6,950 matches
-
Cristina (; 18 decembrie 1626 - 19 aprilie 1689), mai târziu cunoscută drept Cristina Alexandra și uneori Contesa Dohna, a fost regină a Suediei din 1632 până în 1654. A fost singurul copil legitim supraviețuitor al regelui Gustavus Adolphus al Suediei și a soției lui Maria Eleonora de Brandenburg. La vârsta de șase ani i-a succedat tatălui ei la tronul Suediei după moartea acestuia în bătălia de la Lützen (1632) în timpul Războiului de Treizeci de
Cristina a Suediei () [Corola-website/Science/316162_a_317491]
-
căsătorit la Ludwigslust la 21 iunie 1806 cu verișoara sa Charlotte Frederica de Mecklenburg-Schwerin de care a divorțat în 1810. Soția sa era fiica lui Friedrich Franz I, Mare Duce de Mecklenburg-Schwerin și a Prințesei Louise de Saxa-Gotha-Altenburg. Singurul copil supraviețuitor din acest mariaj a fost Prințul Frederick. În mai 1813 fiind moștenitorul prezumptiv al Danemarcei-Norvegiei a fost trimis ca "stattholder" (reprezentantul cel mai înalt al regelui danez în teritoriile sale) în Norvegia pentru a promova loialitatea norvegienilor față de monarhie, care
Christian al VIII-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/316242_a_317571]
-
1916 Clunet s-a îmbarcat la Toulon pe nava de transport "Provence II" cu destinația Salonic. Pe 26 februarie, în dreptul capului Matapan, vaporul a fost torpilat de submarinul german U35 și s-a scufundat rapid făcând 1100 de victime. Printre supraviețuitorii care au fost recuparați a doua zi de nava SS "Canada", pachebot al Companiei Cyprien Fabre transformat în navă-spital, s-a numărat și Jean Clunet. Ajuns la Corfu, Clunet a aprticipat la organizarea laboratorului de bacteriologie al trupelor franceze în
Jean Clunet () [Corola-website/Science/316282_a_317611]
-
mai puțin cauzelor colective, s-au bucurat de succes în numeroase țări, fiind traduse în 30 de limbi, inclusiv în arabă, chineză și coreeană. s-a născut la Ramat Gan în familia lui Efraim Keret și soția sa Orna, evrei supraviețuitori ai Holocaustului. Mama sa și-a pierdut pe toți cei dragi în ghetoul din Varșovia, iar tatăl său a rămas în viață, trăind într-o ascunzătoare pe teritoriul ocupat al URSS. Ajunși în Israel, la fel ca mulți supraviețuitori ai
Etgar Keret () [Corola-website/Science/316311_a_317640]
-
evrei supraviețuitori ai Holocaustului. Mama sa și-a pierdut pe toți cei dragi în ghetoul din Varșovia, iar tatăl său a rămas în viață, trăind într-o ascunzătoare pe teritoriul ocupat al URSS. Ajunși în Israel, la fel ca mulți supraviețuitori ai Holocaustului, amândoi s-au ferit să povestească copiilor și altora despre suferința lor. Numele de Etgar, cuvântul ebraic pentru "challenge", adică încercare sau obstacol important și dificil pe care o persoană dorește sau trebuie să le treacă, se datorește
Etgar Keret () [Corola-website/Science/316311_a_317640]
-
Online care permite jucătorilor să achiziționeze obiecte ce pot fi folosite în joc sau anumite îmbunătățiri ale jocului, folosind bani reali. Jocul are loc într-o lume mitică numită Nevareth, ce a fost distrusă de o entitate malefică, Cabal. Dintre supraviețuitori s-au ridicat șase maeștri, fiecare putând să folosescă o abilitate specială. Acești oameni au reconstruit Nevareth. Peste mulți ani, Cabal plănuiește să se întoarcă și caracterele din joc trebuie să se dezvolte ca eroi și să-l învingă iarăși
Cabal Online () [Corola-website/Science/320029_a_321358]
-
de maxim 1.200 de oameni. Batalionul a participat la luptele cu polonezii în iulie 1919, iar mai apoi la cele cu bolșevicii. Batalionul a pierdut un mare număr de soldați datorită unei epidemii de tifos de la sfârșitul anului 1919. Supraviețuitorii au fost repartizați la diferite unități ale armatei galițiene.
