6,571 matches
-
neadaptate ale politicienilor. Într-un mod contrar viziunii generale despre economia politică modernă (dacă există vreuna!), Karl Marx îl continuă pe Adam Smith, atunci când spune că "dezvoltarea liberă a fiecăruia este o condiție a dezvoltării libere a tuturor"136. Marx proclamă principiul libertății individuale drept fundament al oricărei activități economice prospere. Dezvoltarea liberă a fiecăruia devine o problemă, mai ales că individul se confruntă cu o tehnologie a cunoașterii și puterii, este vulnerabil atacurilor venite din partea unor haite intelectuale, mai ales
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
este ficțiune. A fost o realitate istorică sumbră. Necreștinii o cunoșteau și a fost un eveniment demoralizator pentru cei care l-au urmat pentru Isus, cel puțin la început, și, din acest motiv, Bisericii i-a fost dificil să-l proclame pe Isus ca Mântuitor și Fiu al lui Dumnezeu peste tot în Imperiul Roman. Nu poate exista niciun dubiu că Isus a fost executat. Dar de ce? Motivele uciderii lui Isus Multă lume, inclusiv creștini, nu știu de ce a fost executat
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
sala Frascati, din București, considerată de participanți drept Congres general al PNL. În realitate, întrunirea din 15 iunie 1930 a reprezentat congresul de constiuire al PNL-Gh. Brătianu, care a devenit cea mai importantă disidență liberală 93. Gheorghe Brătianu a fost proclamat șef al noii formațiuni politice. Noul lider declara că partidul său era continuator al vechiului PNL, refuzând să se considere în afara acestuia. El aprecia, de asemenea, că: "fiul lui Ionel Brătianu nu poate fi exclus printr-un vot smuls în
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
viața politică a României. Încă de la început, georgiștii și-au focalizat activitatea în direcția întăririi organizațiilor locale, în vederea participării la viitoarele alegeri comunale. La întrunirea comitetului județean Iași, în fața a 5000 de participanți (conform presei de partid), Gheorghe Brătianu a proclamat deschisă "mobilizarea generală a tuturor forțelor partidului", în vederea preluării guvernării. În lunile ianuarie-martie, s-au desfășurat acțiuni de refacere sau completare a componenței organelor de conducere georgiste în județele Alba, Muscel, Bălți și Ilfov 201. Congresul din județul Timiș-Torontal a
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
făcuse un turneu în străinătate, angajându-se că, odată ajuns la putere, va asigura plata datoriei externe a României. Având sprijinul regelui, al camarilei și al străinătății, în octombrie 1933, I.G. Duca a declanșat campania împotriva guvernului național-țărănesc. Liberalii au proclamat "rezistența cetățenească", împotriva guvernului și anunțat convocarea unei mari adunări, la București, pentru mijlocul lunii noiembrie. La 9 noiembrie, a intervenit, însă, demisia Guvernului Al. Vaida-Voevod, iar I. G. Duca a fost însărcinat cu formarea unui nou cabinet. Unele din
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
secretarul general va înlocui pe președinte, în lipsa acestuia"616. Se realiza, astfel, compromisul care ar fi trebuit să asigure liniștea în interiorul partidului de guvernământ. Averescanii interpretau, însă, aceaste manevre, apreciind în oficiosul lor "Îndreptarea" că: "șeful de mâine nu se proclamă azi [...] locul acesta revine de drept și fără nici un fel de discuțiune d-lui G. Brătianu, pentru ziua foarte apropiată când cele două organizațiuni liberale se vor împăca"617. Interesant este că și după Congresul general al liberalilor diniști, problema
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
Germania și pentru Austria. În răspunsul său, istoricul român arăta că relațiile dintre România și statele amintite nu erau identice. Neavând nici un contact teritorial cu ea, Germania nu formulase revendicări teritoriale împotriva României, în schimb, Ungaria, aflată la granița Românei, "proclamă zilnic voința de a trage asupra noastră"711. Alte acuzații la adresa României, vehiculate de presa maghiară, vizau politica "de persecuții a minorităților din Ardeal", îndrăzneala guvernului român de a se gândi la o politică de colonizare la granița de vest
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
Pactul celor patru ", a statelor Micii Înțelegeri, care se simțeau amenințate de posibilitatea revizuirii tratatelor de pace, a determinat eșecul acesui proiect 771. La 4 iulie, între U.R.S.S., Mica Înțelegere și Turcia s-a semnat Convenția de la Londra, care proclama dreptul la autoapărare pentru păstrarea independenței și a inviolabilității teritoriului 772. Evenimentele dovedeau, astfel, că Societatea Națiunilor și sistemul de securitate colectivă erau din ce în ce mai puțin funcționale. În octombrie 1932, Nicolae Titulescu a acceptat funcția de ministru de Externe al României
