6,849 matches
-
bună de plimbare, mustăriile deschise - n. m.] mi-au dat de scris ... „3) Explicația e simplă: scrisul ca serviciu, cu program de funcționar, e, pentru el, o formă de prizonierat, dezagreabilă. Lui Bacovia nu-i place, însă, nici scrisul ca profesiune liberă. Cînd se referă la el, în poezia sa, o face, aproape de fiecare dată, fără plăcere: „în van peste foi, singur, un condei/ Frec” („Monosilab de toamnă”), „Voi scrie un vers cînd voi fi liniștit”(„Destul”), „Dacă nu-i cu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
îndeosebi, de tulburările de sexualitate, de greutățile de afirmare a Eului, zone preferențiale de manifestări ale conflictelor care angajează personalitatea socială”. (op. cit., p. 90). 6. Desigur, fenomenul frustrației se conexează și cu unele probleme ale Psihologiei sociale și ale Psihologiei profesiunilor, contribuind la adâncirea studiului relațiilor interpersonale de grup, sau a unor aspecte legate fie de fenomenul adaptării („eșecul de adaptare”), fie de cel al succesului în alegerea și exercitarea unei profesiuni („conflictul vocațional”). Studiul frustrației sociale contribuie, mai ales,1a
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
cu unele probleme ale Psihologiei sociale și ale Psihologiei profesiunilor, contribuind la adâncirea studiului relațiilor interpersonale de grup, sau a unor aspecte legate fie de fenomenul adaptării („eșecul de adaptare”), fie de cel al succesului în alegerea și exercitarea unei profesiuni („conflictul vocațional”). Studiul frustrației sociale contribuie, mai ales,1a adâncirea cunoașterii factorilor dinamici ai raporturilor interpersonale și a mecanismelor conflictelor intramicrogrupale: „Practicienii dinamicii grupului arată că ceea ce blochează, progresul unui grup către soluția unei probleme este mai puțin o chestiune
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
în acțiunea de adaptare a persoanei la diversitatea de activități productive pe care le implică organizarea din ce în ce mai complexă a colectivităților umane; aceasta deoarece există diferite exigențe psihofiziologice în raport cu diferite structuri de activitate. Scopul orientării profesionale este îndrumarea tânărului spre o profesiune potrivită, în acord cu posibilitățile propri și cu nevoile sociale, pentru ca societatea să înregistreze maximum de folos, iar tânărul să obțină, maximum de satisfacții. Alegerea unei profesiuni nu trebuie să se facă, așadar, la întâmplare, ci din perspectiva unor criterii
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
în raport cu diferite structuri de activitate. Scopul orientării profesionale este îndrumarea tânărului spre o profesiune potrivită, în acord cu posibilitățile propri și cu nevoile sociale, pentru ca societatea să înregistreze maximum de folos, iar tânărul să obțină, maximum de satisfacții. Alegerea unei profesiuni nu trebuie să se facă, așadar, la întâmplare, ci din perspectiva unor criterii esențiale: în primul rând, concordanța între înclinații și aptitudini, pe de o parte, și cerințele profesiunii dorite, pe de altă parte; în al doilea rând, acordul între
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de folos, iar tânărul să obțină, maximum de satisfacții. Alegerea unei profesiuni nu trebuie să se facă, așadar, la întâmplare, ci din perspectiva unor criterii esențiale: în primul rând, concordanța între înclinații și aptitudini, pe de o parte, și cerințele profesiunii dorite, pe de altă parte; în al doilea rând, acordul între aspirațiile profesionale și cerințele sociale, pentru a se evita dezechilibrul între cererea și oferta de cadre. Pentru realizarea acestui ultim aspect este necesar ca tânărul să-și cultive nu
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
anumite exigențe proprii în plan intelectual și afectiv-moral) și exigențele psihofiziologice ale structurii de activitate către care se îndreaptă opțiunea. În acest fel sunt asigurate premisele acordului dintre disponibilitățile vocaționale și cerințele sociale. O integrare vocațională corespunzătoare a tinerilor în profesiune asigură un mediu social cu surse de conflict limitate. Orice neconcordantă, orice dezacord între ceea ce dorește și ceea ce nu poate tânărul, între nivelul de aspirație al tânărului și posibilitățile lui, exprimate prin nivelul de realizare a aspirațiilor respective, determină, un
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
sale perspective profesionale (dar poate fi și ajutat în acest proces dificil și foarte complex de „autoclarificare” vocațională). În felul acesta, autodeterminarea, pregătită prin autocunoaștere și autoapreciere realistă, va conduce, în cele din urmă, la alegerea liberă și adecvată a profesiunii viitoare. * * * Fenomen general uman, frustrația se plasează, așadar în centrul probleamaticii umane, a problemei educației, a formării și integrării etico-sociale a personalității. Studiul acestui fenomen contribuie la elucidarea numeroaselor probleme ridicate de diferitele ramuri ale științei despre om. Dintre aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
