7,161 matches
-
mențiunile pe care Ary Murnu le-a făcut, familia tatălui era de origine mavro-vlahă. Numele de Garguromin, Gargurovici sau Garguroyici, legenda spune că familia l-a câștigat ca titlu de noblețe în secolul al XV-lea ca urmare a vitejiei strămoșilor săi pe câmpul de luptă în cadrul armatei venețiene din Verona. Familia Verona are o vechime remarcabilă, ea fiind atestată documentar încă din anul 1474 în orașul Scutari din Albania, stăpânită de către venețieni. Ea a fost înnobilată în anul 1478. Francesco
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
ca fiu al lui Martha W. și Charles Robert Redford Sr. (19 noiembrie 1914 - 2 aprilie 1991), un lăptar care a devenit contabil originar din Pawtucket, statul Rhode Island. Are un frate vitreg, William, din recăsătoria tatălui său. Redford are strămoși englezi, scoțieni și irlandezi. Redford a urmat școala Van Nuys din Los Angeles, California, pe care a absolvit-o în 1954. A primit o bursă de baseball la Universitatea din Colorado, unde a fost membru al Frăției Sigma Kappa. În timp ce
Robert Redford () [Corola-website/Science/308893_a_310222]
-
căruia se afla Parohia Răstoci. Mirenii au fost puși în fața faptului împlinit. Trecerea răstocenilor la greco-catolici n-a fost prea dificilă, deși sunt de presupus serioase rețineri, ca la toți oamenii care au trăit până atunci în credința părinților și strămoșilor lor. N-a fost dificilă, în primul rând pentru că numărul sătenilor era foarte mic (în actele oficiale continua să fie notat "Kis-Resztoltz" - Răstociul Mic). Un Grigore Hossu, care trăia în epoca frământărilor pentru unire, își luase soție o fată de
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
mișcarea național-socialistă de mai târziu. Au existat speculații nedovedite, posibil chiar temeri ale lui Heydrich însuși, și credințe sau suspiciuni ale unora din colegii și rivalii săi din aparatul politic și polițienesc nazist, conform cărora el ar fi avut unii strămoși de origine evreiască. După primul război mondial Heydrich s-a înrolat la vârsta de 15 ani într-una din formațiunile paramilitare "Freikorps", care au combătut în 1919 în conflicte armate încercările de insurecție bolșevică în câteva regiuni ale Germaniei, încercări
Reinhard Heydrich () [Corola-website/Science/309864_a_311193]
-
pilon) lipsită de semnificație; și avem o cârmuire care prețuiește corăbiile, banii și ajutorul din Apus mai mult decât puritatea credinței, punând frica umană mai presus decât frica de Dumnezeu. Ioan Eugenikos îi reamintea lui Constantin statornicia în credință a strămoșilor săi, Teodora, văduva lui Mihail al VIII-lea, și a fiului ei, Andronic al II-lea, și la fel, a mult respectatului său tată, Manuel al II-lea; și îl îndemna să le urmeze pilda și să fie un urmaș
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
Ioan Eugenikos îi amintise de refuzul neclintit al tatălui său, Manuel al II-lea de a-și compromite ortodoxia de dragul salvării imperiului. Dar Constantin avea înainte exemplul fratelui său, Ioan al VIII-lea, și poate că-și reamintise și cum strămoșul lui din veacul al XIII-lea, Mihail al VIII-lea, în împrejurări asemănătoare, recursese la întemnițarea și persecutarea oponenților atunci când încercase să-i silească să accepte unirea cu Biserica Romei. Drept urmare, murise excomunicat de ambele Biserici, condamnat ca un cârpaci
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
