13,121 matches
-
sunt supuși unor dureroase torturi chimice, metode denunțate în 1971 într-o carte albă intitulată O nouă boală mintală în URSS: opoziția. Intensitatea represiunii este cu atât mai surprinzătoare cu cât numărul disidenților este foarte mic. Pe 25 august 1968, protestul împotriva înăbușirii Primăverii de la Praga* nu adună în Piața Roșie decât șapte persoane: Larissa Bogoraz, Natalia Gorbanevskaia, Pavel Litvinov, Vadim Delaunay, Vladimir Dremliuga, Constantin Barbițki și muncitorul Victor Fainberg - care va fi, în 1979, unul dintre creatorii sindicatului* liber SMOT
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
partide socialiste. După trei ani de război, propaganda pacifistă devine, în Rusia, un strigăt de raliere antiguvernamental, atât înainte, cât și după căderea țarului. în acel moment, pentru Lenin „starea de spirit a maselor în favoarea păcii exprimă adesea începutul unui protest, al unei revolte și al trezirii conștiinței privitoare la caracterul reacționar al războiului”. Eficace într-o țară în care construcția națională este neterminată, steagul păcii este de această dată mai greu de fluturat decât în statele-națiuni din Occident. în Franța
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sau al tinerilor cehi care sfidau trupele Tratatului de la Varșovia venite să înăbușe Primăvara de la Praga* - al cărei act de deces este marcat de jertfa studentului Jan Palach care, pe 16 ianuarie 1969, și-a dat foc în semn de protest, la Praga. Acesta este contextul în care are loc fenomenul Mai 1968 din Franța. El începe printr-o contestare mocnită în universități, cea de la Nanterre devenind farul celorlalte în urma unei manifestații a studenților radicali care revendică mixitatea reședințelor universitare și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
succesul ei astăzi, când ea pare sortită declinului dacă nu cumva chiar pieirii, iată un lucru ciudat. și totuși, nu putem uita uimitoarea plasticitate a acestei doctrine care, în decursul câtorva decenii, a fost capabilă să dea viață atâtor puternice proteste populare, să suscite apariția atâtor mari partide de masă, să ducă la declanșarea unor revoluții autentice, să galvanizeze atâtea elite intelectuale, să impregneze o parte, uneori decisivă, a cercetărilor filosofice, sociologice și istorice contemporane. Se pare că trei ar fi
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1955-1956: acesta va fi Marele Salt înainte*. Represiunea este violentă: 550000 persoane sunt închise ori exilate, iar familiile lor, persecutate. Este sfârșitul colaborării PCC cu intelectualii democrați și burghezia națională. A doua „primăvară” începe în toamna lui 1978, printr-un protest împotriva rănilor provocate tinerilor de Revoluția Culturală*. Este pregătită de diverse incidente, mai ales acela al afișelor puse în 1973 în Canton de tinerii contestatari ai grupului „Li Yizhe” care afirmă că este necesar nu numai ca Lin Biao să
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
-i fie suprimat și sistemul feudal. Mișcarea este o consecință a reglării de conturi în cadrul grupului conducător, care se desfășoară la sfârșitul lui 1978. Deng Xiaoping* are nevoie de sprijinul maselor: la Beijing și apoi în alte orașe, se înmulțesc protestele victimelor Revoluției Culturale și denunțurile împotriva responsabililor încă puternici. Când lucrurile se precipită, contestarea tinde să se transforme în disidență*. încurajată de vizita lui Deng în SUA, mișcarea se radicalizează în jurul conceptului de democrație* impus de Wei Jingsheng, un fost
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
distribuite între Bielorusia, Ucraina și Rusia trăiesc astăzi pe 16 000 km2 contaminați pe termen lung -, tăcerile și minciunile lui cu privire la consecințele catastrofei pe termen scurt și lung suscită o mișcare de furie și dau naștere unor puternice manifestări de protest. Cernobîlul alimentează contestarea națională ucraineană și explică refuzul de către Ucraina al noului tratat de uniune propus de Gorbaciov și, deopotrivă, participarea conducătorului ucrainean Leonid Kravciuk la decizia de a pune capăt existenței URSS. O a doua catastrofă este de așteptat
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
din 1972 de un cancer pe care Mao îl împiedică să și-l trateze la timp, îi transmite îndatoririle sale lui Deng Xiaoping*. Moartea lui, survenită în ianuarie 1976, este urmată, în aprilie, de dramatice manifestări de doliu și de proteste. Lasă în urma sa o văduvă remarcabilă, Deng Yingchao, cu care se căsătorise în 1925. în străinătate, este salutat „patricianul în sandale”, cum scrie un ambasador al Franței. De atunci, propaganda chineză aplaudă inventatorul celor „Patru Modernizări”. Sursele disponibile ne permit
