7,320 matches
-
a steagurilor: „Ghiță... apoi nu mă orbi de la obraz așa”. Apoi slujbașul umil și credincios ascunde în suflet trădarea, fiind gata să-l vândă pe Tipătescu adversarilor crezând într-un posibil succes al lui Cațavencu. Caracterul comic al lui Pristanda reclamă să fie receptat dintr-un anumit unghi al clemenței solicitând „un zâmbet de îngăduință pentru cel ce minte numai din constrângere, fără niciun pic de vocație”<footnote Ștefan Cazimir, op. cit., p. 147. footnote> și cu foarte mare stângăcie. Automatismul „curat
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
facem economii și la consumul casnic de electricitate. Cum lumina chioară mă deprimă, refuz să înlocuiesc becurile cu unele slabe. De câte ori aprind lustra, mama se repede să tragă jaluzelele, să nu se vadă din stradă cum abuzăm, să nu ne reclame cineva. Ea și tata folosesc în camera lor doar veioza, iar când își ascultă la tranzistor Vocea Americii, o sting nu știu de ce și pe asta. Restricțiile la căldură, lumină și apă caldă ne indispun. Tomi, obișnuit de la naștere cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
de diferite probleme dintre cele mai serioase - părinți bolnavi, copii sinucigași, nevastă isterică și geloasă -, mama s-a hotărât brusc să nu mai creadă în existența lui. Au urmat vreo două săptămâni de mânie, disperare și agitație, în care își reclama dreptul la însănătoșire, refuzul de a se lăsa îngropată de vie în casă. Cum pe străzile proaspăt asfaltate ale țării ieșeau la plimbare doar oamenii sănătoși, constructori ai uzinelor viitorului în care se punea la cale tiparul omului nou, mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
și știam că n-o să mai văd niciodată insula. Se închisese un capitol din viața mea și mă simțeam ceva mai aproape de moartea inevitabilă. Peste vreo lună mă aflam la Londra și după ce mi-am rezolvat niște treburi care îmi reclamaseră urgent atenția, gândindu-mă că poate dnei Strickland i-ar face plăcere să audă ce știam despre ultimii ani ai soțului ei, i-am scris. Nu ne mai văzuserăm de dinaintea războiului și a trebuit să-i caut adresa în cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
dorisem în străfundul ființei, fără să-mi dau conștient seama? De ce nu mă gîn-disem la altceva în clipa când mi-a telefonat Alexa? Aș fi putut invoca atâtea posibilități: un accident, o boală subită, o neânțelegere gravă care ar fi reclamat prezența mea. Or, înlăturasem toate eventualitățile și mă oprisem numai la una singură: sinuciderea Mihaelei. De ce o așteptasem atât, ascunzîndu-mă chiar de mine? Îmi trebuia neapărat această sinucidere? De ce voiam să moară Mihaela? În fond ce rezolva dispariția ei? Setea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
răcise în buzunar. Mergeam acolo numai ca să dorm, să mă spăl și după cărți. În rest, doar o observam din Babilon. Priveam pe fereastră turiștii care stăteau descumpăniți în fața porții închise. „Ar trebui să deschidă dimineața la opt“ - i-au reclamat Gertrudei la debarcader. Li s-a dus dracului sejurul, mă gândeam eu cu un pic de rușine în suflet. Artúr nu știa să cânte la pian, iar orchestra de la Babilon nu voia să accepte cu nici un preț. Ei ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Într-o seară niște oameni stăteau de vorbă, aici pe bancă, și am auzit spunând despre morar că-i un om tare de treabă, și ajută pe toată lumea. Costinel a ascultat sfaturile fagului și toate i-au mers bine. A reclamat autorităților fapta copiilor care i-au pricinuit rău fagului, l-a legat pe Fefeleu, câinele lui, la rădăcina fagului pentru a-l păzi de oameni și copiii răi. După șapte zile rănile fagului s-au vindecat și copacul a început
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a lui Crang făcu să-i apară o imagine clară a felului cum i se prezentase lui Secoh căsătoria, ca falsa căsătorie menită a o proteja. Era păstrată "în rezervă" în așteptarea zilei în care Discipolul va putea să o reclame pentru el. O afirmație ulterioară a lui Crang, părând fără legătură cu aceea care o preceda, justifica această manevră periculoasă. - De cum a fost eliminată frica de moarte, zise liniștit detectivul, ne-au eliberat de micile temeri și aventuri. Numai cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
de fiecare tabără, aleși prin tragere la sorți. Propunerea aceasta a fost primită de Guerin și fiii săi. Numele celor patru fii împreună cu al lui Guerin,care nu întelegea să fie lăsat deoparte și ale celor doi nepoți, care-și reclamau drepturile lor 12 de soldați, au fost puse într-un coif și sorții au căzut asupra lui Olivier, astfel că lui, i-a revenit cinstea și primejdia să lupte cu cel mai tânăr dintre nepoți. Nepotul a primit cu bucurie
