15,122 matches
-
fără a ști că în lumea invizibilă aceste animale sunt legate de oameni și, deci, ucidem oamenii: ucigând animale, ucidem oameni!! Toți vorbesc de a scoate războiul în afara legii, și să aducem pacea cu orice preț, dar pacea nu poate rezista pe Pământ cât timp omorâm animalele” . Nu mâncați carne, deci. Sau încercați să consumați doar pește, căci cu peștele este o altă problemă. Ei au un sistem nervos foarte simplu și mâncându-i, putem spune cumva că îi ajutăm să
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
sunt depozitate rezerve pentru cazuri de nevoie și că acestea ar putea să le întrețină viața fără hrană din afară pe toată durata unei boli obișnuite. Unii cercetători renumiți afirmă chiar, în urma studiilor efectuate, că omul are posibilitatea de a rezista fără hrană până la 100 de zile. Sunt nenumărate exemplele celor care au ținut post negru timp de 14, 21 și chiar 40 de zile sau mai mult un pic, pentru a se vindeca astfel de boli foarte grave sau pentru
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
menținerea unei stări de letargie, somnolență ori teamă cauzată de foamea care ar putea apărea sau care deja a apărut. Găsirea unor activități care să capteze atenția și să canalizeze creator resursele lăuntrice este cea mai bună soluție de a „rezista“ micilor rigori ale acestei forme de post. Reguli la ieșirea din post: Respectarea corectă a alimentației în perioada de revenire după post are o foarte mare importanță, deoarece, de cele mai multe ori, cele mai spectaculoase rezultate de vindecare apar abia atunci
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
bun. Dacă putem suporta puțină neplăcere și ne continuăm cu încredere postul, vom vedea că, în scurt timp, tulburările interne fac loc unei liniștiri extraordinare. CUI ÎI ESTE CONTRAINDICAT POSTUL COMPLET DE O ZI? Puține sînt persoanele care să nu reziste la un post de 24 de ore într-o săptămână. Postul este contraindicat persoanelor cu o vitalitate extrem de redusă, cu o glicemie scăzută, în convalescență. În cazul gastritei hiperacide, această cură, de la caz la caz, poate produce neplăceri, dar se
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
cu adevărat rău de păcatele sale și se desprinde de ele și se întoarce din nou cu dragoste la Mama sa divină, și dacă mereu după aceea el ascultă de legile Ei divine, el se va elibera din ghearele Satanei, rezistând cu fermitate ispitelor, atunci Mama sa divină Natura primește din nou pe Fiul său rătăcitor cu dragoste și îi trimite îngerii Ei, care din nou îl vor putea sluji. Când Fiul Omului rezistă cu dârzenie Satanei care locuiește în el
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
el se va elibera din ghearele Satanei, rezistând cu fermitate ispitelor, atunci Mama sa divină Natura primește din nou pe Fiul său rătăcitor cu dragoste și îi trimite îngerii Ei, care din nou îl vor putea sluji. Când Fiul Omului rezistă cu dârzenie Satanei care locuiește în el și nu-i mai face deloc voia, în același ceas sunt găsiți deja îngerii Mamei sale divine acolo în el, ca ei să îl poată sluji cu 87 toată puterea lor și să
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
mâncați până vă săturați pe deplin. Fugiți de ispitele Satanei și ascultați de vocea îngerilor lui Dumnezeu. Pentru că Satana și puterea lui vă ispitesc să mâncați des, tot mai mult și mai mult. Urmăriți să trăiți prin energiile spiritului și rezistați cu fermitate dorințelor rele ale trupului. Postul vostru numai cu apă este întotdeauna plăcut în ochii îngerilor lui Dumnezeu. Luați seama cât de mult ați mâncat atunci când sunteți sătui și urmăriți să mâncați întotdeauna mai puțin cu o treime. Faceți
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
nu le e frig? - Nu, copacii au o coajă groasă care îi protejează de frig. - Și după toamnă ce urmează? - După toamnă vine iarna. - Iarna e și mai frig, nu-i așa, mămico? - Așa e, ai dreptate. - Și Iarna cum rezistă pământul și copacii la frig? - Iarna pune o păturica albă și pufoasă peste pământ și peste copaci. Ai să vezi că într-o dimineață din noiembrie sau decembrie, toate crengile copacilor vor fi desenate cu alb. - și iarna pictează? - și
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
