6,746 matches
-
pe jos, vreo 18 kilometri, iar pă mine mă numise căpitanul să merg În fața coloanei pentru siguranță. vineri dimineața m-am găsit cu Nedu M. Petrache din Preasna și eram la 12 kilometri de front. Într-una auzeam bubuituri de tun. am stat de vorbă mult. În noaptea de 9 spre 10 mai, sâmbătă spre duminică, am făcut Încă o etapă de vreo 12 kilometri până În spatele frontului. toată noaptea se auzeau bubuituri de tun de se cutremura pământul. și era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
front. Într-una auzeam bubuituri de tun. am stat de vorbă mult. În noaptea de 9 spre 10 mai, sâmbătă spre duminică, am făcut Încă o etapă de vreo 12 kilometri până În spatele frontului. toată noaptea se auzeau bubuituri de tun de se cutremura pământul. și era tot timpul o lumină, așa, galbenă, violetă, albă. se albea și se Întuneca cerul de la rachetele aruncate pentru a lumina terenul. duminică pe la 12 m-am culcat și am visat că mă certasem cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și Rădița se făcea că murise și ajunsesem văduv, ferească Dumnezeu! În satul A. am sosit În ziua de 10 mai, după 50 de zile de mers, eram foarte aproape de ultima linie de artilerie și se auzea tot timpul bubuind tunurile de se cutremura pământul. dormeam În corturi și era un frig de ne Înghețau mâinile. Acum putem urmări mai cu metodă, pe ecran, În ce constă activitatea funcțională a unei brutării de campanie. Luni dimineața se execută un scurt program
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
hârtie, iar unul dintre politeh-niști formula o problemă de geometrie în spațiu. Aproape de fiecare dată, tata reușea să dezlege primul problema, fără ajutorul hârtiei. A doua zi, reîncepea spectacolul. Pe cerul neverosimil de limpede, apăreau iar, argintii, cârduri de bombardiere. Tunurile antiaeriene trăgeau, din nou, cu ghemotoace de câlți, fără să producă nici o pierdere inamicului. Spre seară, își făcea apariția pe ulițe "omul cu goarna". Înainta șchiopătând și anunța că trebuiau să se prezinte la primărie cei care aveau diverse misiuni
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
la Șantierul Național al Tineretului, însă practic deserveau Grupul 3 Basarabi! Așa se scrie istoria nescrisă. Întâmplător Ivanov, comandantul șantierului ipotetic de tineri, avea plete, dar și chelie ! Trădarea Laur lucra pe drumul spre Năvodari. Sediul îl avea undeva lângă tunuri și putea ajunge la baltă în cel mult zece minute de mers pe jos. Ca de obicei fusese o zi călduroasă, plină de intervenții grele și probleme infernale aparent fără rezolvare. Era obosit și abia se făcuse ora 5 post
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
urmărit dintr-un bunker săpat adânc în nisip, în timp ce aria-țintă, amenajată astfel pentru a semăna cu convoaiele de tancuri iraniene, a explodat cu un zgomot asurzitor produs de CGT-urile de 155 mm, plasate la peste douăzeci de kilometri depărtare. Tunurile erau mai precise chiar și decât ar fi crezut Mark că e posibil și văzu cum se luminau ochii generalului de entuziasm, știind că le va vinde ușor. Erau amândoi bine dispuși când i-a dus șoferul înapoi în Bagdad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Nu are tendința de a spune prea multe despre el. — Da, dar ascultă, spuse Henry aplecându-se în față. Pășea pe teren foarte delicat. Omul se oferă să completeze un cec în alb pentru noi, din câte-mi dau seama. Tunuri, avioane, rachete, bombe, gloanțe - orice, le vrea pe toate și dacă nu suntem gata să i le vindem, se va duce la francezi sau la nemți sau la yankei sau la chinezi. Nu ne putem permite să ne scape printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
turturelei ce trage caleașca Afroditei. Și pe șoseaua Cățelu, vine încet dar sigur, hârâind ca naiba și împroșcând fum negru, un autobuz lătăreț, roșu. La fiecare stație, se oprește. Culege astfel una, două, trei, cinci stații de călători buimaci, înghețați tun, învălmășiți prin fum, cel negru de ulei și motorină, cel alb de apă, din pieptul autobuzului și al lor. Cei din stația Emisferei îl zăresc de departe: strada e largă, pustie, dreaptă, dar farurile rotunde par că se apropie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
