, toate, aici, la porțile Orientului, păzind latinități uitate. Greu de priceput, domnule președinte; eu însumi nu pricepeam. 5. Ce să pricep? Trecuseră cinci ani de când tot aici, în orașul acesta, în grădina publică de care mă despărțeau acum mai puțin de patru sute de metri de casa în care locuiam, o întâlnise pe Keti întâia dată. Ne vedeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
insuportabilă și modul solemn și prietenesc în care m-ați întâmpinat, crucifixul de pe biroul dumneavoastră dinaintea căruia, întâmplător, mă aflam, toate, aici, la porțile Orientului, păzind latinități uitate. Greu de priceput, domnule președinte; eu însumi nu pricepeam. 5. Ce să pricep? Trecuseră cinci ani de când tot aici, în orașul acesta, în grădina publică de care mă despărțeau acum mai puțin de patru sute de metri de casa în care locuiam, o întâlnise pe Keti întâia dată. Ne vedeam aproape zi de zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și cu tata - mai ales cu tine, cu abia perceptibila ta infatuare.” - „Infatuare ai spus?” - „Da, așa am spus. Poate nu infatuare, greșesc, dar e singura mea posibilitate de răzbunare sau numai o ciudă ce mă cuprinde față de tine care pricepi atât de greu. Sau poate te prefaci, - mă gândesc și așa” - „A mai rostit cineva cuvintele acestea, dar atunci era altceva...” - „Ce altceva?” - „Atunci iubisem. Eu cred că un om nu poate iubi decât o singură dată în viață”. - „Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
când trebuie să înțelegem aportul pe care suntem obligați să-l aducem fiecare. E vorba de transformarea societății. - Nu înțeleg ce doriți. Și de data aceasta eram sincer, făcându-mă a nu observa ușoara lui indignare, pe care n-o pricepeam. - Foarte simplu, rosti. Acolo în ziua alegerilor, după ce se termină votarea, dumneavoastră care veți prezida comisia, să vă faceți că nu vedeți.... E vorba să iasă Soarele. - Ce să nu văd? Așa ceva nu-mi închipuisem. El vorbi însă în continuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
un pustiu. El care timp de patruzeci de ani se obișnuise cu aceleași așezări, cu unul și același drum, de acasă la serviciu și invers. Fără nici o tulburare. Își sfătuia soția - mai ales în ultimul timp - la prudență; ea nu pricepea mare lucru din toate, dar îi respecta cuvântul. Așa că într-o după-amiază, când una din prietene aduse vorba de politică, ea îi răspunse, cu voce moale ca suprafața cuverturilor de pluș, că habar n-are de cele „publice”, iar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
se știe ce fel de calcul), al doamnei Pavel. Eu însumi mă alăturasem câtorva sau formasem cu alții asemenea mici grupuri dar pentru scurt timp. Tânăra profesoară de franceză, nimerită întâmplător într-un grup în care se discuta politică și nepricepându-se la asemenea subiect, ce n-o interesa, avu ideea, salvatoare pentru ea, de a mă angaja în discuție, transferându-mi nu știu ce întrebare asupra partidelor politice, cu gândul de a mă abandona grupului, dar mă eliberai zâmbind: - Domnișoară, judecătorii n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
e la modă, puteți să notați de pe acum, n-am să spun nici un cuvânt. La fel l-am prevenit și pe unchiul care, de la un timp parcă alt subiect de discuție n-ar mai avea. Nu că nu m-aș pricepe, cât de cât măcar, să emit opinii, pe care aș putea să le și improvizez la nevoie, pentru că e un domeniu în care, ca și în literatură sau medicină, toți se cred competenți și-și dau păreri, de asta în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pernelor și cearșafurilor pentru aerisit le socotea, ca în fiecare dimineață, dovadă de amiciție față de el, pentru că înainte de așezarea acestora, o dată cu fixarea în belciuge a ferestrelor, doamna Pavel îi rostea cuvinte de prietenie al căror sens cred că Rex le pricepea pentru că dădea bucuros din coadă. Priveam în tavan. Omul acela care era tatăl Anei, îmi spuneam, plecase vesel, bucuros de el și de bucuria pe care credea că mi-o făcuse, nici să bănuiască negura pe care o iscase ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
doamna Agripina care era vizavi, apoi începu o lungă conversație cu primarul aflat alături de ea, mă izbi, ca-n alte rânduri, vocea ei pe care n-o mai auzea nimeni. Ochii îi deveniră mari: „Te iubesc, vorbi. Când ai să pricepi? Te uiți la mine mirat parcă abia acum mă vezi; laș cum ești, vrei să pari nevinovat. E adevărat, ai să reușești... ai și reușit să pari tuturor un simplu musafir. Mâine vei pleca din comuna aceasta amărâtă în capitala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
terminat. Și cui să spun? Nu voi putea mărturisi nimănui; o singură nădejde am: că sora mea, deși cu câțiva ani mai mică decât mine, înțelege sau va înțelege adevărul chiar dacă nu-l va rosti, făcându-se a nu fi priceput nimic, alternativă pe care o prefer, deoarece doresc să priceapă totul pentru a nu mă simți singură - dulce alianță (alianță, iar nu complicitate) a unui om alături de tine, cu știința mângâietoare a tăcerii. Mâine pleci... Când te vei mai întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]