6,645 matches
-
eșuat și, prin urmare a dat greș și încercarea lui Hitler de a pune mâna pe putere în Bavaria 637. Prin sentința dată la 1 aprilie 1924, Hitler și acoliții săi erau condamnați la cinci ani de închisoare, pentru înaltă trădare. Doar nouă luni va sta Hitler în închisoarea de la Landsberg. Cauza indulgenței era că "sentimentul public rămânea favorabil autorilor mișcării"638. După eliberare, Hitler a încredințat secretarului său, Rudolf Hess, primele capitole ale cărții lui programatice: Mein Kampf (publicată în
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
serios. După Congresul socialist din 14-18 iulie 1914, animozitatea presei reacționare anunța furtuna. Ea a denaturat și falsificat cuvintele lui Jules Guesde, pretinzând, contra lui Jaurès, că greva generală, chiar internațională și simultană, ar fi fost o crimă de înaltă trădare contra socialismului. Presa, între care Action Française din 18 iulie 1914 (nr. 199, p. 1, col. 2-3), a tăiat cuvintele "contra socialismului", pentru a putea declara că Jules Guesde îl acuza pe J. Jaurès de trădare a patriei (Franța). Într-
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
o crimă de înaltă trădare contra socialismului. Presa, între care Action Française din 18 iulie 1914 (nr. 199, p. 1, col. 2-3), a tăiat cuvintele "contra socialismului", pentru a putea declara că Jules Guesde îl acuza pe J. Jaurès de trădare a patriei (Franța). Într-o conferință la Bruxelles, vorbind despre amenințările războiului, Jaurès spunea: "Attila este pe marginea prăpastiei, dar calul său se poticnește și încă ezită". S-a opus, așa cum de altfel a făcut toată viața, ca Franța să
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
conservatoare "Timpul", nota pe 14 martie 1878, în partea a VI-a, Veacul al nousprezecelea. Izvoare, asupra tratatului din 1812: "Toate elementele morale în această afacere sînt în partea noastră. Dreptul nostru istoric, incapacitatea Turciei de a înstrăina pămînt românesc, trădarea unui dragoman al Porții, recăpătarea acelui pămînt printr-un tratat european semnat de șapte puteri și obligatoriu pentru ele, garantarea integrității actuale a României prin convenția ruso-română, ajutorul dezinteresat ce l-am dat Rusiei în momente grele, toate acestea fac
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
iartă că ne-am aliat apoi cu Germania pentru a recuceri Basarabia și Bucovina; rușii nu ne iartă că noi, mică putere, am îndrăznit să pătrundem în "Sfînta Rusie" pînă pe malurile Volgăi; germanii pot nutri un adînc resentiment pentru "trădarea" noastră de la 23 august 1944! Cu alte cuvinte, facem figură proastă în ochii tuturor din cauza unei singure greșeli fatale săvîrșite în ziua de 27 iunie 1940" . A fost cu adevărat o fatală greșeală istorică - una care ne-a costat și
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Și nu e deloc ușor să fii obligat să te pronunți prompt și totodată convingător asupra tuturor subiectelor cerute de "piață", asupra tuturor problemelor imaginabile ale vieții, fără să cazi pradă nu doar unei platitudini absolute, ci și unei nedemne trădări de sine, cu toate consecințele ei inevitabile. De mirare nu e deci că există atîția ziariști degradați sau devalorizați pe plan uman, ci că, în pofida atîtor dificultăți, numărul oamenilor de valoare și de o cinste ireproșabilă e totuși mult mai
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
o poveste: în martie 2004, la rugămintea singurului politician ieșean pe care îl consideram decent, Dan Constantin Vasiliu, am intrat de bună voie, pentru vreo patru săptămâni, în iad. Un iad unsuros și insinuant, cu bestii gregare și ireverențioase, cu trădări și impostori guralivi, cu pofte și aroganțe. M-am retras cu repulsie din acel mediu, nu înainte însă de a-l preveni pe cel care mă rugase să-i fiu alături despre ceea ce va păți în toamnă din partea lui Dan
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
și salutară. Problemele ei au fost și sunt (poate că nu pentru toți, poate că nu la aceeași intensitate dramatică) și problemele noastre, ale românilor, ale unei țări și societăți dominate de ură și nedreptate, de manipulare și sfidare, de trădare și minciună. Demonii trecutului, cu care președinții de până acum au făcut pact de sprijin (Iliescu) sau de neagresiune (Constantinescu, Băsescu), ne bântuie și ne țin în continuare în frig și sărăcie. Trăim într-o țară în care, vorba unui
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
fond de azur), schimbând doar baza pe care se reflecta Crinul, din albastru în alb. Un alb al unei virginități emoționante, un alb al credinței intense, înălțătoare, un alb care ar fi trebuit să spele o casă regală bântuită de trădări și asasinate de păcate și să reconvertească energia publică în forță mântuitoare, salvatoare, a nației, în fața dezastrului cotropirii engleze. Crinul, revalorizat astfel, nu s-a ofilit secerat de înfrângere, ci a renăscut victorios, triumfător până la urmă, rezistând pe blazonul regal