Armata Ucraineană Galițiană () [Corola-website/Science/320088_a_321417]
-
PT-ul avariat raportase evenimentele și un bombardier a fost trimis să investigheze. Zburând jos, i-a observat pe cei din apă, și un alt PT a fost trimis să-i salveze, acoperit de distrugătorul . După trei ore în apă, supraviețuitorii LCVP-ului au fost ridicați de PT. Opt americani, între care și maiorul Vaden, fuseseră uciși și cincisprezece răniți, între care întreg echipajul LCVP-ului. Kaihu dispăruse, iar Robinson se gândea cum să dea familiei vestea când Kaihu a venit
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
de un elicopter SMURD. Din declarațiile unor martori oculari, după ce elicopterul s-a izbit de peretele muntos a luat foc și a explodat, împrăștiendu-se într-o largă zonă deosebit de greu accesibilă. Salvamontistul Ciprian Candea a declarat că nu au fost supraviețuitori din acest accident, el a mai raportat că au izbutit să identifice rămășițele a șapte corpuri. Atașatul militar al Ambasadei Israelului la București, colonelul Șlomi Cohen a mulțumit românilor pentru eforturile depuse în acțiunea de salvare. El a mai rugat
Accidentul aviatic de lângă Brașov din 2010 () [Corola-website/Science/320152_a_321481]
-
murit se numără comandantul Școlii de Aplicație pentru Forțele Aeriene „Aurel Vlaicu”, comandorul Nicolae Jianu, lt-comandorul Cătălin Vicențiu Antoche și cpt. Lavinia Guită, ambii de la aceeași școală, lt. Liviu Antim, patru maiștri militari, trei fruntași și un soldat. Cei doi supraviețuitori, unul fiind chiar pilotul avionului, cpt. Daniel Bălșanu, și el de la Școala de Aplicație pentru Forțele Aeriene „Aurel Vlaicu”, iar celălalt, maistrul militar cl IV Marius Nazare au fost internați la Spitalul Militar din București, fiind însă în afară de pericol. <br
Accidentul aviatic de la Tuzla, Constanța () [Corola-website/Science/320161_a_321490]
-
a profita de haosul creat după moartea lui Harold Harefoot din 17 martie. A mers spre sud, și la atacat pe Durham. Contemporanii săi, au criticat acest atac. A suferit o înfrângere masivă, aproape toți soldații săi murind, iar puținii supraviețuitori au fugit. Duncan a pierdut în continuare bătălii importante. Pe 14 august 1040, Duncan, în fruntea unei armate între 5.000 și 10.000 de persoane a poposit la Thorfinn Burghead. Duncan a fost învins, iar „Orkneyinga Saga” ne raportează
Duncan I al Scoției () [Corola-website/Science/320177_a_321506]
-
către poziția sa. De această dată mitraliorii au așteptat până ce păsările emu au intrat în raza de acțiune a armelor, punct în care au deschis focul. După ce au fost doborâte 12 exemplare, una dintre mitraliere s-a blocat dar, oricum, supraviețuitorii s-au împrăștiat înainte de a putea fi ucise mai multe. Nu au mai fost detectate alte păsări în acea zi. În zilele care au urmat, Meredith a ales să mute zona de conflict înspre sud unde se raportase că păsările
Războiul Emu () [Corola-website/Science/320257_a_321586]
-
Zero cărora li s-au înlocuit motoarele cu modele similare americane; doar unul, avionul de la Fame Museum care are inscripționat pe coadă numărul "61-120", are un motor original Sakae, și cum poate fi admirat în demonstrații aeriene. Deși nu un supraviețuitor în deplinătatea termenului, "Blayd" Zero este o reconstrucție bazată pe componentele unui Zero original recuperate din Pacificul de Sud. Pentru a putea fi considerat o "restaurare", constructorii au utilizat și o mică parte din trenul de aterizare la reconstrucție.. În
