6,525 matches
-
distanța 1 de punctul de sprijin, astfel încât toată greutatea cilindrului poate fi considerată la distanța x = 1. Condiția de echilibru asigură faptul că volumul conului plus volumul sferei este egal cu volumul cilindrului. Volumul cilindrului este egal cu aria secțiunii transversale formula 9 înmulțită cu înălțimea care este egală cu 2, adică formula 11. Arhimede a putut să afle volumul conului folosind metoda mecanică, deoarece, în termeni moderni, integrala implicată este aceeași cu cea folosită pentru calculul ariei parabolei. Volumul conului este 1
Metoda Teoremelor Mecanicii () [Corola-website/Science/322556_a_323885]
-
șaibe, tamburi, etc, iar cel secundar de întindere. Cablurile sunt supuse și la sarcini dinamice datorită șocurilor care provoacă presiuni de contact, mari. - suprafață exterioară netedă care să asigure deplasarea ușoară fără șocuri a cabinei și a rolelor acesteia; - rigiditate transversală suficient de mare pentru a putea suporta presiunile locale ce iau naștere sub roțile telecabinei încărcate sau goale; - flexibilitatea suficient de mare pentru a permite înfășurarea pe șaibe/role fără uzuri sau distrugeri însemnate: - durabilitate mare în construcții. Durata de
Telecabină () [Corola-website/Science/322679_a_324008]
-
arhiepiscop Ghenadie, Argeș”". Structura vizibilă indică amploarea lucrărilor de renovare. Acestea au avut drept scop extinderea spre apus și îmbrăcarea în o cămașă de tencuială și pictură murală, care să dea impresia unei construcții de zid. O parte din pereții transversali au fost mutați sau înlocuiți din zidărie. Bolțile interioare și acoperișul au fost la rândul lor schimbate. Turnul și pridvorul de zid fac parte din elementele noi, adause la 1867. Pentru secolul 20 sunt surprinse lucrări de reparație în 1910
Biserica de lemn din Cerșani Vale () [Corola-website/Science/322769_a_324098]
-
amploarea lucrărilor de renovare. Spre apus construcția a fost extinsă cu un pridvor prevăzut cu un turn peste el. Pereții de lemn au fost îmbrăcați într-o o cămașă de tencuială, care să dea impresia unei construcții de zid. Pereții transversali interiori au fost refăcuți din zidărie. Interiorul și peretele de la intrare au fost în întregime zugrăviți cu scene religioase. În forma sa actuală biserica este rezultatul intervențiilor de renovare și reparații asupra construcției inițiale. Biserica este ridicată în formele tradiționale
Biserica de lemn din Toplița, Argeș () [Corola-website/Science/322797_a_324126]
-
este dat de către setul de aripi membranoase, împăturite sub aripile principale chitinoase. Prima pereche de aripi, pieloase, sunt scurte, lăsând o parte din abdomen descoperită. Cele posterioare, mai mari, au formă de evantai, strânse sub cele anterioare prin două pliuri transversale, dar urechelnițele își folosesc rar capacitatea de a zbura. Au corpul lung și turtit dorso-ventral, antene lungi, filiforme și aparat bucal de tip masticator. Urechelnițele sunt nocturne; de obicei se ascund în locuri ferite și umede în timpul zilei, devenind active
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
contraforți, având o înălțime de 51,5 m și o lungime la coronament de 260 m. Barajul proiectat de Aristide Teodorescu este primul baraj cu contraforți ciupercă realizat în România. Proiectarea barajului a impus rezolvarea unor probleme dificile din cauza secțiunii transversale asimetrice a văii. Pe versantul stâng și în partea centrală, unde andezitele, care formează rocă de bază, erau la zi, a fost executat barajul de contraforți. Pe versantul drept, unde andezitele erau acoperite de un strat de aglomerate de 25-30
Aristide Teodorescu () [Corola-website/Science/322002_a_323331]
-
