7,023 matches
-
exemplu, numești o particulă proton, și atunci antiprotonul apare ca antiparticula sa. Dar poți la fel de bine numi o particulă antiproton și atunci protonul apare ca antiparticula sa. Ceea ce este esențial e faptul că particulele și antiparticulele sunt legate printr-o subtilă relație de antagonism energetic între masă și energie. Dacă avem la dispoziție o anumită cantitate de energie, putem produce, plecînd de la aceasta, o pereche particulă-antiparticulă. Reciproc, atunci cînd o particulă întîlnește o antiparticulă, se produce o dispariție a acestor entități
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
imbatabil. Orice spion care ar încerca să descifreze mesajul transmis între Alice și Bob ar găsi un mesaj fals, căci propria sa intervenție ar aboli legile cuantice: spionul nu este un obiect cuantic și deci nu poate intra în jocul subtil al intricației cuantice. Se va încheia astfel coșmarul furtului codurilor cardurilor noastre bancare. Mai mult încă, efectele cuantice au o certă influență asupra vieții noastre biologice și psihice. Așa cum sublinia fizicianul Heinz Pagels, un exemplu este "... combinația aleatorie de molecule
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
regăsim, ca și cazuri particulare, la anumite scări, mecanica cuantică și mecanica clasică. E vorba, desigur, de un program, și nu de o teorie ajunsă la desăvîrșire. Am regăsit la el ideea de niveluri, de o manieră implicită și foarte subtilă, anume prin fractali. Ideea că spațiul-timp trebuie el însuși supus relativizării de scară este cu totul în acord cu punctul meu de vedere. Dar marea surpriză s-a produs în 1998, cînd am descoperit lucrarea lui Werner Heisenberg, Filosofie Manuscrisul
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
conștientă de sine și, mai mult încă, în ipseitatea sa: o ființă-sine nedelimitată. Ființa în posesia ipseității sale se află în libera dispoziție a cîmpului posibilelor sale psihoafective, mereu gata să se actueze răspunzînd sfidărilor vieții"21. Vedem astfel interacțiunea subtilă între nivelurile de realitate și terțul inclus. Actuali-zarea-de-sine nu se poate transmuta în actuație de sine fără potențializarea-de-sine, căci ființa posedă, în "germenele său" și în "intimitatea afectului său", ansamblul datelor care să permită această transmutare. Dar asta nu e
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
situație nu de dublă, ci de triplă contradicție. Elementele sale nu presupun starea T. Terțul inclus nu este conținut decît virtual, la nivelul principiului T. El este însă prezent acolo datorită axei verticale a structurii absolute. Aceasta explică, poate, semnificația subtilei remarci a lui Pierre Schaeffer: "Trebuie deci să fac o rectificare la declarațiile precedente, în ce privește forța cvadripolului. El nu evită hazardul final. Totul trebuie să se înalțe spre un sens aproape miraculos sau să recadă sub greutatea propriei necesități. Și
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
la însuși conceptul de "realitate": prima regiune este cea a fizicii clasice; a doua este cea a fizicii cuantice și a fenomenelor biologice și psihice; a treia este cea a experiențelor religioase, filosofice și artisti-ce40. Această clasificare are un fundament subtil: cel al proximității din ce în ce mai mari între subiect și obiect. Decalajul între descoperirile tehnico-științifice și mentalitățile noastre e atît de uriaș încît doar convertirea tehnoștiinței ar putea opri căderea noastră în neant. Dar această convertire nu poate fi disjunsă de contextul
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
de partizani lichidată cu o teribilă cruzime, populația stoarsă treptat de resurse, elita politică și intelectuală aruncată în închisori, era firesc ca rezistența anticomunistă să nu aibă șanse de succes într-o luptă deschisă. Ea a luat însă forme mai subtile, a căror enumerare numai ar necesita multe pagini. Istoria acestui timp, încheiată cu o veritabilă "cruciadă a copiilor", cum s-a spus, nu e lesne de trasat. Căci lipsesc în bună măsură documentele autentice, iar masa celor falsificate, măsluite, inventate
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
noilor filozofi". A fi intelectual e un mod de existență în lume, caracterizat prin participare critică la nevoile acesteia, prin străduința de a-i lămuri orizontul în sens umanist. Intelectualul nu poate fi un simplu artizan, fie și deținător de subtile instrumente de lucru, cu atât mai puțin un sfetnic al puterii. Vocația lui e, din contra, critica realității ambiente, critică întreprinsă mai ales sub acel unghi al devenirii, menit a înlesni o cât mai bună integrare în economia de ansamblu
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
