6,881 matches
-
acele glasuri în ultimul lor zbor, pecetluindu-le pentru memoria tuturora. Așa a apărut ideea "Glasului", revistei destăinuirilor, revistei revenirii, revistei înfiripării. Epoca de restructurare și de democratizare pare să ne ofere această șansă. Răspundeți-vă, dar, cei mulți și tăcuți, ce nu ați fost auziți până acuma. Lumea își deschide porțile în așteptarea glasului vostru. Domnul să ne ajute. ION DRUȚĂ I-am dat ministrului revista "Glasul", spunându-i că este oferta unui diplomat de origine moldovean și că eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
agronom. Urmare cercetărilor cu prof.Gh. Ionescu-Sisești, a introdus, prin iarovizare, cultura grâului în zonele montane (plasa Orșova). Lista absolvenților la care ne referim în această monografie este mult mai lungă, fiind formată din absolvenții specialiști, de cultura, care modești și tăcuți, fac cinste școlii care i-a propulsat și țării, în care și-au desfășurat activitatea și ai cărei cetățeni loiali au fost. Mulți s-au afirmat prin ceea ce au creat și publicat în cadrul profesiei, dar la fel tot așa de
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
și prietenești. D E S P Ă R Ț I R E Adio, câmpuri înverzite Sculptate în sufletu-mi pribeag. Adio lanuri aurite, Din trecutu-mi atât de drag. Îmi zboară gândul meu departe Purtat de un dor aprig și tăcut Prin vii, grădini, livezi încărcate. Adio, întregului trecut. Mângâia-mă vor amintirile duioase Până mă va ajunge apusul necruțător. Purta mă vor cărările prin câmpiile mânoase În diminețile cu rouă, cântate de ciocârlii în cor. Adio voi ortaci de glie
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
Ucenicise În Sibiu, Își Însușise rapid meseria, și, bine apreciat de patron, ajunsese pantofar. Înapoiat din armată și război, la care participase ca pionier genist, la luptele pentru traversarea Tisei și eliberarea Budapestei În 1919, fecior bine făcut, muncitor și tăcut, șusterul Liuca i-a căzut cu tronc Mamei, Saveta Munteanu, o fetișcană zglobie, de nici 16 ani, vrednică și plină de viață. La Înjghebarea tinerei familii cred că o influență favorabilă a avut-o și Bunica Raveca Lenghea, conviețuitoare cu
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
și viața mea. Ai râs de mine, deși știai că te iubesc.” S-a cântat - până la terminarea studenției. În vacanța de vară am cunoscut-o pe Lu (Lucica), o tânără elevă brunetă, inteligentă și plină de viață din Brașov. Eu tăcut, ea vorbăreață, făceam un cuplu perfect, În puținul timp petrecut Împreună, una două săptămâni În vacanțele de vară sau Între două trenuri la trecerile mele prin Brașov spre București sau spre casă. Totul a fost bine până În primăvara anului 1949
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
liceului, vă vizitam, ascultam "Actualitatea românească" și priveam partidele de șah pe care le jucați împreună sau mă uitam prin cărți. Poate ar fi trebuit să mă rușinez că veneam prea des, însă am avut multe de învățat, ca martor tăcut al acelor seri deloc optimiste, despre poezie și moralitate, despre comunism și libertate. Ca să fac o mărturisire, cred că abia după moartea lui Aurel (și după înăbușirea revoltei anticomuniste) am început să scriu cu adevărat, deși făceam exerciții de multă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
într-un astfel de loc? Nefiind băgat în seamă îți poți trăi singurătatea în mare liniște. Comentează, te rog, acest fragment dintr-o celebră poezie a lui Macedonski, din "Rondelul orașului mic": "Orașul mic te fură-ncet/ Cu ale lui tăcute strade,/ Cu oameni proști, dar cumsecade,/ Ce nici nu știu că sunt poet...." Uite, deja am răspuns la această întrebare, am să vin cu-o completare citând-o pe Maria Tereza: "Important e ceea ce gândesc eu despre alții, nu mă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Adesea mă simt o relicvă/ a unei glorii creându-și/ din nevăzut o nouă viață umilă.// Un os într-un muzeu descriind/ curbe de sânge în spațiu.// O monedă ce n-a capitulat/ nici în osânda trândăviei.// O, moarte, dezaprobare tăcută/ a tot ce-am făcut/ și totuși armonie, lucire de plîns etern.// Tu nu cauți trofee niciodată,/ căci biruința-i absolută/ și fără dovezi.// Zadarnic s-a umplut cimitirul/ cu morți pe jumătate culcați/ în alcovuri de piatră,/ îngânând cântecul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Mergi la Cer și Te Așează... Doamne ce frumusețe era...În glasul clopotelor și lumea cânta, era pe Înserate. Se contopeau Cerul și Pământul, Îngerii și oamenii. Era ceva care ne transforma, o lucrare lăuntrică. Priveai lumea, pe fețele lor tăcute și luminoase, spunea ceva tainic...ochii abia mai puteau ascunde la unii lacrimile. Te trădau, te făcea să privești În tăcere, În taină. Toate vorbeau tainic, aștepta ceva... După ce se s-a Înconjurat biserica cu Icoana Sf Antimis...adică a