stratificate. Rezultatele obținute în domeniul elasticității neliniare au fost citate printre altele în 2 volume din monumentala "Enciclopedie a Fizicii" editata de Siegfried Flũgge . În cadrul studiilor asupra viscoelasticității a publicat o serie de lucrări în care a determinat ecuația vibrațiilor transversale a unei bare drepte care posedă proprietăți viscoelastice liniare și depinde de un număr arbitrar de parametrii și a obținut soluții ale acesteia pe baza aplicării metodei funcțiilor proprii și a transformatei Laplace în cazul general și în limita corpului
Mișicu Mircea () [Corola-website/Science/322064_a_323393]
-
printr-un perete. Aici se află scările de lemn, în spirală, ce duc în turnul bisericii. Deasupra pronaosului se află o calotă semisferică. Pronaosul este separat de naos prin coloane dreptunghiulare, abia profilate în zid, pe care se sprijină coloanele transversale de sub bolta naosului. Altarul este semicircular în interior, bolta sa formând un sfert de sferă. Pereții interiori ai bisericii sunt zugrăviți într-un stil pur românesc și realist de culoarea amurgului. Catapeteasma este realizată din lemn de tei, fără ornamente
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Hărpășești () [Corola-website/Science/322126_a_323455]
-
de tensiuni normale și lunecarea specifică (care se notează cu formula 6) produsă de tensiuni tangențiale. Deformația specifică se calculează cu următoarea formulă: unde Există diferite tipuri de deformații: Compresia și dilatarea fac parte din categoria deformațiilor volumice. Rezistența la solicitărle transversale se exprimă prin modulul de elasticitate transversal, G, iar rezistența la solicitările normale se exprimă prin modulul de elasticitate longitudinal, E. Se calculează astfel: unde și unde Sub acțiunea unor solicitări externe corpurile deformabile se pot deforma cu viteze diferite
Reologie () [Corola-website/Science/322216_a_323545]
-
se notează cu formula 6) produsă de tensiuni tangențiale. Deformația specifică se calculează cu următoarea formulă: unde Există diferite tipuri de deformații: Compresia și dilatarea fac parte din categoria deformațiilor volumice. Rezistența la solicitărle transversale se exprimă prin modulul de elasticitate transversal, G, iar rezistența la solicitările normale se exprimă prin modulul de elasticitate longitudinal, E. Se calculează astfel: unde și unde Sub acțiunea unor solicitări externe corpurile deformabile se pot deforma cu viteze diferite. Deformarea poate fi instantanee sau are loc
Reologie () [Corola-website/Science/322216_a_323545]
-
în 1704 teoria corpusculară a luminii, susținând că lumina este alcătuită din corpusculi care se deplasează cu viteză finită și posedă energie cinetică. În lucrarea sa "Micrographia" (1665), Robert Hooke susține că lumina s-a propaga sub forma unor unde transversale. În 1678, Christiaan Huygens propune teoria ondulatorie a luminii, pe care o va publica în al său "Traité de la lumière" (lucrare apărută în 1690). Susține că lumina se propagă prin eter, o materie distribuită în întreg universul și constituită din
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
nouă confirmare teoriei ondulatorii. În anii următori, 1816 - 1817, investigațiile efectuate de către Fresnel și François Arago (1786 - 1853) asupra interferenței luminii polarizate, urmate de interpretările lui Thomas Young (1873- 1829), conduc la concluzia că propagarea luminii se efectuează prin unde transversale și nu longitudinale. În cadrul tezei sale de doctorat, "Recherches sur la théorie des quanta", susținută în 1924, Louis de Broglie formulează ipoteza dualității luminii. Einstein explică, în 1905, efectul fotoelectric (descoperit în 1887 de către Heinrich Hertz) susținând existența fotonilor. În
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