exista, închis ca pentru vecie, lumea noastră cea îndelung suferindă s-a redresat brusc, printr-o mișcare ce părea neașteptată, providențială, dar care se alimenta totuși, în secret, din izvoarele unei rezistențe ce nu contenise cu totul nicicând. În forme subtile și diverse, această rezistență actualiza în fond îndemnul lui Bălcesu de a se face din slujirea ideii naționale un mijloc de a izgoni despotismul și a garanta "sfințenia vieții sociale". Vicisitudinile istoriei, chiar, deveneau în contextul amintit o sursă de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
opoziția la ceva nesemnificativ, dacă nu să o distrugă total. A reușit, se pare, judecând după rezultatele scoase din urne, dar în felul acesta n-a făcut decât să mute dialogul din parlament în stradă, cum a sesizat deja un subtil comentator al fenomenului. Există totuși motive de optimism? Dacă există, ele trebuie căutate, oricât ar părea de straniu, în falimentul de sistem pe care comunismul îl trăiește pretutindeni, în noul curs pe care lumea îl adoptă spre a obține un
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Roosevelt? "Bolnavii" acestei lumi se cramponează prea mult de putere, care adesea a alterat și cele mai tari caractere, antrenând urmări dramatice pentru comunitățile în cauză. J. Bernard a știut să definească situația în termeni memorabili: Gustul puterii e o subtilă și profundă otravă. Ea inspiră, fără necinste evidentă și adesea cu bună credință, tot felul de argumente pe seama interesului națiunii, al continuității necesare. Când o maladie gravă, incurabilă, atinge din nefericire un prinț în exercițiul funcțiunii, abdicarea e singura soluție
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
și cazul lui Deschanel, președinte al Franței, depus din înalta magistratură din cauza unei maladii mentale. Bourguiba, în schimb, n-a putut fi scos de la președinția Tunisiei, deși evident bolnav, decât în urma unei lovituri de stat. Hotărât lucru, puterea e o subtilă otravă și rareori se întâmplă ca deținătorii ei să o părăsească din proprie inițiativă. Tocmai de aceea e necesară o instituționalizare a raportului dintre maladie și rațiunea de stat, mai ales dacă maladia e adeseori tăinuită dacă nu și utilizată
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
spus despre ele că sunt "enzimele istoriei", în sensul că determină accelerarea proceselor la care iau parte? De la "duminica sângeroasă" din 1905 până la revoluțiile ce lichidează sub ochii noștri comunismul, un secol tragic își desenează contururile incerte și convulsive. Un subtil analist, Raymond Aron, îl definea prin sintagma "guerres en chaine", adăugând la conflagrațiile mondiale nu mai puțin crudele războaie locale de pe diverse continente și acel "război rece" care a făcut cu putință "marea schismă" a "cortinei de fier", căzută peste
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
nu însă și pe Apuleius; pe Thomas d'Aquino, nu și pe neoplatinicienii Renașterii florentine; pe Kant, nu însă și pe Spinoza. O geografie a latinității se configurează complexă, cu frontiere de tot felul în timp și spațiu, cu o subtilă distincție operată între ceea ce Eco numește "ordinea lucrurilor și ordinea limbajului". Explorări în lumea latină de odinioară sau în cea neolatină de azi au întreprins între alții D. Fernandez, Ph. Levillain, M.A. Ladero Quesada, F. Mauro, M. Rivosecchi, Ph
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
obține acea armonie a întregului care determină în fond sănătatea părților. Istoria globală (Iorga, Braudel etc.) răspundea cel mai bine acestui scop, asigurând maxima coerență a ansamblului și prin aceasta integrarea optimă a segmentelor. Bine conceput, discursul istoric oferă o subtilă gimnastică a minții, devenind un instrument de disciplină și ordine. Ca și arta, în măsura în care este ea însăși artă, istoria poate deveni un factor sanogenetic pe tărâm individual și colectiv. Unitatea ființei noastre nu e de gândit fără istorie (P. Ricoeur
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de Xenopol și Iorga. Tentativa de a integra, acum, discursul fondator de suveranități naționale în acel universalism juridic aflat în plină expansiune e un merit incontestabil al cărții. Ideea de criză morală, de impas și decepție domină aceste pagini de subtilă analiză a problemelor ce agitau intelighenția la jumătatea secolului trecut. "Lumea a ajuns la un impas și noi ne consumăm probabil în zadar spre a căuta o ieșire prin adânci combinații teoretice", scria E. Quinet la 22 decembrie 1853. Decepția
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
pamfletul vitriolant. Suavitatea caligrafică face loc formelor rugoase, microarmonia devine reportaj postapocaliptic, iar seninătatea se lasă inundată de fluide biloase: „Manevrele de toamnă vor arăta / cât de supli suntem în rezolvarea problemelor vitale / vor arăta că știm să extragem esențe subtile din haosul splinei moarte / vom arăta că știm să aducem simetrie în franjurii ignoranței // vom arăta că știm să uităm siluetele crucificaților / acolo sub clopotnița gerului // vom arăta că suntem vameși la granița / dintre somn și nimic” (Vameși la granița