(n. 8 mai 1877, Brașov, Imperiul Austro-Ungar - d. 4 iulie 1963, Brașov, România) a fost un scriitor de limba germană, sas transilvănean. Strămoșii săi se trăgeau din localitatea "Meschendorf" (în prezent Meșendorf, județul Brașov). a studiat filologia, teologia și filozofia la Straßburg, Viena, Budapesta, Heidelberg, Cluj și Berlin (1897 - 1901). În 1903, Adolf Meschendörfer, Arthur Coulin și Ernst Kühlbrandt fondează în Brașov "Gesellschaft
Adolf Meschendörfer () [Corola-website/Science/309293_a_310622]
-
în traducere „fântână tătarului”. Cronicarul Miron Costin (1633-1691) menționează ruinele cetății în cap. V "Aicea vine rândul să pomenim de cetățile ce se află aicea în țară la noi" din cronică să "De neamul moldovénilor, din ce țară au ieșit strămoșii lor" (aproximativ 1687) în următoarea frază: ""Să află și de greci făcute cetăți, cum este Turnul Neovtolem, o cetate pustie, îmi pare să fie pe Cogâlnic, în Bugeagŭ; tătarii și ai noștri îi dzic Tatar-Bunar, ca Neoptolem este nume grecescŭ
Tatarbunar () [Corola-website/Science/309330_a_310659]
-
permis creștinismului să fie tratat ca o credință veche și înrădăcinată, mai degrabă decât un cult nou și periculos. Cu toate acestea, au existat dezacorduri puternice cu privire la măsura în care convertiții puteau continua să efectueze ritualuri pentru împărat, Confucius, sau strămoșii lor. Ricci a fost foarte înțelegător, dar o încercare a succesorilor săi pentru a renunța la această politică a ritualurilor, a dus la Incidentul de la Nanjing din 1616, în care patru iezuiți au fost exilați la Macao și i-a
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
un program genetic secret, vechi de milenii, al cărui scop îl reprezintă producerea unui mascul echivalent unei Bene Gesserit, pe care îl numesc Kwisatz Haderach. Acest bărbat nu ar fi capabil doar să supraviețuiască agoniei mirodeniei și să acceseze amintirile strămoșilor pe linie masculină, ci se așteaptă să posede "puteri mentale organice (care pot) uni spațiul și timpul". Bene Gesserit vor ca acest Kwisatz Haderach să le ofere posibilitatea de a controla problemele omenirii mult mai eficient.
Bene Gesserit () [Corola-website/Science/309463_a_310792]
-
fiind cel ce va duce mai departe neamul întemeiat de primul Bolívar venit în Lumea Nouă în 1590. Simón Jose Bolívar a moștenit o avere însemnată de plantații de trestie de zahăr, case, ferme, moșii și sclavi, avere strânsă de strămoșii săi care toți au fost venezueleni influenți în corpul de funcționari ai monarhiei spaniole. La nașterea sa, tatăl său avea vârsta de 47 ani de ani. Simón Jose Bolívar era băiatul cel mai mic și toți i se supuneau, dar
Simón Bolívar () [Corola-website/Science/304950_a_306279]
-
stadiul culturii geto-dacice, punctele de referire trebuie să le căutăm în cultura celtică. Aportul cercetărilor făcute, mai cu seamă în ultimele 2 decenii, la cunoașterea culturii geto-dacice, au spulberat impresia împărtășită de unii cercetători (străini sau români), după care cultura strămoșilor noștri n-ar fi decât o cultură celtică. Rolul pe care l-au jucat influențele celtice atât la formarea civilizației de tip La tene geto-dacică, cât și pe vremea lui Burebista, nu poate fi pusă la îndoială, dar aceasta nu
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
înțelepților", XIV, 24, ne spune că "geții cântă din citerele pe care le aduc cu ei, când se găsesc într-o solie". B.P.Hașdeu consideră că doina are o origine geto-dacă și nu romană, deoarece romanii preferau genul epic spre deosebire de strămoșii românilor care preferau genul liric. În baza acestei idei B.P.Hașdeu aduce un argument privind continuitatea culturii geto-dacice după cucerirea și retragerea romană din Dacia. Rolul pe care l-au avut daco-geții în cultura românească este unul foarte însemnat. Pe