general terasele se pierd, fiind acoperite de depozite proluvio-deluviale și sunt fragmentate intens de torenți sau sunt îngropate sub depozite piemontane. Albia minoră a văii Borod din cursul superior prezintă un profil longitudinal concav, datorită unei pante relativ mici. Profilul transversal este îngust și adâncit sub forma literei „V” în cursul superior și mediu. Valea în cursul superior este marginită de versanți nu foarte abrupți și impăduriți. Amonte de satul Topa de Criș, albia minoră a râului are o lățime mai
Râul Borod () [Corola-website/Science/329523_a_330852]
-
și mușchiul cefalofaringian ("Musculus cephalopharyngeus") este unul din cei 3 mușchi constrictori ai faringelui, fiind componentă cea mai de sus a stratului muscular circular exterior al faringelui. Are o formă patrulatera; fibrele superioare ale mușchiului sunt ascendente, fibrele mijlocii sunt transversale, iar cele inferioare descendente. Constrictorul superior al faringelui este separat de bază craniului printr-un spațiu de aproape 2 cm, în care devine aparentă fascia faringobazilară. Originea mușchiului se află pe lama mediala a procesului pterigoidian, rafeul pterigomandibular, linia milohioidiană
Mușchiul constrictor superior al faringelui () [Corola-website/Science/329677_a_331006]
-
o altitudine de aproximativ 380 de metri, curgând din sud spre nord-vest dar schimbându-și în mod repetat direcția. Secțiunile longitudinale ale văii râuiui sunt înguste, bine delimitate, iar cursul este în linie dreaptă. Cu toate acestea, în anumite părți transversale mai largi, râul meandrează lin și trece prin albia îngustă a unui fost râu. În cursul superior secționează zonele compuse din calcar, creând ziduri înalte și abrupte. Cel mai valoros dintre acestea este defileul Załęczański Przełom Warty, dar la fel de impresionante
Râul Warta () [Corola-website/Science/328134_a_329463]
-
întregime de un incendiu. Începând cu anul 1724, palatul intră în proprietatea regelui August al II-lea. Poarta dinspre strada Krakowskie Przedmieście a fost ridicată în aceeași perioadă, iar în curtea interioară au fost construite opt clădiri de cazarmă plasate transversal palatului. În anul 1735, clădirea intră în proprietatea contelui Alexander Sulkowski, sub ordinile căruia sunt construite fabrica de cărămidă, fabrica de cuptoare și berăria. Între anii 1737 și 1739, palatul este reconstruit sub îndrumarea proiectanților Jan Zygmunt Deybel și Joachim
Palatul lui Kazimierz () [Corola-website/Science/328141_a_329470]
-
Uliul porumbar ("Accipiter gentilis") este o pasăre răpitoare de talie mijlocie (50-65 cm) din familia accipitridelor (Accipitridae), ordinul falconiformelor (Falconiformes), cu un penaj cafeniu-cenușiu pe spate, pieptul albicios cu dungi transversale întunecate, mai rare pe coadă, care are pene albe la rădăcină. Are coadă lungă, aripi scurte, late și cu vârful rotunjit. Tinerii prezintă pete lunguiețe pe abdomen. Adulții au deasupra ochiului o sprânceană de culoare deschisă. Are un zbor rapid
Uliu porumbar () [Corola-website/Science/327732_a_329061]
-
la Facultatea de Drept din București, politician, de la care și-a luat numele și parcul, la poalele dealului, unde se termină și albia majoră a Dâmboviței. Are mulți arbori, destul de bătrâni, printre care trec două alei longitudinale și trei alei transversale, toate asfaltate, dotate cu bănci și iluminat public, iar în zona centrală există un spațiu de joacă pentru copii și o fântână arteziană. Fântâna arteziană, al cărei bazin are diametrul de 14 m, este construită din beton placat cu marmură
Parcul Romniceanu () [Corola-website/Science/327996_a_329325]
-
sau tibială. Extremitatea superioară a tibiei, numită și extremitatea proximală, epifiza superioară sau epifiza proximală a tibiei este o masă osoasă voluminoasă patrulateră, ușor curbată înapoi, lățită sagital și frontal și turtită dinainte înapoi și prin urmare alungită în sens transversal. Fiind curbată înapoi ea atârnă posterior ca o consolă peste corpul tibiei. Ea este este formată din doi condili tibiali proeminenți, curbați înapoi: condilul medial ("Condylus medialis tibiae") și condilul lateral ("Condylus lateralis tibiae"), despărțiți printr-un spațiu care separă