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
dumneaei), este cu atât mai utilă cu cât în materializarea sa a coordonat o muncă de echipă în care elevii ieșeni au venit în contact cu „istoria vie” și cu tehnicile de lucru capabile să o recupereze de la martorii altfel tăcuți ai trecutului. Cartea Povestirile uitate ale Nicolinei. Istoria unei fabrici și a oamenilor ei este un fragment despre mărirea și decăderea industriei românești. Un studiu de caz ce spune în fapt povestea întregii industrii naționale, de la începuturile sale, prin legile
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
starea de sevraj și plăcerea ușurării, atunci cînd celulele Însetate de marfă beau din ac. Poate că orice plăcere e ușurare. Am Învățat stoicismul celular pe care marfa i-l predă consumatorului. Am văzut o celulă plină de junkeri sevrați, tăcuți și imobili În nenorocirea izolată a fiecăruia. Erau conștienți de zădărnicia oricărei lamentări, a oricărei mișcări. Erau conștienți că, În esență, nimeni nu poate ajuta pe nimeni. Nu există nici o cheie, nici un secret pe care să-l aibă altcineva și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
bar stăteau imobili și Încordați, strîngînd paharele În mîini și vîrÎndu-și iute restul În buzunare. L-am auzit pe Whitey spunîndu-i barmanului „Ține-mi ăsta, OK?”, apoi i-a dat cuțitul lui mare, cu arc, peste bar. Băieții ședeau tăcuți și Întunecați sub lumina fluorescentă. Tuturor le era frică de Whitey - tuturor, În afară de Roy. Roy Își sorbea berea cu un aer tenebros. Ochii-i lucea, cu fosforescența lor ciudată. Corpul lui lung, asimetric, era proptit de bar. Nu se uita
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
vatră „În interes de serviciu” de la Academia Navală din Annapolis, o scrisoare veche, soioasă, de la „prietenul meu, căpitanul”, o legitimație de la masoni și una de la Cavalerii lui Columb. - Fiecare din astea ajută, a zis arătîndu-mi documentele. A stat așa puțin, tăcut și meditativ. Apoi a zîmbit. - O victimă a Împrejurărilor, a zis. S-a ridicat și și-a pus grijuliu plicul la loc. - SÎnt pe lista neagră cam la toate casele de amanet din New York. Nu te superi dacă te rog
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
afară. Fața-i era Încețoșată și de nerecunoscut: zbîrcită și, În același timp, umflată. Gains i-a dat lui Doolie două capsule și a luat sacoul. - O să-ți mai dau două diseară, a zis. Aici, la nouă. Izzy, care stătuse tăcut alături, se uitase la Doolie cu dezgust. - Doamne sfinte!, a zis el. Sandale! Ceilalți roiau primprejur, Întinzînd mîinile ca o adunătură de cerșetori asiatici. Nici unul nu avea bani. Am zis: Nimic pe datorie! Și am pornit-o mai departe pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
folosi în voie; cartea reprezintă cel mai complet depozit al inteligenței omenești, înmagazinând în filele ei cunoștințe, sensibilitate, fapte pe care le păstrează intacte un timp nedefinit. O carte o citești când vrei, cum vrei și ori de câte ori vrei. Acest prieten tăcut îți oferă ori de câte ori ai nevoie același răspuns fidel la fiecare întrebare și-l repeta cu nesfârșita răbdare până ce l-ai înțeles .Cartea este atat de înțelegătoare încât, atunci când n-ai înțeles-o , nu se supără, nu jignește, te așteaptă să
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
Naționale de Icoane de la Crăciun sau Paște sau cel de la Salonul Internațional de Artă Naivă, manifestări organizate de Centrul Național pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale București. După vizita în compartiment a „nașului” căruia i-am prezentat toți respectuoși și tăcuți biletele de călătorie, privind pe geam, topit de razele soarelui, am adormit. Nu cred că am visat ceva. M-am trezit puțin speriat, dar datorită legănatului continuu al trenului am adormit din nou. Eram foarte obosit, toată săptămâna lucrasem 12
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
propriul stil. Îl deranja că nu făcusem țigla la acoperișul cabanei, că norii se fac într-un anumit fel și că orice spațiu liber, cum ar fi pavajul, ar fi bine dacă l-aș umple cu diferite puncte. Îl priveam tăcut cum îmi tot explica și îmi arăta diferite exemple din diferite lucrări reproduse în cartea sa, Dicționarul Artei Naive din România. Era o zi prea minunată după plimbarea de dimineață, nu aveam niciun chef să mă contrazic cu domnia sa. Au