la individ, determină, într-o măsură, natura și intensitatea procesului de „acomodare”. În general, procesul de acomodare poate fi privit ca un efort depus pentru găsirea unor soluții sau rezolvări corespunzătoare (ex. elevul care dorește mult să practice o anumită profesiune începe să învețe temeinic, planificându-și timpul și formându-i un stil mai eficient de muncă intelectuală) Într-o accepțiune mai simplă a termenului, procesul de acomodare constă în contextul de acțiuni sau activități realizate în sensul satisfacerii motivelor, tendințelor
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
eficient, dar neplăcut prin reacții adverse pe care le produce. În legătură cu acest ultim tip de conflic H.H. Kendler (op. cit., p. 423) observă, că pot fi și conflicte duble de „aproriere-evitare”, ca de exemplu atunci când subiectul trebuie să, aleagă între două profesiuni. În această situație s-ar părea că este vorba de conflicte de „apropiere-apropiere”, dar în realitate nu este așa deoarece alegerea unei profesiuni o exclude pe cealaltă: fiecare alegere reprezintă un exemplu de conflict de „apropiere-evitare”. R.S. Lazarus arată, însă
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
pot fi și conflicte duble de „aproriere-evitare”, ca de exemplu atunci când subiectul trebuie să, aleagă între două profesiuni. În această situație s-ar părea că este vorba de conflicte de „apropiere-apropiere”, dar în realitate nu este așa deoarece alegerea unei profesiuni o exclude pe cealaltă: fiecare alegere reprezintă un exemplu de conflict de „apropiere-evitare”. R.S. Lazarus arată, însă, că a analiza frustrația numai pe baza celor trei moduri majore de conflict, descrise de K. Lewin, înseamnă a reduce situațiile frustrării la
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
la frustrație, caracteristic situației frustrante modei, ci, - pornind de la recunoașterea existenței unei diversități de structuri și de niveluri psihologice individuale, a unor diferite tipuri de situații conflictuale, - se impune să cercetăm „frustrația” în condițiile concrete ale vieții, ale exercitării diferitelor profesiuni, pentru a arăta varietatea deosebită a condițiilor frustrării și a reactivității umane la frustrare. „Situațiile de frustrare” sunt strând legate de gradul de flexibilitate psihică în găsirea răspunsurilor corespunzătoare la solicitările multiple și adesea contrariante ale mediului, grad care constituie
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
datorită dezvoltării unei exagerate tendințe spre independență și autodeterminare în viață, există pericolul devansării posibilităților reale și a exacerbării aspirațiilor, năzuințelor, căutărilor, deci a nerealizării echilibrului dinamic necesar între „experiență”, „capacități” și „aspirații”. Imperativele societății de astăzi, complexitate crescândă a profesiunilor și dinamica acestora, impun școlii sarcini deosebite față de cele din trecut: pregătirea tânărului de azi trebuie făcută în sensul unei diversități cât mai mari de „aspirații”, și în cel al formării unei personalități flexibile, ceea ce presupune favorizarea creativității, a capacității
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
sens, cuvintele lui Hamlet, nefericitul prinț al Danemarcei: „A fi sau a nu fi, iată întrebarea”). Îndoiala obsedantă specifică acestor situații dilematice, poate viza însă și obsesii interogative în legătură cu veridicitatea unor idei, a unor sentimente trăite, cu justețea alegerii unei profesiuni, a unor prietenii, sau, în sfârșit, în legătură cu exactitatea actelor proprii, realizate la un moment dat (ex. persoana se întreabă, în mod repetat, dacă a încuiat ușa de la apartament în momentul plecării, dacă a închis apa sau gazul metan etc.). Verificările
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
social se judecă — spune V. Pavelcu — după capacitatea „de a include în contexte sociale tot mai largi: de la aria îngustă de preocupări și de cerințe ale familiei și ale școlii, pînă la nivelul superior al valorilor și exigențelor implicate de profesiune și de statutul de cetățean al țării în care trăiești. Celor care trăiesc într-un orizont îngust de preocupări și de exigențe față de ei înșiși le lipsește tocmai această deschidere a conștiinței lor spre altul, spre lumea valorilor sociale, care
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
Nuttin, P. Fraisse, R. Meili, 1961. P.U.F. Paris. . Sentimentul de insatisfacție, arată Ch.L. Hulin, reprezintă o cauză a migrării de la un loc de muncă la altul, iar cel de satisfacție constituie un factor al armoniei între om și profesiune, un factor de stabilitate individuală și socială. (Effects of chandges in job-satisfactions-leves on-employe tournover, în „Journal of applied psychology”, nr. 2, 1968, p. 122). . La notion de role en psychologie sociale, 1962, P.U.F., Paris, p. 191. . Individual difference
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