sănătatea berzei a început să se șubrezească tot mai mult, ochii îi lăcrimau tot mai des, penele deveneau tot mai negre și mai puțin mătăsoase. Pasărea își pierdea bucuria de a trăi. Într-un final, când nu a mai putut rezista, a hotărât să-și părăsească cuibul. Pentru că aripile îi tremurau și privirea i se încețoșase nu a putut zbura prea departe. A aterizat pe malul unei ape unde se jucau niște copii. Aceștia au fost surprinși să vadă pasărea și
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
prin abordarea unui destin împletit și cu viață sentimentală, distincția limbajului potrivit cu personajele din lumea aristocratică a Petersburgului, stările conflictuale dintre personajele feminine, bine descrise, aviditatea lor pentru împlinire sexuală cu un înalt diplomat, eșuarea idilelor ( pe lângă Pomuț n-a rezistat nici o femeie), și acel sfârșit uman sub o cruce (ca toate crucile) sunt elemente suficiente pentru a construi un roman împlinit în toate laturile sale. În carte nu primează metafora, decât rar, și poate nici nu era locul ei aici
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93034]
-
copacii din jur. Poate va ține, și-a zis, cu gândul la șopârlele acelea, cum se chemau oare?, cărora li se opresc bătăile inimii la zero grade. Probabil, fiecare ființă are temperatura ei la care moare. Sub care nu mai rezistă. Temperatura la care moare omul e mult mai coborâtă decât a șopârlelor, dar există o limită dincolo de care ceea ce trăiește el este mai degrabă tăcerea dintre zgomotele sticlei de coca-cola. Pentru că, din păcate, omul este destul de des o mangustă imperfectă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
bronzeze, sporovăind veseli sau prăbușiți în clipa lor interioară. Pentru unii, marea era cu siguranță un exil provizoriu din plictiseala și mediocritatea vieții obișnuite. Veneau pe plajă și trăiau câtva timp în afara destinului lor. Sau vroiau să prindă puteri, ca să reziste până la vara viitoare. Marea era pentru ei ca o cură de întinerire forțată. Cu trupul gol la soare, încercau să uite că erau mai bătrâni decât în verile precedente. Alții veneau dintr-o nevoie de barbarie. Nu erau niște barbari
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de curs, că făceam școala de râs și că va fi nevoit să mă concedieze dacă nu-mi băgam mințile în cap. O vreme am ocolit tribunalul. Pe urmă, într-o amiază când am plecat de la liceu, n-am mai rezistat și m-am strecurat din nou în sala de judecată. Văzîndu-mă, un aprod m-a întrebat amical: "Ați fost bolnav?" Probabil n-arătam prea bine. Am dat din cap, încuviințînd. La plecare, același aprod m-a însoțit câțiva pași ca să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
batjocoritoare. În schimb, singurele vorbe pe care le rostea până la urmă erau spuse cu o umilință prefăcută. "Mă iertați." Atât zicea. În fiecare seară aceleași două cuvinte... Simțeam că se apropia din ce în ce mai mult momentul când n-aveam să mai pot rezista, când ultima mea baricadă interioară se va prăbuși. Dacă nu cumva mintea mea o și luase razna. Cum se apropia seara, începeam să tremur. Arătam jalnic. Iar după ce pleca îmblînzitorul, rămâneam cu ochii în gol, pironit pe un scaun sau
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să-mi lipsească cu totul. Instinctiv, căutam, poate, în felul meu să mă acomodez cu zădărnicia acestei gări și cu singurătatea ei absolută, să supraviețuiesc, înțelegînd sau mai degrabă intuind că, în ritmul normal de existență, n-aș fi putut rezista multă vreme. Or, nu știam cât aveam de stat aici. De aceea mă comportam cumva ca acele animale ce iau culoarea pietrelor, a vegetației sau a terenului din locul unde se află. Și îmi încetineam parcă instinctiv ritmul existenței coborând
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cred asta. E adevărat că nu reușeam totdeauna, iar acum nu mai reușesc nici atât. Dar dacă aș fi renunțat cu totul, aș fi murit. Încercam să ne umplem timpul cu ceva, dar fără panică. Uneori ne întrebam cât vom putea rezista astfel. Pe urmă tot noi ne ziceam ca să ne dăm curaj: "Important e că deocamdată merge". Într-o dimineață am avut chiar o clipă de fericire. Cerul era limpede și, deasupra pădurii, se ridicase un soare inflamat și roșu. Așezați
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