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
au simțit ofensați (Dube, 1956, p. 22). Fără îndoială că, în spațiul românesc nu există comunități atât de ierarhice, precum cele indiene din proiectul menționat anterior, dar asta nu înseamnă că anumite instituții sau realități mai puțin vizibile și mai subtile nu ar putea întârzia, deforma sau denatura procesul de participare comunitară. De pildă, fiecare comunitate (și fiecare gospodărie) poate avea propriul calendar sezonier de munci agricole, non-agricole sau gospodărești. Dacă în comunitatea imaginată anterior proiectul ar începe toamna, când gospodăriile
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
deontologic al supervizorului, de profesiunea supervizorului, de capacitățile sale, de rolurile jucate în comunitate, de politica finanțatorului etc. Desigur, acțiunile suportive realizate de supervizor trebuie să țină cont, alături de dimensiunea psihosocială menționată, de factorii politici, economici și identitari, de „combinația subtilă” a acestora la nivel comunitar (Sandu, 2005, pp. 64-70). Supervizarea ca proces de comunicare Comunicarea este un proces de influență (McQuail, 1997) și, la limită, putem fi de acord că „orice cuvânt este o încercare de influențare a celuilalt” (Mucchielli
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
care apăreau personalități politice e însoțit de o dezangajare politică. Cum ar putea fi interpretate aceste date? Telespectatorii se desolidarizează de politică pentru că descoperă o imagine puțin atrăgătoare a politicienilor în acest gen de emisiuni? În realitate, situația este mai subtilă: telespectatorii rămân în general cu o imagine pozitivă a oamenilor politici, dar forma discursului privilegiat în acest tip de emisiune nu favorizează angajamentul politic. Discurs autocentrat și dezangajare politică Cel mai adesea este vorba despre un discurs autocentrat, adică centrat
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
nu are probabil nici un chef să rețină numele mărcii. Concluzie Experimente din ce în ce mai numeroase în psihologie permit publicitarilor să precizeze care sunt condițiile ideale pentru memorarea unui program publicitar. O astfel de cunoaștere ar trebui să conducă progresiv la interacțiuni mai subtile între direcțiile de programe și birourile de marketing ale marilor companii. Prins în mijlocul acestora, telespectatorul nu are decât o singură soluție: să se documenteze asupra acestor fenomene, știind totuși că asta nu-l va feri de efectele lor concrete... Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
grupul să progreseze și să adune bani. Punctul forte al emisiunii constă în mare parte în tonul prezentatorului. Cu stilul de profesor autoritar, mucalit și caustic, nu ratează ocazia să ridiculizeze verbal concurenții. La asta se adaugă și un artificiu subtil al emisiunii: jocurile de lumini. Cei care au ocazia să privească emisiunea au putut observa următorul detaliu: o lumină albastră este proiectată atunci când vorbesc concurenții, însă atunci când vorbește prezentatorul se aprinde o lumină roșie. Efectul unei astfel de regii este
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
cea mai bună strategie pentru a face față unor astfel de oameni este să le demonstrezi că și tu ești puternic. Nu trebuie să ai o confruntare directă cu ei, nici să îi ameninți, ci să le comunici în mod subtil, dar clar, că nu trebuie să te provoace. în cadrul unei conversații obișnuite, relatează o situație în care tu însuți ai fost nesuferit și răzbunător. Nu contează dacă e o poveste adevărată sau inventată, trebuie doar ca șeful să recepteze mesajul
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
obțin o avansare în acest interval. Mă întrebam dacă există vreo șansă, în viitorul apropiat, în cadrul companiei noastre”. Și acum, în loc să-i soliciți imperativ să fii avansat, îi ceri de fapt sfatul. De asemenea, mesajul mai conține și o aluzie subtilă la o altă posibilă alternativă. Șeful va admite faptul că a venit vremea să ia o hotărîre. Manipulatorul Manipulatorul este un șef dificil căruia îi face plăcere să se joace cu angajații - să-i manipuleze și să se distreze cu
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
mare gradul de siguranță). De exemplu, ați putea să vă rezumați la două sau trei replicări literale atunci când teoriile alternative sunt foarte diferite, iar problema În speță nu solicită un grad de siguranță extrem de mare. Dimpotrivă, dacă alternativele prezintă diferențe subtile sau vreți să atingeți un nivel Înalt de siguranță, puteți plusa până la cinci, șase sau mai multe replicări. Cât despre numărul de replicări teoretice, cea mai importantă considerație este legată de simțul dumneavoastră cu privire la complexitatea teritoriului validității externe. Când sunteți
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]