sau nu cu dreptul de dizolvare) este uneori limitat (Blondel, 1973: 35-8; Shugart și Carey, 1992: 132-46). Componența socială Componența și puterile stabilesc cadrul în care legislatorii își pot exercita îndatoririle, dar legislativele sunt influențate în mod natural și de profesiunea membrilor lor. O adunare compusă din avocați nu se comportă de obicei în același fel ca o adunare compusă din muncitori manuali. În general, majoritatea covârșitoare a membrilor legislativelor sunt bărbați (deși, treptat, situația începe să se schimbe) de vârstă
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
față de lege." Trebuie, cum dorea Hobbes, "din cele două capete ale vulturului să facem unul", să "aducem totul sub semnul unității politice, fără de care nici un stat, nici un guvern nu va fi bine constituit". Obiectivul va fi atins prin instituirea unei profesiuni de credință "pur civile", ale cărei principii vor fi stabilite de suveran. Acestea vor fi "simple, puține la număr, enunțate cu precizie"; recunoașterea unei "Divinități atotputernice, inteligente, binefăcătoare, prevăzătoare, recunoaștere strîns legată de aceea a sfințeniei Legilor" constituie elementul esențial
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
aceasta a fost tema principală a unuia dintre cursurile lui Michelet, curs susținut la College de France în 1844: "Copile, aceasta este prima ta evanghelie, este reazemul vieții, este hrana sufletului..." Cu un ton mai temperat, dar cu o aceeași profesiune de credință se deschide Manualul instrucției civice publicat de Lavisse în 1894, sub pseudonimul Pierre Laboi: "Micuțule francez, tmărul meu prieten, frate, copilaș, ascultă-mă: ți-am vorbit mai înainte despre ceea ce este mai mare și mai sfint pe lume
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
lui Gaston Bachelard din Pămîntul și reveriile repaosului, op. cit. 61. Citat din Bernard Groethuyzen, op. cit. Scrisoare către Mgr. Arhiepiscop de Lyon, 1763. 62. "Actuel", nr. 32, iunie 1972. Vezi editorialul Ce înseamnă o viață bună?, p. 5 și 6. Această profesiune de credință tradiționalistă apare, în mod surprinzător, într-o revistă-magazin (p. 11), considerată a fi "progresistă" sau de "stînga": "omul, înrădăcinat în pămîntul său, se sprijină pe tradiție, în timp ce omul din industrie și, mai ales, nomadul care se conturează în
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
epicii depinde de temele alese este P. Ideea lui, exprimată în mai multe rânduri, este că, pentru un prozator autentic, un filosof de profesie și un tăietor de lemne au o egală valoare deoarece scriitorul nu analizează complexitățile și subtilitățile profesiunii, ci condiția umană a individului. Poziție bună, idee justă într-o literatură cum e cea română, unde false dileme provoacă interminabile discuții. Nouă este, întâi, în povestirile din Întâlnirea din Pământuri și mai ales în Moromeții, viziunea asupra țăranului. Deosebirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
dar nu totul. În triumful sau în eșecul individului intră și o voință bine sau rău dirijată, o ezitare, o lipsă de angajare morală, complicitatea, pe scurt, a forțelor subiective lângă complicitatea existenței obiective. Doctorul Munteanu ratează în dragoste și profesiune pentru că vrea carieră socială. Este un risipitor. Voind să slujească adevărul, el acceptă compromisul. Eșecul lui este existențial, dar nici o cauză nu îl poate explica până la capăt. Prietenul său, doctorul Sârbu, este personajul socratic al cărții, un doctor Munteanu mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
de idei pe care le pune în discuție poate fi socotit un roman intelectual. Meditația devine o formă a epicului (un epic al ideilor), noțiunile curente de fericire, iubire, existență, autoritate, putere, familie trec prin mintea unor indivizi care exercită profesiuni intelectuale (filosofi, scriitori, istorici) și fac din speculație bucuria existenței lor. Această latură este puternică și seducătoare, totuși romanul tinde să fie mai mult decât atât. El își asumă problemele mari ale unei istorii complicate, personajul central trece prin mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
I (1978), 398-465; Stănescu, Jurnal, I, 47-85, II, 100-103, III, 118-121; Ungureanu, Contextul, 236-272; Mircea Popa, Timp și destin istoric la Marin Preda, ST, 1979, 7; George Arion, Interviuri, București, 1979-1982, I, 266-272, II, 237-241; Iorgulescu, Firescul, 142-146; Florin Mugur, Profesiunea de scriitor, București, 1979, 36-54; Mihai Zamfir, Cel mai camusian dintre scriitorii români, LCF, 1980, 15, 16; Eugen Barbu, Nedreapta cădere, LCF, 1980, 20; Pompiliu Marcea, Prețul cuvântului, FLC, 1980, 21; Mircea Iorgulescu, O mare conștiință, RL, 1980, 21; Valeriu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
în elaborarea textelor, modelelor prestabilite. Astfel încît a ști să descrii însemna de fapt a fi capabil să răspunzi unui orizont de așteptare puternic instituționalizat 5. Printre acești topoi impuși, se află locus amoenus ("loc de plăcere"), cum stă mărturie profesiunea de credință a retorului Libarius și descrierea regiunii Lignon, în Astrée, ce reprezintă ecoul descrierilor antice, citate anterior: [...] ceea ce aduce bucurie inimii, sînt izvoarele, grădinile și cîmpiile, briza ușoară, florile și cîntecul păsărilor. Libarius (3') Pe lîngă vechiul oraș Lyon
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]