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
și destine în anii dictaturii. Dosarele de la CNSAS ale unor mari oameni de carte (Steinhardt și Noica, printre alții) au în alcătuirea lor astfel de denunțuri criminale care sunt articulate pe logica mincinoasă, pe intoxicare și ură, pe calomnie și trădare, exact ca textele din România Mare, ceea ce pe mine mă pune pe gânduri. Cât despre "investitorii" arabi care i-au salvat revista și partidul printr-o suspectă infuzie de capital când era la ananghie, ce să mai spui? Să vedem
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
poate fi crezut că este "un jurnalist dependent de propriile opinii": http://traian ungu reanu-tru.blogspot.com/2011/02/politica-la-firul- ierbii-sau-batalia.html#comments. Citindu-l, am rămas melancolic. Câtă minciună și rea- credință, câtă aroganță și obrăznicie în numele stăpânului, câtă trădare a destinului propriu de om de litere la acest autor. Parcă duhul toxic al lui Brucan, inchizitorul penal al Scânteii proletcultiste, s-a fi întrupat vremelnic aici. Vade Retro! Nu scriu aceste rânduri din vreo iubire arzătoare pentru domnul Păduraru
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
copilăria: Cu mâinile curate. Film scris, regizat și jucat de Sergiu Nicolaescu și în care ne-a încântat cuplul fetiș al șturlubaticului inginer convertit la regia de film: Ilarion Ciobanu - Gheorghe Dinică (deja lansat în Dacii, unde Dinică își mărturisește trădarea lui Decebal în legendara replică în nemernicia mea, ca un câine turbat... - care a făcut carieră în mentalul colectiv al acelor ani). Trebuie să spun, cu amărăciune, că din însăilarea de policier de categorie B amintită nu au rămas, peste
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
al Doilea Război Mondial. Ce a rămăs mai trainic în memoria colectivă a românilor din Iași legat de acel moment este, paradoxal, manipularea propagandistică a guvernului Antonescu potrivit căreia evreii din Iași ar fi semnalizat piloților sovietici unde să bombardeze, trădare militară care ar fi justificat apoi masacrele care au urmat. Nu trebuie, desigur, să fii mare specialist pentru a pricepe că nimeni nu ar fi putut fi atât de iresponsabil să își ceară singur bombe în cap, nici că de la
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ținea flinta de vânătoare. Aceasta nu era acolo, și nici cutiile cu cartușe. După ce că scotocise În voia lui, Markovic Își mai luase și toate precauțiile. Și nici măcar nu se obosise să ascundă toate astea. Durerea a sosit, tot ușoară, fără trădări de astă dată. S-a afirmat treptat, loială până la un punct, avizându-l din vreme de Înțepătura care avea să vină mai apoi. Și, odată cu durerea, ori preludiul ei, a venit și doza potrivită de indiferență. La naiba, a conchis
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ocupă de problema bâlbâielii. Logonevroza nu ar fi nimic altceva decât frica de a vorbi; inițial, ea este teama de a dezvălui, prin vorbire, o taină. „Un complex subconștient se înghesuie între silabe și cuvinte”, susține Stekel. Bâlbâiala este o trădare psihică ca și un lapsus al limbii vorbite sau scrise. Alții văd în complexul de inferioritate cauza nevrozei. Psihologii individualiști consideră bâlbâitul un nevrotic cu o tulburare funcțională a vorbirii. Iată și o caracterizare sumară e unor sisteme de tratament
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
tinde să se instaleze în centrul lumii" (Galeriu), sfîșiind-o printr-o triplă ruptură: aceea dintre om și Dumnezeu, dintre trup și suflet, dintre om și cosmos. O astfel de ruptură definește, în ultimă instanță, consecința unui act de grea înșelăciune: trădarea iubirii lui Dumnezeu. În urma acestei trădări, omul va deosebi întîia oară prea tîrziu, ce-i drept două esențiale lucruri: cum poți să revelezi sau, dimpotrivă, să ocultezi adevărul, prin intermediul limbajului simbolic și al "rezervării mentale"; cum poți să deosebești adevărul
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
lumii" (Galeriu), sfîșiind-o printr-o triplă ruptură: aceea dintre om și Dumnezeu, dintre trup și suflet, dintre om și cosmos. O astfel de ruptură definește, în ultimă instanță, consecința unui act de grea înșelăciune: trădarea iubirii lui Dumnezeu. În urma acestei trădări, omul va deosebi întîia oară prea tîrziu, ce-i drept două esențiale lucruri: cum poți să revelezi sau, dimpotrivă, să ocultezi adevărul, prin intermediul limbajului simbolic și al "rezervării mentale"; cum poți să deosebești adevărul de minciună, în raport cu "criterii" pe care
