7,950 matches
-
crezusem într-o aventură. Acum nu era nici cea mai mică adiere de vânt, aerul nemișcat se întindea în depărtare peste peisaj, ca o foaie de celofan, împiedicând mișcarea lucrurilor. Moartea Italiei domnea peste spațiul acela, până la orizont, acolo unde răsărise soarele. Adio, iubito, adio. Era în sicriu, cufundată în mătasea cu care acesta era căptușit. Îi aranjaseră bluza în fustă și îi pieptănaseră părul. Luxul aranjamentului aceluia ascundea originea ei umilă, îi dădea un aer de mireasă de țară, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
călătorit pe străzi vechi, peticite în mai multe locuri, traversând rariști în care se îndesau pâlcuri joase de pruni sălbatici, măslini cu trunchiuri strâmbe și câțiva palmieri care spărgeau pe neașteptate asfaltul. O vegetație care nu se supunea nici unui criteriu, răsărea sporadic și confuz ca și construcțiile pe care le întâlneam. Orice lucru care se detașa din panorama aceea părea arbitrar, pe punctul de a fi mutat, dărâmat. Poate că spiritul persoanelor care locuiau acolo era identic, iar ordinea se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
culoarea frunzei proaspete. Acei arbori domesticiți, urbani, în formație corectă, care, când nu ploua, își primeau rația de apă la ore fixe printr-o rigolă și-și întindeau rădăcinile pe sub pavajul pieței; acei copaci prizonieri ce așteptau să vadă soarele răsărind și apunând peste acoperișurile caselor; acei copaci încușcați, care duceau pesemne dorul pădurii îndepărtate, îl atrăgeau cu o forță misterioasă. În coroanele lor cântau câteva păsări, urbane și ele, învățate să fugă de copii și să se apropie uneori de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
povești din cărți! Luați un întăritor, culcați-vă, înveliți-vă bine și nu mai dați atenție închipuirilor ăstora... — Dar tu ce crezi, Liduvina, eu exist oare? — Haide, haide, lăsați palavrele astea, domnișorule; la masă și la culcare! Și mâine o să răsară iar soarele! „Gândesc, deci exist - își spunea Augusto, adăugând în sinea-i -: Tot ce gândește există și tot ce există gândește. Da, tot ce există gândește. Exist, deci gândesc.“ La început nu simțea deloc poftă să cineze și doar din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Să presupunem că douăzeci; am șaizeci și trei, plus încă douăzeci, optzeci și trei; am de gând să trăiesc nouăzeci; oricât ar dura, eu voi dura mai mult!“ Și între timp, am sub ochi tantalica mea Spanie bască, văd soarele răsărind și asfințind în munții de pe pământul meu. Răsare pe-acolo, nițel mai la stânga piscului Peña de Aya, Cele Trei Coroane, și de-aici, din camera mea, contemplu în poala umbroasă a muntelui acea coadă de cal, cascada Uramildea. Cu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
plus încă douăzeci, optzeci și trei; am de gând să trăiesc nouăzeci; oricât ar dura, eu voi dura mai mult!“ Și între timp, am sub ochi tantalica mea Spanie bască, văd soarele răsărind și asfințind în munții de pe pământul meu. Răsare pe-acolo, nițel mai la stânga piscului Peña de Aya, Cele Trei Coroane, și de-aici, din camera mea, contemplu în poala umbroasă a muntelui acea coadă de cal, cascada Uramildea. Cu cât jind îmi umplu din depărtare vederea cu răcoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
după ce plecase Annette, uitase să-și bage cămașa În pantaloni și marginea țesăturii Îngălbenite i se vedea de sub puloverul gros. Nina Îi goli frigiderul fără milă, aruncând la gunoi zarzavaturi antice, conserve de ton, resturi de brânză pietrificate, pe care răsărise deja un mucegai verzui, cutii cu sardele deschise. Și atacă rafturile și sertarele cu o cârpă muiată În detergent. Fima Își tăie Între timp câteva felii groase din pâinea gruzină, neagră și aromată, pe care i-o adusese Nina, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
aramaice antice precum „zilele de demult“, „de pe altă lume“ și „partea ascunsă“ Îi umplură lui Fima sufletul de mister și venerație. Se Întrebă pentru o clipă dacă lumina și noroiul, licuricii, migdalul și strălucirea cerului, deșertul care se Întindea spre răsărit de aici până În Mesopotamia și de la sud de Bab-el-Mandeb până la capătul Peninsulei Arabice, și bineînțeles locuința sa neîngrijită și trupul lui care Îmbătrânea și chiar telefonul stricat nu erau toate decât forme diferite ale aceleiași ființe. Care a fost condamnată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