lucru se poate spune despre fortificații, necesare pentru apărarea în fața dușmanului și pentru a asigura mai bine liniștea statului. Armatele și fortărețele sînt la fel de utile pentru principi; căci, dacă pot opune armata lor inamicilor, ei o pot și salva, sub tunurile fortărețelor, în caz de pierdere a bătăliei; asediul pe care dușmanul trebuie să-l facă împotriva fortăreței le dă timpul să se refacă și să adune noi forțe pe care, dacă sînt adunate la timp, le pot folosi încă, pentru
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Macomber, care-și Încărcă carabina și puse restul gloanțelor În buzunar. — Ai putea să tragi și cu Springfield-ul, ești mai obișnuit cu el. Să lăsăm Mannlicher-ul În mașină, cu memsahib. Băiatul tău o să-ți care arma mai grea. Eu am tunul ăsta jerpelit. Acum, să vezi cum e cu bivolii. Păstrase detaliile astea până În ultimul moment pentru că nu voia să-l neliniștească pe Macomber. Când te atacă un bivol, o să se repeadă cu capul ridicat și Îndreptat Înainte. Umflătura dintre coarne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
noi mergem de aseară într-una. Când om ajunge la capăt, să vezi numai cum ne dă jos din vagon și ia-o la picior, leat! Și mergi băiete o zi și mergi o bucată de noapte și bubuiturile de tun se aud tot mai aproape. Când faci haltă auzi deja pârâitul puștii mitralieră și a mitralierelor... Atunci să te văd ce spui, Toadere? Dar... Dumnezeu îi mare și are grijă de tot omul. A avea grijă și de mine nevrednicul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
însă, cât ți-i lumea”. Un crâmpei de somn l-a scos din dialogul cu gândurile... O bubuitură ca de trăsnet l-a făcut să tresară. „Ce-i asta? Am ajuns pe linia frontului așa dintr-odată? Se trage cu tunul? Și de ce merge trenul așa de încet?” A privit pe geamul vagonului și a înțeles despre ce-i vorba... „Am trecut peste un pod de fier și acum trenul se oprește”... Glasul locotenentului Făgurel l-a dumirit deplin: Nu coboară
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
asta, Toadere? Ia uitați-vă sub copăcelul de colea. Locotenentul a privit în direcția indicată de Toaibă, dar nu i s-a părut nimic deosebit. Nu văd nimic. Ce ți s-a năzărit? Dacă vă uitați bine-bine, o să vedeți țevile tunurilor antiaeriene. Eu le-am descoperit mișcându-se când la dreapta, când la stânga. Făceau reglarea aparaturii... Cu oarecare roșeață de jenă pe obraz, locotenentul a apreciat: Ai simțul observației foarte bine pus la punct. Toaibă s-a simțit mândru auzind această
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
domnule! Ce fel de ruși sunteți voi? - a sărit sergentul, amuzat. Noi trăiam dincolo de Nistru. Aha! Sunteți transnistreni? Bineee. Atunci spuneți tot ce știți - a vorbit locotenentul. Apoi la gara mai apără și trinuri împotriva la samaliot. Unde sunt așezate tunurile antiaeriene? La amiază-zi. Spre România. Ce știți de podul de lângă gară? E minat ori nu? Noi nu știm dacă podul are mina - a râs cel mai tânăr. Cu ce sunt încărcate trenurile care trec sau vin în gară? La tren
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
se știa că după ce au rupt frontul la Stalingrad, rușii înaintau către noi cu repeziciune. Ba se zvonea că mâine-poimâine au să treacă Prutul și atunci să vezi nenorocire pe biata țărișoară! Zvonurile erau adeverite de coloanele de mașini și tunuri nemțești care goneau pe șleau spre apus cât era ziulica de lungă... Asta însemna că fugeau din fața tăvălugului rusesc... Grâul era deja de seceră când, într-o dimineață, dinspre soare-răsare au apărut coloane de militari ruși mărșăluind prin lanurile de
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