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
la părăsirea unei atitudini de învrăjbire națională, aceea de a fi menținut neînchinat și mândru, numele și steagul partidului, pe care alții l-au plecat unei vremelnice oportunități. Încheiem astăzi o nouă etapă a drumului nostru: redăm partidului care a proclamat în 1913 necesitatea marilor reforme politice și sociale inițiativa afirmațiunilor programatice în ritmul vremii [...]. În fața crizei [...] Trei guverne s-au succedat de la 8 iunie 1930, nici unul dintre ele n-a adus țării credința că a trecut vremea epigonilor unirii, a
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
w"≤id aplicat lui Dumnezeu: indivizibil că esența, incomparabil în însușiri, fără nici un asociat în cârmuirea lumii. Orice analogie cu ceva creat este suspectă. Unii mu‘taziliți au mers atât de departe în această direcție, încât au ajuns să-și proclame agnosticismul cu privire la natură divină 84. Traducerea cu „Unul” respectă registrul stilistic al textelor religioase; „Cel Unic” este o variantă mai precisă și e firesc că a fost aleasă de versiunea ASM. 2.1.4.2. ’A≤ad: SOI, ASM, „Cel
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
al-maghrib (26, 28/27 etc.): „Domnul Răsăritului și al Asfințitului”; Rabb al-‘arš al-‘aðim, (9, 129/130 etc.): „Stăpânul Marelui Tron” (aici e prezenta metaforă regalității); sau cu un pronume sufix: rabb, rabbuka etc. Comentatorii sunt unanimi în a proclama că numai Dumnezeu merită să fie numit al-Rabb în chip absolut, pentru ca ale Lui sunt toate și toate asculta de El109. Semnificații de bază: stăpân universal. 2.1.7.4. Mawl" - ca și Rabb, totdeauna în anexiune: SOI, „scutul” (2
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
care v-a dat viața, apoi va da vouă moarte, apoi va va învia...” (ASM) Considerate că alcătuind o unică expresie, având în vedere contextele în care apare, Al-Mu≤y, al-Mumț, se înscriu în acest câmp semantic deoarece îl proclama pe Dumnezeu stăpân absolut al vieții. 2.1.7.8. al-Q"bið al-B"si” constituie o pereche antinomica asemănătoare precedentei, fiind atestate doar în formă de prezent a verbului: All"h yaqbiðu wa-yabsu”u (2, 245): „Allah micșorează sau mărește
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
egÀ eimi (LXX) Această expresie solemnă, pe care Evanghelia după Ioan o pune de patru ori în gură lui Isus (8,24. 58; 13,19; 18,5), se inspiră din aceste pasaje, dar semnificația ei acolo este alta: să-i proclame dumnezeirea. 3.1.4. Veșnic 3.1.4.1. ’Ql ‘Äl"m: „Dumnezeul cel veșnic” (SC, Blaj, G-R, BS, C); „Dumnezeu-Cel-Veșnic” (BVA); theòs aiÀvios (LXX); „Deus aeternus” (Vg); „Dieu d’éternité” (BJ); „the Everlasting God” (RSV). Acest nume este alcătuit
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
One” (RSV). Rădăcina QDŠ evocă în primul rând ideea de separare, de alteritate absolută. Q":Äš este un adjectiv, dar când este nume divin este substantivizat. El se întâlnește mai ales in Isaia și își are originea în textul care proclama solemn sfințenia lui YHWH - relatarea celebrei teofanii din capitolul 6 al Cărții lui Isaia. Profetul îl vede pe YHWH pe tron, în templul ceresc, slăvit de serafimi cu neîncetata cantare: Q":Äš, q":Äš, q":Äš YHWH Te>"’ÄÖ... (Is
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
a transferat numele personal YHWH/’A:Än"y, dar și pe acela de ’A:Än, „Stăpân”, îi este aplicat lui Hristos de prima generație de creștini mai întâi că nume predicativ, în cea mai veche mărturisire de credință care îi proclama dumnezeirea (1), ajungând apoi să-i fie rezervat cvasi-exclusiv lui (2). Iată câteva exemple (din foarte multe) aparținând celor două faze: (1) asphalÄÎs oón ginÄskétÄ pas ožkos IsraQl hóti kaì kýrion autòn kaì christòn epoíQsen ho theòs to¤ton tòn
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
numai Tatăl, și nici pe Tatăl nu-L cunoaște nimeni decât numai Fiul și cel căruia va vrea Fiul să-i descopere” (Mt 11,27 - tr. BVA); - fiul din parabolă lucrătorilor ucigași (Mt 21,33-39); - glasul din ceruri l-a proclamat, după ce a fost botezat de Ioan în Iordan: ho hyiós mou ho agapQtós...277 (Mt 3,17; Mc 1,11; Lc 3,22) „Fiul Meu cel iubit...”. De aceea își permite să-l invoce pe Dumnezeu cu numele familiar abba
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și Sfârșitul.” (t.n.) Versetul precedent ne spune că este vorba de Isus, care trebuie să vină: „Iată, Eu vin curând și răsplată mea este cu mine, ca să răsplătesc fiecăruia după lucrarea să.” Acest nume, referit inițial la Isus, este proclamat, în 21,6, si de „Cel care sade pe tron” referitor la sine285. Metaforă ce folosește prima și ultima litera a alfabetului grecesc e întărită de alte două expresii sinonime, în cel de-al doilea text citat. Le înregistrăm pe