răstimpuri pe chipul meu, ca să-mi ceară sprijin. A greșit, ancorându-și disperarea în omul care nu și-a putut ajuta lui însuși în împrejurările pe care viața le oferă fiecăruia în parte. Când agentul de mașini de scris a răsărit în casa Laurei, adusese și un carton cu prăjituri, din care m-a poftit să mă servesc și eu. Vânzătorul de mașini era gras și mic, ca un butoiaș de bere, din care ieșea un cap rotund, cu părul ondulat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dreapta mea se făcea ziuă. Aerul și cerul aveau o transparență opalină. Din fund, de după lanțul munților șerpuitori, se netezea de-a lungul zării, brâul de lumini cu roșu, ultramarinul și portocaliul - violete și pure. La spatele meu, deși nu răsărise încă soarele, se putea distinge câmpia Bavariei ca un covor negru, imens, în vreme ce la stânga era încă o noapte, o noapte profundă, cu stele mari și mici și cu secera de platină a lunii, răsturnată pe cerul desfășurat departe, până peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Știam și pentru ce: Boierul Costache mi se plânse într-una din zile, că ofițerii batalionului s-au îmbătat ca porcii și că unul dintre ei îi furase sonda. „Scârboși!”, spusei destul de tare, pentru ca să fiu auzit de maior, care tocmai răsărise din spatele conacului. -Cum de îndrăznești să rostești cuvântul „Bosch”? mă întrebă comandantul, consternat. - „Am zis „scârboși”, domnule maior, și asta înseamnă pe nemțește „Eckelhafte”. - „Cu atât mai grav”, hotărî maiorul, și trecu mai departe, înspre biroul său. Din ziua aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
noi să fim al doilea val, „să ștergem urmele“, așa ne-a zis căpitanul Courthope. Vai de noi. Căpitanul Courthope era comandantul Companiei C, În care eram eu. Era 9 mai, o duminică, o dimineață frumoasă de duminică. Când a răsărit soarele, pe cer nu era nici un nor. Se auzeau păsările cântând. Pe urmă, la cinci jumate, s-a dezlănțuit iadul și artileria noastră a deschis focul asupra linilor germane. Ideea era că focul de baraj avea să le distrugă apărarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
bine cândva... „Precis că vouă o să vă fie mai bine...“ Oricât eram eu de grăbit să-l toc mărunt, tata nu era bun de obiect docil al urii. Din perspectiva ochilor lui albaștri-deschis, eu trebuie să fi părut străin, ca răsărit dintr-un ou de cuc. Sora mea cea mică se agăța de el cu tandrețe, atenuând poate un pic duritatea fratelui. Și mama? Adeseori, ea ședea la pian fără să cânte. Era obosită de prăvălia cu o ofertă tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
așteptându-mă, chiar la intrare. Mi-a părut mai bătrân ca nainte. Mă chiombisem amar de ori la el la lumina soarelui; da abia În beznă mi-a căzut fisa că semăna oareșcum cu Repetto, și-a făcut poc că răsărea mai cu barbă. Ironia sorții, pă bune: tomna În noaptea de mă nebunea frica dă Încercare, mă duc și văd vaxu ăla de nu se potrivea dă nici o culoare. Am mers pă cărarea a pavată dă toată căsii și-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pronunțam cuvîntul ca și cum acesta ne-ar izbăvi de durerea fericirii din care erupe. Ne deștepam în miez de noapte bîntuiți de frică. Frica de țara sufletului nostru și de părăsirea ei. V. tînăr, capăt senzația că devin stelar așteptînd să răsar, să mă înalț în aerul tare peste arbori, peste cîmpuri și peste baldachinul tău. Imaginea Elenei se rotește încet, de zeci de ori de la capăt, spre semiprofil și V. bolnavul riscă să o piardă. Tînăr și bătrîn te privesc de
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
distrugerea. Orice far pus la marginea mării este pîndit de surpare.” Doctorul se oprește o clipă din plimbarea sa prin cameră și se uită atent la mine. „Da?”-replică el. „-Atunci, de ce nu te faci critic?” Deasupra mării vitraliului meu răsare încet soarele luminînd păsările, învelindu-le într-o lumină roșie. Cerul e cuprins de raze vineții dincolo de orizont. Privesc cu speranță acolo. Ce eliberări va declanșa această zi neanunțată? Dar spaima se cuibărește încet, încet, din nou în mine căci
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
în preajma ta iscodindu-te din dorințele bolnave de îți este indiferentă prăbușirea mea sau speranțele mele destrămate în negura înserării. Să fiu cuminte, îmi spunea luna cu toate imaginațiile ei de idilă fără semnele conștientului și luna nu putea să răsară dacă și-ar fi întors privirea peste otrăvurile mele în care adevărul e câteodată un vis ce începe și sfârșește cu tine. Să fiu cuminte, îmi spunea aerul când i-am cerut pentru a nu știu cât-a oară, să-mi dea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