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Tratatului de la Versailles, argumentând că nici alte state nu au dezarmat și făcând trimiteri la evoluția înarmării Franței și Rusiei. Privit în sine, separat de obiectivele ulterioare, raționamentul nu era cu totul nejustificat din perspectiva principiului legal al egalității. În afara protestelor ipocrite și a alianțelor pe hârtie, singura reacție concretă față de acest prim pas spre imperiu a fost încheierea, peste trei luni, a Acordului Naval anglo-german, în care Marea Britanie permitea Germaniei deținerea unei forțe navale de maximum 35% din a sa
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
cu fosta sa glorie. În 1946, când ministrul de Externe al Uniunii Sovietice a fost așezat, la celebrarea victoriei de la Paris, în rândul al doilea, în timp ce delegații celorlalte mari puteri stăteau în rândul întâi, el a plecat în semn de protest. O națiune care fusese pentru multă vreme un paria al comunității internaționale obținuse poziția de necontestat de mare putere și a insistat asupra prestigiului corespunzător noului statut. La conferința de la Potsdam din 1945, Churchill, Stalin și Truman n-au fost
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
încălcări au fost atunci scoase în evidență în mod regulat, a fost, așa cum am văzut 11, încălcată periodic și pe o scară largă de către toți beligeranții în timpul celui de-al doilea război mondial. Aceste încălcări, față de care nu au existat proteste și pedepse, au făcut să înceteze forța constrângătoare a acestei convenții sau convenția a supraviețuit celui de-al doilea război mondial ca un instrument juridic care poate fi invocat, aplicat și făcut standard de acțiune într-un război viitor? și
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
și că nici un alt stat nu are dreptul de a săvârși acte guvernamentale asupra teritoriului său fără consimțământul acesteia. În consecință, toate acțiunile de impunere stipulate de către dreptul internațional, în afara războiului, sunt limitate la exercitarea presiunilor asupra guvernelor recalcitrante - precum proteste diplomatice, intervenții, represalii și blocadă - dintre care toate lasă intactă suveranitatea teritorială a națiunii care a încălcat convențiile. Războiul ca formă extremă de impunere a legii în dreptul internațional este singura excepție de la acea regulă, întrucât ține de însăși natura războiului
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
miros dezagreabil, lucrau șase tinere fete care râdeau, se înveseleau toată ziua. Un asistent social nou-venit în întreprindere recomandă transferarea muncitoarelor într-o altă încăpere, superioară din punctul de vedere al condițiilor de muncă anterioare. Propunerea a fost primită cu proteste de către muncitoare, care se întrebau: De ce să fie mutate? Nu-și îndeplineau bine sarcinile? Direcția nu era mulțumită? Temerea lor cea mai mare era, probabil, că odată cu mutarea vor trebui să lucreze și cu alte tinere, poate cu un alt
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
face înțeleși. Activitățile culturale și sportive pe care le desfășurăm constituie unul din cele mai puternice elemente unificatoare ale colectivității surzilor. Dacă în viața oricărei colectivități artele vizuale, teatrul, televiziunea, spectacolele reprezintă o modalitate de exprimare artistică, o forma de protest, de bucurie, de căutare a unui răspuns la o problemă de viață, același lucru se întâmplă și în cultura surzilor, jucând un rol crucial în unirea membrilor. Teatrul pentru surzi a fost o atracție încă de la apariția teatrului ca formă
Cultura surzilor- reper de identitate al comunit??ii surzilor. Exemple de bun? practic? by Ana Irina Imbir () [Corola-publishinghouse/Science/84046_a_85371]
-
o perioadă mai indelungată, pot duce la psihopatii; fie sub forma unui sindrom în cadrul anomaliilor de personalitate, în acest caz, copilul șocheaza prin tendința de organizare dizarmonică a personalității fie pot avea un caracter nevrotic, sub forma unor reacții de protest, demisie sau a altor forme de manifestare comportamentală, care conduc spre depistarea unor forme rare nevrotice. Cauzele apariției tulburărilor de comportament la copil sunt multiple: rolul factorilor genetici nu este încă foarte clar precizat; educația necorespunzătoare caracterizată prin inconsecvență, libertate
Devierile comportamentale la copilul surd by Cezara Faighel () [Corola-publishinghouse/Science/84067_a_85392]
-
Întreprinderilor private față de serviciile publice. Astfel, chiar dacă sunt dezamăgiți sau iritați, cei dominați nu contestă neapărat dominația la care sunt supuși: ei pot să rămână loiali, fie din pragmatism, fie din convingere, și pot căuta o soluție și În exit. Protestul este singura soluție care Îi obligă pe conducători să-și folosească puterea pentru a rezolva cu adevărat problemele vieții În colectivitate, pentru a ameliora instituțiile, pentru a-i mulțumi pe cei dominați și a reduce astfel nevoia de a recurge
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
obligă pe conducători să-și folosească puterea pentru a rezolva cu adevărat problemele vieții În colectivitate, pentru a ameliora instituțiile, pentru a-i mulțumi pe cei dominați și a reduce astfel nevoia de a recurge la represiune și la ideologie. Protestul poate Îmbrăca două forme Între care trebuie să facem distincție: conflictul și opoziția radicală. Conflictul (acțiunea sindicală, de exemplu) tinde să restaureze colaborarea cu partea dominantă pe baze mai acceptabile. Opoziția radicală (să ne gândim, de exemplu, la acțiunea revoluționară