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
la tipografia eparhică din Chișinău. În anul 1878 funcția de preot era prestată de Mihail Cegolea, iar din Anuarul ,Socec” al României Mari de la 1924 aflăm că în sat locuiau 2520 de oameni, primarul era Cojocaru Gheorghe, preot Plămădeală Ioan, strămoșul sculptorului Alexandru Plămădeală. În sat funcționa școala, erau băcani, cârciumari, cizmari, mori cu abori, teascuri de ulei, croitori și banca populară ,Tovărășia” cu un capital de 40000 de lei. În anul 1872 în sat a fost deschisă școala ministerială de
Puhăceni, Anenii Noi () [Corola-website/Science/305132_a_306461]
-
de pază zile întregi, iar pentru a nu fi observată lipsa de la muncă, în colhoz, se înlocuiau unii pe alții”. Astfel, aceasta este unicul lăcaș sfânt din regiune, care nu a fost închis în urma represiunilor din perioda socialistă, datorită străduințelor strămoșilor noștri și a preotului Mihail Blanovschi. Conform datelor IS Registru* în Colonița locuiesc 4034 persoane, dintre care 1955 bărbați și 2079 femei. Structura populației după vârstă Structura etnică a localității conform recensământului populației din 2004:
Colonița, Chișinău () [Corola-website/Science/305127_a_306456]
-
aici o nouă siliște, alcătuită, mai ales, din bordeie. Care la rîndu-i a fost părăsită și ea. Din cauza năvălirii pecenegilor sau ulicilor. Cele 2 tumuluri din partea de nord-vest și cele 2 dinspre sud-vest rămîn a fi confirmarea urgiilor îndurate de strămoșii cotiujenenilor. Pină nu demult ele aveau înălțimea de 1,5-2 m și diametrul de 15-20 m. Locurile acestea sînt numite de localnici Podul lui Manole și Cîmpul Bașin. Movilele acum se ară, dispărînd cu încetul. Si e păcat, deoarece ele
Cotiujeni, Briceni () [Corola-website/Science/305136_a_306465]
-
pescari situat pe malul bălților. Cele două cârlibane încrucișate, ambele având mânerele tradiționale în chip de stindard dacic: capul de lup și coada de balaur, semnifică atât una dintre ocupațiile străvechi de bază ale locuitorilor satului, cât și legătura cu strămoșii daco-geți. Stindardul dacic este un element de consonanță cu vechea stemă a județului Cahul. Totodată, cârlibanele, ca simbol creștin, semnifică existența unei tradiții creștine străvechi în localitate. Cei trei pești simbolizează o altă ocupație străveche de bază a locuitorilor satului
Crihana Veche, Cahul () [Corola-website/Science/305143_a_306472]
-
Glodeni 12 km, pînă la Chișinău- 156 km. Sat așezat alături de un iaz enorm, între șoseaua Glodeni-Fălești și c.f. Glodeni-Răuțel, în regiune de mici coline. Pe moșia localității se conturează 7 movile funerare, ce vorbesc despre lupta înverșunată a strămoșilor noștri în adîncul istoriei cu hoardele păgîne, care năvăleau din stepele asiatice. La început satul se numea Leonardovca, deoarece cătunul apăruse pe moșia boierului Leonard, îl fondaseră țărani și țigani șerbi înămiți să lucreze pămîntul. Anul întemeierii e considerat 1824
Limbenii Noi, Glodeni () [Corola-website/Science/305175_a_306504]
-
o puternică rezistență din partea populației, dar numele "Borogani" s-ar fi lipit de acest loc. Din spusele bătrânilor, primii locuitori ai satului ar fi construit casele din bârne, numite "bologani", de aici rezultând și "Borogani". O altă legendă vorbește despre strămoșii borogănenilor ca fiind veniți din cămpia Bărăganului, de la Dunăre. Versiunea pare a fi cea mai plauzibilă pentru că pe parcursul sec.XIV-XVIII, în contextul relațiilor internaționale, romănii migrau în cadrul Țărilor Românești. O atare deplasare a fost din Muntenia spre Moldova, grație așezării