pe noi și scapă ne de atâtea ploi, Noi știm cât de răi suntem unii și alții; O, Doamne, vrem iarăși dimineți de soare prin Sufletul nostru albastru de-atâtea nevoi. Cerul e plin de lacrimi, stelele au uitat să răsară O, Doamne, trăim vremuri grele într-o Românie amară! 15-07-2005 CIMITIRUL MORȚILOR O noapte prin cimitirul morților dezgoliți de sinceritatea în care muzica grea a cavourilor îmi apasă conștient peste cuvinte. O noapte epuizată de fumul aburind al întunericului copleșit
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
geruri, Pământ al suferinței și-al dorului flămând În care lacrimi ard prin clipe de Edenuri. Ascult cum univesrul se destramă, Prin codrii de aramă și peste vârfuri luna, La sfatul veșniciei izvoarele-i sunt mamă, La steaua ce a răsărit, El va veghea întruna. 14-01-1999 (ADEVĂRUL - anul X, nr. 943, 2-4.02.1999) FLUVIU DE VEAC STRĂMOȘESC în memoria lui Ștefan cel Mare și Sfânt Venim la tine ȘTEFANE, să ne binecuvântezi pentru o altă viață, toată suflarea Moldovei la
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
stau în cumpăna tristeții număr zilele pustii bat la ușa dimineții și-aștept Doamne să revii focu-n sobă ațipește vântu-afară a tăcut iar în suflet încolțește gândul timpului pierdut tânjesc după primavară să colind câmpul cu flori iarba verde să răsară când se-așterne roua-n zori roata lumii se-nvârtește toarce timpul fantezii har poetul împletește vers în nopțile târzii trece-o clipă alta vine moare dor se naște dor pleacă rău și alt rău vine totul este trecător
Num?r zilele by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83338_a_84663]
-
O ce veste minunată în Betleem mi s-arată c-astăzi S-a născut Cel făr' de-nceput, cum au spus Proorocii"... Și colindătorii care, după cum se zice, „vin cu steaua”, în colindul lor vestesc aceeași mare taină: "Steaua sus răsare ca o taină mare. Steaua strălucește și lumii vestește că astăzi curata, prea nevinovata, Fecioara Maria naște pe Mesia." Dar mie îmi place, cel mai mult, să merg cu grupul meu format din verișorii veniți și ei în vacanță , din
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
minte, nu rămânea acolo nici cinci secunde. Era cam ca un marinar căzut peste bord în apele înghețate ale Oceanului Arctic. Se declanșau alarmele și vreo doi ofițeri de securitate voinici erau trimiși să-l scoată rapid. Dacă Adam îmi răsărea în minte, aveam norocul ca mereu să am în față un document incredibil de complicat și de plictisitor în studiul căruia să mă cufund. Iar Helen era cam tot timpul prin preajmă. Învăța pentru examene și stârnea tot felul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
o cameră rece, la subsol. Se dă foc sediilor Poliției și Ministerului de Interne. Fumul plutește deasupra unui oraș ce continuă să uimească mapamondul lipit pe televizor. 14 iunie. Riposta oficială. Se anunță patru morți și o sută patru răniți. Răsar ca din senin patrulele de mineri. Dotați cu bastoane de lemn sau de cauciuc, sape, toporiști. SÎnt mii. Salopetele pătate cenușiu se Împrăștie peste tot. Patrulează În grupuri de cîte patru, cinci. Prind un bișnițar. Îl bat de-l sting
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
categoria suspecți, grupele de șoc din Valea Jiului se năpustesc asupra lui și-ncep să-l bată sălbatic, cu lanțurile, cu picioarele, cu orice. Întărîtată de vederea sîngelui, mulțimea, Înnebunită, excitată, salivînd, e atrasă imediat, magnetic, de nucleul dur din care răsar Întruna bîte și pumni, Încercînd să lovească, să muște pe dedesubt, printre picioare, ca un cîine, vrea și ea să rupă o bucățică din vinovat, să se facă dreptate. Astfel de grămăjoare se Înșiruie neregulat de-a lungul Întregului bulevard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
luptele se dădeau În stradă, pentru fiecare casă, balcon, felinar, cu nemți și ruși Înnegriți de fum și Încordare, răniți, turbați, plini de sus pînă jos de noroi, sînge și praf de pușcă, și, deodată, dintr-o tranșee bine Întreținută răsare un ofițer impecabil, cu dungă, cu uniforma și căciula proaspăt scrobite și-un steag alb În mînă. Armata a nu știu cîta română capitula. În vreme ce ăilalți se omorau pentru onoare, demnitate și alte prostii cu o disperare dusă la absurd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]