Mitsubishi A6M Zero () [Corola-website/Science/320300_a_321629]
-
să sune retragerea. Timp de 15 minute după aceea, soldații au continuat să tragă în cadavre. După mai multe relatări ale bătăliei, cinci-șapte texani s-au predat. Supărat că ordinul său fusese ignorat, Santa Anna a cerut execuția imediată a supraviețuitorilor. După câteva săptămâni, au apărut zvonuri că Crockett ar fi fost printre cei care s-au predat. Ben, un fost sclav american care gătea pentru unul dintre ofițerii lui Santa Anna, a susținut, însă, că trupul lui Crockett a fost
Bătălia de la Alamo () [Corola-website/Science/320298_a_321627]
-
John Henry Brown. Următoarea relatare detaliată a bătăliei a fost "The Fall of the Alamo" ("Căderea Alamoului") de Reuben Potter, publicată în "The Magazine of American History" în 1878. Potter s-a bazat în lucrarea sa pe interviuri cu numeroși supraviețuitori mexicani ai bătăliei. Prima carte neficțională completă dedicată exclusiv bătăliei a fost "The Alamo" de John Myers Myers, publicată în 1948. În deceniile ce au urmat, bătălia a fost tratată în multe alte lucrări de specialitate. În Todish "et al
Bătălia de la Alamo () [Corola-website/Science/320298_a_321627]
-
pierduse vederea și care era folosită ca ghid de către un orb violent. Cei doi se îndrăgostesc și decid să părăsească Londra. Călăuziți de singura lumină care se vede în orașul cufundat în întuneric, Bill și Josella descoperă un grup de supraviețuitori, dintre care unii nu și-au pierdut vederea, care locuiesc într-o universitate londoneză. Conduși de un bărbat pe nume Beadley, ei plănuiesc să stabilească o colonie la țară, de unde să înceapă repopularea lumii. Ideile poligame ale lui Beadley contravin
Ziua trifidelor () [Corola-website/Science/320356_a_321685]
-
care locuiesc într-o universitate londoneză. Conduși de un bărbat pe nume Beadley, ei plănuiesc să stabilească o colonie la țară, de unde să înceapă repopularea lumii. Ideile poligame ale lui Beadley contravin principiilor religioasei Miss Durant și, astfel, în sânul supraviețuitorilor apare o schismă, de care profită un bărbat pe nume Wilfred Coker. Acesta creează o diversiune și răpește un număr de văzători, incluzându-i pe Bill și Josella. Fiecare e legat de o echipă de orbi și forțat să îi
Ziua trifidelor () [Corola-website/Science/320356_a_321685]
-
de sosirea unui grup de soldați care reprezintă un nou guvern despotic, care își stabilește enclave feudale pe tot cuprinsul țării. Masen îl recunoaște în conducătorul Torrence pe roșcatul din Londra. Torrence îi anunță că dorește să plaseze mai mulți supraviețuitori orbi sub îngrijirea familiei Masen și să o mute pe Susan în altă enclavă. După ce le înșală vigilența confimând participarea la plan, familia Masen demontează vehiculul soldaților și își ia zborul, alăturându-se coloniei din Isle of Wight, hotărâtă să
Ziua trifidelor () [Corola-website/Science/320356_a_321685]
-
Clarke l-a denumit o "poveste nemuritoare". În cartea sa "Billion Year Spree: The History of Science Fiction", Brian Aldiss introduce termenul de "catastrofă confortabilă" pentru a descrie un subgen al ficțiunilor post-apocaliptice, în care societatea e distrusă, iar puținii supraviețuitori pot savura în continuare o existență relativ confortabilă. El dă ca exemplu în acest sens "Ziua trifidelor". Romanul a fost adaptat pentru radio de către BBC în 1953, apoi în 1957 și 1968. În același an a fost adaptat în Germania
Ziua trifidelor () [Corola-website/Science/320356_a_321685]
-