Borogani, Leova () [Corola-website/Science/305188_a_306517]
-
fiind bătută în 1614, iar cea mai recentă în 1626. Comoara a fost îngropată probabil în anii 1626-1650. Așadar, toponimul, prin formativul - și prin semnificația sa de origine românească, confirmă prezența unei vechi patronimii, comunitate de oameni coborâți dintr-un strămoș cu numele Beiu, care de asemenea, provine dintr-un vechi cuvânt turcesc: bei - domn, boier mare. E semnificativ faptul că încă un document vechi despre satul Biești și oamenii lui (din noiembrie 1473) s-a păstrat nu la boieri, ci
Biești, Orhei () [Corola-website/Science/305193_a_306522]
-
a devenit teatrul operațiunilor militare din cadrul războaielor ruso-austro-turce, năvălililor tătărești, acest fapt fiind o povară grea pe umerii localnicilor. În pofida vitregiilor timpului, ciocâltenenii continuau să se ocupe cu prelucrarea pământului și creșterea animalelor, ocupații ce le-au moștenit din moși strămoși, visând la o viață mai bună și la un viitor mai fericit. Printre ocupațiile auxiliare se enumeră: morăritul, lemnăritul, țesutul pielăritului, etc. În urma păcii de la București (16 mai 1812), Basarabia a fost anexată la Imperiul Rus, ceea ce a avut urmări
Ciocîlteni, Orhei () [Corola-website/Science/305194_a_306523]
-
o lungime de 380 m și o lățime de 140 m. Tot aici, în 1961, au fost găsite fragmente ceramice atribuite purtătorilor culturilor Poienești-Lucășeuca (sf. sec. III - înc. sec. II î.Hr.) și Sântana de Mureș-Cerneahov (sec. III-IV d.Hr:). Îndepărtații strămoși ai suslenenilor au trăit de multe ori vremuri de restriște, mai ales în timpul migrației diferitor triburi și popoare. Trezindu-se sub tăvălugul nimicitor al năvălitorilor, ei erau siliți să-și adăpostească familiile în adâncimea codrilor și reveneau la casele lor
Susleni, Orhei () [Corola-website/Science/305196_a_306525]
-
cu data de 12 septembrie 1828 a răzeșilor din satul Puhoi care afirmă că „... moșia umblă în trii bătrâni, adică cel întâiu Alieru și al doilea Ojog și al treilea Albu și așa cu această rânduială din vechimi au stăpânit strămoșii noștril până acum cei mai de pe urmă nepoți și strănepoți”. În adresarea lor către guvernatorul Basarabiei din 19 martie 1827, răzeșii din sat menționează că moșia satului Puhoi avea 900 stânjeni în lățime și 4000 stânjeni în lungime și mai
Puhoi, Ialoveni () [Corola-website/Science/305184_a_306513]
-
din raionul Edineț, Republica Moldova. La 1930 se afla în Plasa Briceni, Județul Hotin. Notă Statistică: Lângă satul Buzdugeni, pe malul stâncos al r. Racovăț, este o peșteră în care mai bine de 40 mii de ani în urmă au locuit strămoșii noștri îndepărtați. Arheologii au efectuat săpături în peșteră și au depistat oase de animale, obiecte confecționate din cremene, cărbune de lemn etc. Unele oase de animale au pe suprafața lor zgârieturi și părți șlefuite, care indică întrebuințarea lor ca unelte
Buzdugeni, Edineț () [Corola-website/Science/305229_a_306558]
-
actuală coboară în vremuri mult mai îndepărtate decît data întemeierii satului. În Republica Moldova din cele peste 3500 de sate, există o singură localitate cu denumirea de Alcedar. Conform dicționarelor toponimice, apariția denumirii satului nu este cunoscută. Însă legendele moștenite de la strămoșii acestui sat ne relatează 2 legende: apariția denumirii satului se trage de la un trib turcic, tătar sau slav, care se numeau Ulici, și apariția acestei denumiri de la o floare numită Alcea. Despre prima legendă putem spune că: a existat un
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]