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
leagă totuși personalul ecleziastic de puterea civilă: preoții parohi și episcopii devin salariați ai statului, parohii sunt aleși de adunarea electorală a districtului, iar episcopii de cea a departamentului. Autoritatea pontificală este doar informată cu privire la aceste alegeri. Ca răspuns la protestele autorităților ecleziastice, Adunarea decide ca toți preoții parohi În exercițiu să depună jurământ În decurs de o săptămână, antrenând astfel o violentă ruptură Între „jurați” și „refractari”. Greu de administrat și condamnată de papa Pius al VI-lea, Constituția a
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
al VII-lea este constrâns să accepte semnarea unui nou Concordat, prin care renunță la suveranitatea sa temporală și Îi cedează lui Napoleon dreptul de a numi episcopi În Franța. Puterea pontificală a revocat În mod public acest Concordat, dar protestele sale nu auputut schimba situația și În cazul articolelor organice. Conflictul laic va căpăta o nouă dimensiune În secolul al XIX-lea. Nu doar că lupta a devenit mai dură, ci, mai mult, conflictul a devenit franco-francez, luând o turnură
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
altă țară. Organizațiile internaționale participă și ele la reducerea influenței statelor, În special OMC, chiar dacă unele dintre ele (FMI, Banca Mondială) au un rol important numai În raport cu țările În curs de dezvoltare. Un bilanț contrastant și o puternică mișcare de protest Într-un astfel de context de pierdere a autonomiei și de interdependență, disfuncționalitățile mondializării sunt adesea subliniate până la stigmatizarea acesteia, uitându-se de aporturile sale pozitive. Argumentele critice. În domeniul financiar, ratele de schimb și ratele dobânzilor pentru monedele importante
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
76% se declarau Împotriva utilizării „cotelor rasiale” pentru admiterea studenților În universități (Sniderman și Piazza, 1993, p. 131; Schuman et alii, 1997, pp. 170-183). În Franța există o tendință accentuată, În mediile antirasiste, de a acuza imediat de rasism orice protest social Împotriva insecurității din așa-numitele cartiere „nesigure”. Și aceasta este o modalitate de a reformula teza „rasismului instituțional”. Miza rasială În sine nu se poate așadar reduce la o alegere afectivă de genul: a fi pentru negri sau contra
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
primă politică de protecție, la inițiativa lui Guizot, pe atunci ministru al lui Ludovic-Filip. Încă din 1825, Victor Hugo fusese impresionat de „distrugerea monumentelor din Franța”. Romanul său Notre-Dame de Paris (1831) Îi va da ocazia să-și expună deschis protestele. Într-o notă din prefață, el se alarmează În următorii termeni: „Astfel procedăm, de aproape două sute de ani, cu minunatele biserici ale Evului Mediu. Mutilările se abat asupra lor din toate părțile, dinăuntru și din afară. Preotul le pansează, arhitectul
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
acestor rezerve, este neîndoielnic faptul că Învățătura marilor religii, deși nu a fost pusă totdeauna În practică de credincioșii lor, a avut un efect benefic. Pentru lumea occidentală, primii aboliționiști au fost quakerii din Pennsylvania, care, la 1688, au publicat „Protestul din Germantown”, În care atât sclavia, cât și comerțul cu sclavi erau În mod clar denunțate. La mijlocul secolului al XVIII-lea, renașterea evanghelică engleză, suscitată de predicile lui John Wesley și ducând la crearea Bisericii Metodiste, a condamnat fără echivoc
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
condițiile de viață de atunci. Abia pe la Începutul secolului al XVIII-lea au Început să se Înmulțească semnele de umanism și manifestările aboliționiste. Vreme de cincizeci de ani, acestea rămân Însă izolate și lipsite de consecințe. Tot sub influența quakerilor, protestele vehemente ale lui Anthony Benezet, de origine hughenotă, au constrâns În 1772 „Societatea Prietenilor din Philadephia” să condamne comerțul cu sclavi. Benezet și-a continuat lupta prin scrieri larg difuzate În Anglia și Franța. Conform unei opinii larg răspândite În
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
cu alta. Să ne gândim la atitudinea regelui Leopold al II-lea, care a pus capăt sclaviei arabilor pe teritoriul statului Congo (Zair) și i-a substituit forme de muncă forțată care, prin duritatea și ferocitatea lor, au stârnit asemenea proteste Încât comunitatea internațională a intervenit, cerându-i să pună capăt acelui regim. De asemenea, pentru a compensa pierderile financiare susceptibile a fi cauzate de emanciparea sclavilor, unii au sugerat să se recurgă la o imigrare masivă, În special din Africa
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]