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Evangheliei după Luca, aceste două nume - sÄter și Christós - erau deja uzuale printre creștini. În În 4,42, samaritenii îl recunosc pe Isus ca fiind ho sÄtgr to¤ kósmou, „Mântuitorul lumii”. Iar în Fp 5,31, Petru și ceilalți apostoli proclama în fața Sinedriului: to¤ton ho theòs archQgòn kaì sÄtQÎra hýpsÄsen tQÎi dexiăi auto¤: „Pe acestă Dumnezeu l-a înălțat cu dreapta să Stăpânitor și Mântuitor...” Salvarea pe care o aduce el nu mai este biruința asupra vicisitudinilor istoriei, izbăvire de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Nebunul o abandonează și se repede la dansatorii-bivol, mimând actul de fecundare al taurilor. Apoi, Nebunul se prăbușește obosit, iar femeile satului se reped asupra lui și Îl gonesc Înapoi În preerie. Ele se Întorc victorioase la coliba rituală și proclamă puterea femeilor, care dețin taina creației și a vieții oamenilor și care stăpânesc puterile turmelor de bivoli. Ele ordonă dansatorilor să Înceteze dansul și cer șefilor să meargă În colibă și să asiste la sacrificiul inițiaților. În cea de-a
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
evenimente precum Încoronarea sau deschiderea sesiunii parlamentare, și cele minore, precum vizitele În școli, spitale, fabrici sau Întâmpinarea diverselor oficialități. Fiecare dintre aceste clase ritualice Îndeplinește funcții diferite: Marile evenimente implică teme mitico-istorice. Ele distorsionează timpul și accentuează conștiința temporalității, proclamă continuitatea dintre trecut și prezent. ș...ț Dacă primele celebrează continuitatea trecutului eroic, cele minore dramatizează diferențele de clasă și accentuează conștiința distanțelor sociale. Marile evenimente pun În umbră diviziunile interne, conferind forță dramatică tradițiilor eroice și identității naționale (Heyden
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
d) modificarea regimului de utilizare: un spațiu de obicei deschis publicului este acum accesibil numai oficianților și participanților la ritual. Sau, invers, un spațiu accesibil doar reprezentanților Puterii este deschis publicului larg. „Sărbătorile publice permit unui partid politic să-și proclame legitimitatea prin ocuparea centrului orașului (sediul puterii politice) și decorarea lui cu simboluri partizane, precum și prin umplerea lui cu partizanii acelui partid” (J. Van Geldern, 1993, p. 45) În planul gestual Întâlnim același sincretism dintre solemn și destins. Pe de-
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
teorie dezvoltată de Kant, Schopenhauer și Bergson, dar și Blaise Pascal și Sören Kierkegaard. Alte contribuții teoretice vizează nu atât cauzele râsului, cât efectele acestuia. Din acest punct de vedere, teoria râsului înjositor, batjocoritor și periculos, teorie inițiată de Platon, proclamată de Biserică, insinuată și la Descartes și Hobbes, intră oarecum în contradicție cu cea a râsului benefic, relaxant, epicureic, terapeutic. Se poate spune că această din urmă concepție pornește de la Hipocrate și va fi pusă în circulație de spirite ale
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în paiațe perfect conștiente de lipsurile lor. "De câte infamii sunt capabil!"82 exclamă adesea "scârbit de el însuși"83 Gogu, Gore, Sile etc. fie el delapidator, șef de fabrică sau escroc sentimental. Demascarea lor este practic inutilă, din moment ce se proclamă singuri corupți, incapabili, hoți etc. și se mândresc că dau dovada unor astfel de virtuți la modă. Acești clovni care maimuțăresc și cele mai firești reacții, mimând trăirea autentică prin clișee de simțire și preluări mecanice de teorii vulgarizate, nu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
celebrul King George Square, St.Paul’s Cathedral, monumental edificiu neogotic, eleganta City Hall din gresie albă, St.John’s Cathedral (stil neogotic, cu coloane zvelte, arcuri ascuțite la bolți, vitalii colorate la ferestre); Curtea de Justiție unde s-a proclamat independența statului Queensland (1859) și Muzeul de Artă care adăpostește Însemnate colecții de numismatică, ceramică și porțelan, lucrări de pictură și sculptură clasică și modernă, aparținând artiștilor occidentali și australieni, artă aborigenă ș.a. 373 Din cauza unui defect de proiectare, aceasta
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
izolate, pentru ca În 1840 să ia ființă Compania Neozeelandeză care a trimis din Plymount o mare expediție, și s-a fondat o așezare proprie, viitorul Wellington. Prin Tratatul de la Waitangi (6 februarie 1840), căpeteniile triburilor maori recunosc suveranitatea britanică, fiind proclamată colonie În 1852, cu o largă autonomie internă, dar conflictele interne au mai continuat trei decenii (1843-1872). Afluxul de imigranți albi a dus la acapararea pământurilor maorilor și la ciocniri violente, băștinașii și-au apărat pământurile și libertatea. Numărul maorilor
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]