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
dintre ele, formează platoul tibial. Condilii prezintă o față superioară comună și o margine infraglenoidiană ("Margo infraglenoidalis"), numită și circumferința infraglenoidiană. În ansamblu extremitatea superioară a tibiei are aproximativ forma unei piramide patrulatere cu baza superioară și axul mare orientat transversal. Prin urmarea i se descriu 5 fețe: fața superioară (platoul tibial) care corespunde cu baza piramidei, fața anterioară, fața posterioară, față laterală și fața medială; ultimele 4 fețe sunt situate pe circumferința infraglenoidiană. Pe fața anterioară se află tuberozitatea tibială
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
axială în raport cu axul osului), care este convexă pentru fața articulară laterală, și aproape rectilinie pentru fața articulară medială. Această margine mediană, la nivelul porțiunii sale mijlocii, se înalță de-a lungul celor doi tuberculi intercondilieni, mărind în aceeași măsură diametrul transversal al fețelor articulare. Această margine mediană, ridicată în sus, a celor două fețe articulare este înclinată cu 45° pentru fața articulară laterală și aproape verticală pentru fața articulară medială. Marginea mediană a fețelor articulare superioare se prelungesc astfel pe fețele
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
Fața articulară superioară medială (cavitatea articulară medială, cavitatea glenoidă internă, cavitatea glenoidă medială sau glena internă) corespunde cu condilul medial al femurului și periferic cu meniscul medial. Ea este ovalară și alungită antero-posterior, îngustă și excavată (concavă) dinainte înapoi și transversal. Axul său mare antero-posterior este ușor înclinat înainte și lateral. Ea este mai lungă, mai îngustă, mai adâncită și mai concavă decât fața articulară superioară laterală. Marginea sa laterală se ridică pe măsură ce ea se apropie de regiunea intercondiliană. În jumătatea
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
laterală (cavitatea articulară laterală, cavitatea glenoidă externă, cavitatea glenoidă laterală sau glena externă) corespunde cu condilul lateral al femurului și periferic cu meniscul lateral. Ea are o formă ovalară rotunjită cu axul mare antero-posterior și este ușor lărgită în sens transversal; ea este ușor concavă transversal și plană (mai ales central) sau ușor convexă antero-posterior (înclinându-se în jos anterior și posterior). Această față este mai rotundă, mai mică și mai puțin alungită, dar ușor mai lărgită, decât cea medială. Marginile
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
glenoidă externă, cavitatea glenoidă laterală sau glena externă) corespunde cu condilul lateral al femurului și periferic cu meniscul lateral. Ea are o formă ovalară rotunjită cu axul mare antero-posterior și este ușor lărgită în sens transversal; ea este ușor concavă transversal și plană (mai ales central) sau ușor convexă antero-posterior (înclinându-se în jos anterior și posterior). Această față este mai rotundă, mai mică și mai puțin alungită, dar ușor mai lărgită, decât cea medială. Marginile sale sunt ascuțite, cu excepția porțiunii
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
radie a înotătoarei dorsale. Înotătoarea caudală are marginea rotunjită Formula înotătoarelor este "D" III—IV 12—13; "A" II—III 5—6; "V" I 5; "P" I 12. Lateral de a lungul corpului se află 33—35 solzi în serii transversale medio-laterale. Primul arc branhial poartă pe suprafața sa 9 spini branhiali. Au 5—6 radii branhiostegale. Diferă de "Umbra pygmaea" prin lipsa petei întunecate la baza caudalei, corpul și capul lor este neregulat presărat cu pete mici întunecate și au
Țigănuș (pește) () [Corola-website/Science/330650_a_331979]