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
îl știam din facultate, pe Cezar Baltag l am cunoscut propriu-zis la începutul anilor ’60, în redacția Gazetei literare, unde era cel mai tânăr din grupul tinerilor redactori și colaboratori apropiați ai revistei. Era cel mai tânăr și cel mai tăcut (poate concurat, în taciturnitate, de Ștefan Bănulescu), sobru, reținut, controlat în gesturi până la a părea crispat, cu aerul său germanic pe care i-l confereau ochelarii și faptul că era blond. Este de prisos, probabil, să adaug că intra într-
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
părea să aibă numai pentru scrisul său și pentru felul în care acesta era întâmpinat. Unii au observat însă că această comportare, pe cât îi dezvăluia poetului firea, pe atât îi ascundea existența personală, abătând atenția semenilor de la multele sale suferințe tăcute. Din tinerețe fusese chinuit de boli grele și de sfâșierile produse de o mare dramă familială. Din orgoliu nu divulga aceste lucruri, știute totuși de apropiații săi. Prefera să ofere despre sine, acționat de același orgoliu, o imagine a egoismului
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Am intrat și ce m-a izbit a fost impresia de vastitate dezolantă. Pustiu, magazinul mi s-a părut imens, o hală fără capăt, cum nu mi se păruse niciodată pe când gemea de cumpărători. Acum era pustiu, cum spuneam, și tăcut. Rafturile care îmbrăcau pereții de jur împrejur, cândva atât de îmbietoare, erau și ele aproape goale, căci mărfuri noi nu mai intraseră. La cassă, Teodor Manea, afundat în niște hârtii, n-a luat act de prezența mea. Undeva, într-un
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
impulsului ce i-am dat noi prin înființarea atelierului din strada Săulescu. Dânsul avea un fond de melancolie, care-i dădea un aer de mizantrop. Când își punea pe ochi pălăria cea cu margini largi à la Rembrandt și pășea tăcut și gânditor pe trotuarele orașului, ai fi zis că-i paraponisit 164 pe universu-ntreg. Și, cu toate aceste, prietenii intimi pe care îi avea el mai aproape de inimă cum și de sexul frumos, aveau darul de a-l descreți. L-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Apoi, în momentul îndrumărei 191 noastre spre târg, mi-am rădicat pălăria în sus, m-am înmtors cu fața spre cetate și am salutat-o cu cuvintele solemne adresate de Volney ruinilor Palmyrei: Vă salut, ruini singuratice, morminte sfinte, ziduri tăcute! Și, la revedere! adaose unul dintre prietinii noștri. De atunci nu m-am mai suit la cetate. Însă de câte ori în călătoriile mele prin munți am trecut pe la poalele ei, ochii mei nu se puteau sătura de a o privi stând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
imens de înaltă și care fusese transformată din sală de producție în centru de lectură și bibliotecă a Depoului Regional Brăila. Aveam șase ani și-mi aduc aminte că vreme îndelungată am fost fascinată de lumea aceea cuminte, așezată și tăcută a cărților, acolo unde toți oamenii vorbeau în șoaptă și erau extrem de amabili. Și mai era ceva, ceva ce ținea doar de parfumul hârtiei tipărite, asociindu-l uneori cu cel al unei mușamale noi, abia desfăcute, proaspăt ștanțate. Am împrumutat
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
faleza Dunării. Prin ochii mei de copil văd și simt cum mama devine alt om și-mi dau seama că orice ai face, rădăcinile îți rămân acolo unde te-ai născut. Abia acum înțeleg de ce mama devine oarecum rezervată și tăcută când ajungem acolo. E ceva ce ține doar de amintirile tale. Mihnea - Nicolaie Botezatu clasa a VII a B Liceul Economic „Nicolae Iorga” Pașcani Îmi aduc aminte... Îmi aduc aminte că în „Lunca” era raiul pe pământ. Nimic din ce
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
LAMARTINE, nu stă În măreția evenimentelor, cât În emoția sufletească pe care o provoacă aceste evenimente. Cu aceeași emotivitate cu care am fost dăruit până la maturitate - când mă țineam de braț cu Ion Minulescu, amândoi În pas cu muzica militară, tăcuți și Înduioșați de amintirea copi lăriei noastre - voi Încerca acum, fără ifose istorice, să evoc câteva peisajii din pitorescul vieții de toate zilele a Bucureștilor din această primă jumătate de veac, cu frământările sale lu mești interesând mai mult istoria
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]