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
în inelul strâmt al unei agitații trepidante pline de viață. Mișcarea ascendentă de-a lungul lanțului biologic, mobilitate socială - e mare lucru, dar nici pe departe atât de obositor. Simplul fapt de a sta locului, de a nu te mișca, reclamă un efort epuizant. În timp ce Shadow se învârtea în jurul nostru, întorcându-se tot mai rar pentru mângâierile de încurajare, am ales un subiect de discuție și am întrebat-o pe Martina despre filosofie. Nu despre filosofia ei - despre filosofie în general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
făcut niciun rău informațiile furnizate ci dimpotrivă, le luau apărarea urmăriților de securitate, dând detalii exagerate despre bolile lor, oboseala, bătrânețea, etc., etc., nepricinuindu- le vreun necaz, dovadă că niciunul din cei urmăriți de securitate și fost deținut nu a reclamat că a avut de suferit din partea vreunui duhovnic sau a vreunui coleg de suferință, care numai ei ar avea dreptul moral să-i întrebe pe cei puși de securitate să-l urmărească, cum a fost posibil să le facă răul
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
imperiului. I-ar fi fost de ajuns un singur gest, pentru orice acțiune. Și senatorului Valerius Asiaticus, puternicul conducător al grupului de populares, originar din Vienne, îi veni în minte imaginea lui Augustus. — Vă amintiți cum, la nouăsprezece ani, a reclamat moștenirea unchiului său, Julius Caesar? îi întrebă pe cei aflați lângă el. Vă amintiți cum a folosit-o imediat ca să-și echipeze armata personală? Ei bine, ăsta a înarmat o armată printr-un discurs. Câțiva încuviințară, gânditori: — Istoria se repetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
am privit pe cei doi polițiști cum își antrenează câinele prin curte. Am deschis încuietoarea bordului și-am forțat torpedoul să coboare. Înăuntru, acoperite de praf și plastic solzos, erau mai multe obiecte pe care Catherine nu reușise să le reclame: un set de hărți itinerare, un roman ușor pornografic pe care mi-l împrumutase Renata ca o glumă curajoasă, o fotografie polaroid pe care i-o făcusem stând în mașină lângă rezervoarele de apă cu sânul stâng expus. Am tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
afirme în spațiul literar românesc este «condamnat» la modernitate, la cultivarea valorilor personale. Prezența artiștilor evrei în fruntea avangardei nu este întîmplătoare, ei sînt nevoiți să-și creeze un spațiu de distincție, iar acest spațiu estetic de distincție să nu reclame o experiență de viață similară cu a majorității. De aceea sînt obligați să arunce în aer canoanele tradiționale, modul de a simți (corelativ modului de a trăi) deja stabilit, logica și regulile gramaticale, să nege vehement trecutul. Lor li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
teatru expuse la Paris, în fața presei, de către „Lunatcharsky”, comisarul poporului pentru instrucție publică din URSS, aflat într-un „turneu de propagandă prin Europa”: „Rafinăriile teatrului d-stră nu ne interesează. Ceea ce căutăm este un teatru social, un teatru moral, epoca noastră reclamă un teatru de idei, de contact cu massele, un teatru revoluționar, apt să antreneze poporul. Teatrul nu-i o formă de expresiune literară și nu autorul face teatrul (...) Arta nu este individuală. (...) Teatrul care profesează sub forma cea mai avansată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lor. Renunță la ceea ce este universal și normal, socotind că o individualitate se conturează numai prin elementele ei incoherente și excentrice. Cred că lirismul lor trebuie să fie alogic și amoral, pentru a-l distinge de cel tradițional”. Atitudinea anarhică reclamă, apoi, „eliberarea de sub autoritatea oricăror dogme estetice, sociale sau etnice” dincolo de „ceea ce impune bunul simț și judecata sănătoasă”. Cu precizarea că eliberarea „nu este relativă, ci absolută (...), radicală și integrală”. Avem de-a face, prin urmare, cu un absolutism a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
religios pentru cuvînt al lui Mallarmé a fost profanat de barbari; căci aristocratizarea lexicului s-a transformat în trivializarea lui”. Sînt menționate manifestul „cuvintelor în libertate” al lui Marinetti și cel preexpresionist - „Revolution der Lyrik” (1899) - al lui Arno Holz, reclamînd „o limbă mai naturală, mai vie, aproape de cea cotidiană”. În paranteză fie spus, deplasarea dinspre transcendența limbajului liric spre contingența lui este un fenomen specific secularismului/laicismului mentalității moderne și postmoderne, iar avangardele nu au făcut decît să-i imprime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