-o cum se îndrepta spre sala de așteptare și cum dispărea apoi pe ușa care da în coridor, aveai senzația că acolo trebuia să fie o cabină telefonică adevărată. Zâmbiți, probabil. Iertați-mă, n-ar trebui. Acesta e omul, domnilor. Rezistă la multe, dar câteodată îl doboară golul din jur. Presiunea dinlăuntrul său devine atunci prea puternică, iar sângele amenință să țâșnească prin toți porii. Moartea nu-i vine din afară, ci dinlăuntru. Golul din jur nu e vinovat decât că
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Nu mult timp. Din clipă în clipă, aveau să se trezească de-a binelea. Le și vedeam înălțîndu-se pe coadă, începînd să se legene, scoțând limbile și șerpuind dinaintea mea, așteptând să fac o mișcare ca să mă atace. Cât puteam rezista, trebuia să rămân ca o stană de piatră. Dar oricât mi-aș fi încordat voința, tot aveam să obosesc, să adorm în picioare, să mă clatin. Ar fi fost de ajuns. Prin întuneric, am observat un băț pe butucul înalt
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
că fac procese în care îi judecă pe alții ca să nu se gândească nimeni să-i judece pe ei, având mereu grijă să se afle între cei care judecă. De fapt, mă număr și eu printre cei care n-au rezistat în fața fricii. Dar n-am ajuns, se pare, între înțelepți. Tocmai de aceea învinuiesc acum acea parte din mine care ar fi dispusă să condamne totdeauna pe alții ca să ies eu cu obrazul curat. Pentru că oricât m-ar acuza acest
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Dar va trebui să uităm ce-am văzut. La ce ne ajută să știm că linia asta ferată nu duce nicăieri și că moartea nu e foarte departe? Dacă ne vom gândi tot timpul la asta, va fi greu să rezistăm... Să-ți spun ceva. Greșeala oamenilor a fost că niciodată nu s-au priceput să se uite lângă ei. Li s-a părut că dacă fericirea există, ea trebuie să fie inaccesibilă sau, oricum, foarte greu de atins. Dincolo de orizontul
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
e greață. Iar deșertul o să-mi șoptească perfid că nu există altă cale. Ori victimă, ori îmblînzitor. Ori îmblînzesc cobra, ori o las să mă muște. El va pune în fiecare seară lângă mine un fluier. Și poate nu voi rezista până la capăt. Într-o seară, când cobra se va foi, s-ar putea să iau fluierul, cum am făcut la coliba din mlaștină și, ascultând vântul, să încep să cânt. Fiara din mine ar râde atunci în hohote. N-ar
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
din parte-le un zâmbet, o privire, un gest (oferte, chiar angajamente). Totul se petrecea fără luptă, încît victoria mea avea o tristețe cu care mă împăcăm. Unde erau cetățile dispuse să se apere chiar după ce încetau de a mai rezista? Numai inițiativa părăsirii o avusesem eu. Dar asta era atât de puțin. Îmi plăcuse să mă consider un cuceritor ale cărui cetăți au capitulat de bunăvoie ori au făcut totul să se predea? Hai-da-de! În asemenea condițiuni preferam înfrîngerea. Și
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ocazie ca s-o îmbrățișez? Mihaela n-are să se opună, nici n-o să protesteze, de frică să n-o audă Cici, de afară. Am apucat-o în brațe și am strîns-o, lipind-o de mine. La început a vrut să reziste, dar nu era chip. Pe urmă foarte contrariată s-a lăsat în voia mea. Nu făcea altceva, decât mă împroșca mereu cu săgețile ochilor ei. Cici mai bătu de două ori, apoi văzând că nu-i răspunde nimeni, plecă. Zgomotul
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ale simțămintelor mele. Izbucnise, printre prefăcătorii, adevărata mea fire și ea vorbea acum. Și vorbea atât de cald și de convingător că nici o forță n-ar fi putut să i se împotrivească. Într-adevăr, cine s-ar fi încumetat să reziste acelui torent de simțiri dezlănțuite, în stare să rupă zăgazuri și să dezrădăcineze pomi? Și iată miracolul se întîmplă. ― Nu, nu vreau să mori, strigă Mihaela, tremurând de spaimă, podidind-o și pe ea plânsul. Iartă-mă! Am să fiu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mea, era frumoasă, cultă, inteligentă (chiar sclipitor de inteligentă). Avea în plus nenumărate însușiri sufletești. Și apoi ne iubeam și asta era principalul. Am observat, cu surprindere, că nu întîmpinam nici o împotrivire lăuntrică punând această problemă a însurătorii. De ce atunci rezistasem cu atâta înverșunare contra acestei sperietori închipuite.? Era doar atât de simplu s-o iau de soție. Aveam o carieră bună în perspectivă, ea tot așa, peste un an devenea profesoară. Chiar părinții mă iscodiseră, de câteva ori, dacă n-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]