a Doua Șanse, în cadrul căreia a devenit preot Hermann Göring. Aici are loc ultima reglare de conturi dintre regele Ioan Fără-de-Țară și Samuel Clemens, în timpul căreia cele două vase sunt scufundate cu tot cu echipaje, iar cei doi își găsesc sfârșitul. Printre supraviețuitori din cele două echipaje se numără Burton, Frigate, Alice, Kaz, Joe Miller, Li Po, Ah Qaaq și Nur ed Din. Lor li se alătură pianistul american Tom Turpin, romanciera engleză Aphra Behn și soldatul francez Jean Marcelin, Baron de Marbot
Labirintul magic () [Corola-website/Science/320386_a_321715]
-
una dintre cele mai semnificative imagini ale războiului și una dintre cele mai frecvent reproduse fotografii ale tuturor timpurilor. Dintre cei șase oameni înfățișați în fotografie, trei (Franklin Sousley, Harlon Block și Michael Strank) nu au supraviețuit bătăliei; cei trei supraviețuitori (John Bradley, Rene Gagnon și Ira Hayes) au devenit celebri după publicarea fotografiei. O vreme, s-a crezut că cel despre care astăzi se știe că a fost Block ar fi fost Hank Hansen, dar Hayes a lămurit identitatea sa
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
unitate în întregime afro-americană, au primit Steaua de Bronz. Locotenentul Harry Martin din Batalionul 5 Pioneri a fost ultimul pușcaș marin care a primit Medalia de Onoare în timpul bătăliei. Deși rămâne subiect de speculație din cauza relatărilor contradictorii ale veteranilor japonezi supraviețuitori ai bătăliei, s-a spus că Kuribayashi ar fi condus atacul final, care, spre deosebire de zgomotoasele șarje "banzai" din bătăliile anterioare, a fost caracterizat drept un atac pe tăcute. Dacă ar fi fost adevărat, Kuribayashi ar fi fost ofițerul cel mai
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
al XIV-lea al Franței. Corespondența ei vastă oferă detalii ale personalității sale și a activităților de la curtea cumnatului ei, Ludovic al XIV-lea. Ea și soțul ei, ducele de Orléans, au fost fondatorii Casei de Orléans. Singurul lor fiu supraviețuitor, Filip al II-lea, Duce de Orléans, a fost regent al Franței în timpul minoratului lui Ludovic al XV-lea al Franței. Ea a fost, de asemenea, strămoașa împăratului Francisc I și a regelui Ludovic-Filip I; astfel, multe familii regale din
Elisabeth Charlotte, Prințesă a Palatinatului () [Corola-website/Science/321081_a_322410]
-
școlii Jupuitorilor; ulterior, se dezvăluie că ceilalți membri ai Jupuitorului nu au scăpat. Tyrathect revine în cetatea Jupuitorului, călătorind în compania haitelor Peregrinului Wrickwrackrum și a Copistului Jaqueramaphan. Cei doi urmăresc ambuscada în care sunt suprinși oamenii și salvează singurul supraviețuitor pe care îl văd, Johanna Olsndot, o fată de 12 ani. Revenirea Jupuitorului distrage atenția armatelor, iar cei doi reușesc să fugă cu fata la bordul unei corăbii a Jupuitorilor. Ei nu știu că fratele mai tânăr al Johannei, Jefri, a supraviețuit
Foc în adânc () [Corola-website/Science/321078_a_322407]
-
fost membră a Casei de Orléans și "prințesă de sânge". După căsătoria cu vărul ei, ducele de Berry, a devenit "petite-fille de France". Marie "Louise Élisabeth" d'Orléans s-a născut la Palatul Versailles. A fost cel mai mare copil supraviețuitor al Ducelui de Chartres, viitorul Duce de Orléans și Regent al Franței, și a soției lui Françoise-Marie de Bourbon, fiica recunoscută a regelui Ludovic al XIV-lea al Franței și a metresei lui, Madame de Montespan. "Mademoiselle de Valois", sora
Marie Louise Élisabeth de Orléans () [Corola-website/Science/321095_a_322424]