acestei literaturi de contrapagină, care dela Aristofan pînă la Bernard Shaw s-a înscris împotriva istoriei și a miturilor legendare”. Coerența internă, păstrarea unui oricît de relativ echilibru între tradiție și inovație, virtuozitatea compozițională sînt, pentru Perpessicius, virtuți estetice obligatorii, reclamate în toate comentariile sale asupra literaturii „avangardiste”. Ceva mai tîrziu, comentînd volumul „Ale vieții valuri”, schițe vesele, al lui Tudor Mușatescu („Mușătescu”), va elogia „două excelente momente de comedie peste cari ai impresia că a fluturat puțin aripa marii parodii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
conta pentru el. Ce-i pasă lui de omul acela, când are la dispoziție o cohortă de medici și psihologi, care vor spune și chiar jura la comandă, că individul era demult dus cu pluta, iar necazurile pe care le reclama nu sunt decât închipuite, fiindcă în realitate el și familia lui huzureau, dintr-un singur salariu de electrician. Azi este o altă zi și dacă facem abstracție de știrea că în ajun de Crăciun, numai la nivel de București s-
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
știe atât de bine unde să găsească țigările Aroma atât de căutate, deci era fumător. Raționamentul unui diletant răzbunător. În sfârșit a venit vremea tezelor. Stani este hotărât, dacă nici acum nu îi dă nota care o merită, îl va reclama. Nici nu știa unde ar putea s-o facă, dar se interesa el! Nici nu știa de existența inspectoratului a cărui misiune nu și-o închipuia . Teza la matematică Stani primește niște probleme grele care depășeau nivelul manualelor, erau subiecte
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
libidinos! Kemi, Ion și Magi au fost notați cu 4! Dacă priveai corect, poate așa era, avea dreptate profesorul, însă dacă analizai obiectiv tezele comparativ cu ale fetelor, se cuvenea să le pună un 6 fără strădanie! Puteau să îl reclame dar ce erau ei față de Neacșu! Și în plus trebuiau să fie comparate toate tezele colegilor, dar ei nu puteau face acest lucru. S-a gândit... mai e un trimestru pentru noi cei din clasa XII-a, le va pune
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
salon. Imediat s-a zvonit întoarcerea nepotului, tot personalul se bucură și încep să vină în pelerinaj Geta de la bufet îi spune râzând: - A venit șefuțu’! Unchiul îi ia la fugă glumind: - Vedeți că poate aveți clienți care o să vă reclame! Este singurul lui nepot, trebuie să-l mai descoasă, să vadă dacă este mulțumit de facultatea asta, cum sunt profesorii, cum se descurcă cu fetele. Vrea să știe tot, dar tot nu se spune, în fine este mulțumit ! Omer, barmanul
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
se uită la monitor, apoi din nou la tastatură. Pe monitor, sus, cu litere mari, scrie „Curriculum Vitae“. Stația de interceptare a poliției transmite un cod 912. Scriind în continuare la calculator, Mona zice: — Nu știu ce mă reține să nu te reclam pentru vătămare corporală. Poate faptul că ține la mine și la Helen, îi zic. Și Mona zice: — Nu, nu-i vorba de asta. Poate că n-o să se apuce să trâmbițeze pentru că încă mai vrea ceaslovul. Și Mona nu zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
se mută la Vărăști înaintea lui. Lucrurile se petrecură în felul următor. Prin iunie Stelian primi sarcină din partea șefilor de la raion să purceadă fără întârziere la un inventar amănunțit la cooperativa din comună, unde gestionar era un oarecare Ghiță Marangoci, reclamat că vindea cu lipsă la cântar și pentru tot felul de alte matrapazlâcuri. Domnul Marangoci era o veche cunoștință de-a lui Stelian. El nu era nimeni altul decât fostul gestionar de la bodegă, care, fiind prins mai demult cu mâța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
decît ar fi putut s-o facă niște mărturisiri. Unicul legatar al lui Arthus de Kersaint se simți cuprins de greață la ideea că fiica lui Yvonne Îi putea fi soră vitregă și, prin aceasta, În drept legitim de a reclama jumătate dintr-o moștenire pe care o rîvnea de ani Îndelungați. Arthus izbi solul cu bastonul. - Puneți pe foc fițuica asta! Imediat! Nimeni neavînd nici o reacție, bătrînul se sculă cu o suplețe uimitoare pentru o persoană pe care reumatismul o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]