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și păcălit. Totuși, viziunea asupra încrederii și a pretențiilor la sinceritate în relațiile altor oameni pare să difere de viziunea proprie a fiecăruia. În special minciuna, mai ales cea defensivă și protectoare, nu este percepută de către mincinos neapărat ca o trădare a încrederii, deși păcălitul sau un terț implicat ar putea avea această părere. Discutînd despre modul diferit în care au reacționat bărbații și femeile față de un studiu cu privire la punctele de vedere asupra trădării și încrederii, Blum (1972:222-230) remarcă Bărbații
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
este percepută de către mincinos neapărat ca o trădare a încrederii, deși păcălitul sau un terț implicat ar putea avea această părere. Discutînd despre modul diferit în care au reacționat bărbații și femeile față de un studiu cu privire la punctele de vedere asupra trădării și încrederii, Blum (1972:222-230) remarcă Bărbații sînt mai preocupați de minciunile ce privesc activitățile lor, în special infidelitatea, și această neliniște ia forma convingerii că și soțiile lor îi înșală și îi mint în această privință. Se pare că
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cruzime și nesinceritate, iar concluzia sa cea mai fermă este că "prezența sau absența unui regim despotic este ceea ce conduce la preponderența minciunii sau a adevărului" (Forrester 1989:153; Koyré 1943:100-101). Spencer își încheie studiul prin contrastul făcut între "trădarea universală și mîrșavă" a oamenilor de stat din Anglia elizabetană "cînd puterea monarhiei era stabilă însă necalificată" și "sinceritatea oamenilor politici din vremuri mai recente" , anume din Anglia secolului al XIX-lea. Cred că el nu ar mai fi fost
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
săi, Zamfira și Toader Neculuță. Muncitor cizmar, el se formează ca autodidact. Citea literatură (M. Eminescu și G. Coșbuc, în primul rând), iubea muzica. Legat de mișcarea muncitorească, este alături de I. C. Frimu în lupta pentru refacerea Partidului Socialist Democrat după trădarea „generoșilor”. Debutează, sub numele D. Niculescu, în săptămânalul „Icoana vremei”. O parte dintre versurile apărute prin reviste („Adevărul ilustrat”, „Icoana vremei”, „România muncitoare”, „Lumea nouă literară și științifică”, „Viitorul social”, „Facla”) i-au fost adunate după moartea sa, datorată unei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288396_a_289725]
-
persoanelor consacrate din Italia, în special persoanelor care dețin funcții de responsabilitate. Să nu vi se pară ciudate vorbele mele. În momentele de «criză» ale Bisericii, adică în epocile în care «judecarea» faptelor era crucială, viața consacrată a fost antidotul trădărilor oficiale ale evangheliei, a fost un adevărat ghimpe, incomod și salutar, o profeție pentru întreagă comunitate eclezială. Din punct de vedere istoric, viața consacrată apare în jurul secolului al IV-lea într-un efort extrem, nu pentru a-i pune în afara
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
carismei în așa fel încât să ne debarasăm de modalitățile ei de expresie trăite de predecesorii, ba chiar și de fondatorii noștri? Și iarăși: vor înceta anumiți reprezentanți ai Bisericii instituționale să vadă în orice schimbare a vieții consacrate o «trădare» a ei? Papa Francisc crede ca da. Iar Autorul cărții nu-l lasă singur. Îl însoțește cu intuițiile și speranțele sale. Este ca și cum ar vrea să ne spună că nici un papă nu poate, de unul singur, să schimbe Biserica, pentru că
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
irosire a vieții. Un cuvânt ce ar trebui să ne însoțească, mai ales atunci când suntem nevoiți să acceptăm declinul și moartea, este răspunsul pe care Domnul, în ajunul pătimirii sale, i l-a dat lui Iuda, oarecum ca leac pentru trădarea sa: «De ce nu s-a vândut mireasma aceasta cu trei sute de dinari și să se dea săracilor?» (In 12,5). Risipa necesară, ca expresie a dăruirii exagerate a propriei vieți - dusă până la exces - nu este purtătoare de sens decât, pentru
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
instituție monastică precum Cluny, cu mărețele sale mănăstiri și cu cetele sale de monahi. Decadența, chiar dacă uneori poate avea aceleași simptome pe care le prezintă un normal declin al realităților omenești, este destul de diferită. De fapt, decadența este rezultatul unei trădări radicale a structurilor ce stau la temelia oricărei alegeri de viață, inclusiv a acelora care se țes în sânul vieții consacrate. În timp ce declinul este ceva natural, și trebuie acceptat și trăit în funcție de propriile posibilități, decadența este semnul și rodul neglijării
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]