picioare În fața mea, camera se umplu de-o vibrare caldă, Îi mîngîiai mîinile, mi-adusei aminte de uniforma ei de elevă, de noi doi atunci, apoi de mine singur așteptînd-o zile În șir, În zadar, și deodată, primele bătăi de tunuri ce anunțau intrarea În cel de-al doilea război mondial. 30. Timpul trecu fluierînd. Veni iarna, ajunul Anului Nou. În noaptea aceea toți ai familiei ne aflam În casa părinților, chemați de tata, eram bucuroși de această „convocare” pentru noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Suvorov - în care mai mult a fost învins decât biruitor dar recompensat din belșug - de anexarea Basarabiei, de războiul Crimeii sau pentru Ca ucaz , de războiul ruso-turc de la 1877 1878, de expedițiile pentru cucerirea Asiei, mijloacele au fost aceleași: paloșul, sabia, tunurile, dar și minciuna, cumpărarea conștiințelor, potolirea în sânge a răscoalelor, deportarea opozanților și învinșilor. Niciodată mai marii rușilor nu și-au respectat cuvântul dat cu ocazia înțelegerilor și a tratativelor... Nu au existat regrete sau ezitări nici atunci când a fost
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
de speranță. Un adevărat holocaust. Faptul că-mi era destul de milă de cei puși la zid nu Însemna decît că nu pricepeam rolul cenaclurilor. Aveam să-l pricep peste ani, ca scriitor, dar mai ales ca redactor. În sfîrșit, după ce tunurile din Navarone tăceau, mai punea cîte-un punct pe-un i scăpat cu viață, cîte-o virgulă cristalină, monitorul, care vreo doi ani a fost Caius Dobrescu, iar spre final Cătălin ȚÎrlea. Nici unul nu folosea același tip de asalt, erau mai ponderați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de a-i remușca, asta ce-o mai fi, vreo trimitere ascunsă de clopoței la originea omului, la surditatea animalului, la indienii adevărați, din India, care-i Îmblînzesc cu clarinetul, profesie deloc dificilă avînd În vedere că șarpele-i surd tun, ca Beethoven, dacă n-ați știut, destinul, pam, pam, pam, paaam, a V-a, așa că degeaba se preface fachirul că-i cîntă ca să-l hipnotizeze, șarpele habar n-are ce melodie e, nu e amator de muzică, neavînd ciocănel, scăriță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În capul trecătorilor, și muribunzi ducîndu-și degetele la gură și Înăbușindu-și gemetele pentru a nu pierde vreo notă din Canzonetta andante. Nemții nu ascultau nici un fel de andante, ei erau În marș funebru, tocmai Îl transformaseră pe Bach În tun și tropăiau În mocirlă printre ruine și partituri. Aveau tancuri frumoase, ofrande muzicale de 8 milimetri, gloanțe, suite, lagăre de exterminare și generali În noapte care ciopîrțeau În arpegii curve inocente. Primul general distins de care Îmi aduc aminte e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
găsi „scule și portscule” și, la sfîrșit, știrea cea mai importantă: au apărut revistele Elevul rebusist și Zburlici. După Roșiianu, Hamza și Coșarcă, lumea așteaptă să apară pe ecran o cămilă. În Puterea, un titlu plin de prospețime: Salvă de tun și șuier de șarpe. Alcătuit literă cu literă de Liana Șega. Draga mea Liana: șarpele sîsÎie, nu șuieră. Locomotiva șuieră. Că-ți vine să i te așezi pe șine. La rigoare, dacă vrem să facem poezie, putem versifica fără teama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
multe femei. - Unde sânt ceilalți, părinte? l-am întrebat. Popa ridică din umeri. - Te faci că nu vezi, nu auzi, spuse. Ia ascultă!... Am întors capul spre vale. Se auzeau acum mai deslușit, dar încă foarte departe. - Astea nu-s tunuri rusești, părinte, l-am liniștit. Astea sânt ale noastre. Dar nu vin într-aici. N-au ce să caute pe-aici. Ți-am spus, urcă toți spre Oglindești. Acolo s-au concentrat nemții. Acolo au să se înfrunte, într-o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
două nopți mai înainte. Pornea și el, ca toate celelalte, din șosea și se îndrepta spre cimitir. Așa cum ne sfătuise Moșu. Dar femeile șovăiau. - Ia stați! șopti una din ele. Parcă se aude ceva. Se auzeau surde, depărtate, bubuiturile de tun. Dar se mai auzea ceva, când departe, când foarte aproape. Ca un geamăt, un suspin. - Nu cumva o fi murit Moșu? strigă deodată Ilaria. Mă privi scurt, speriată, și porni alergând spre casă. - Doamne ferește! făcu Popa închinîndu-se. Porni și el
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
v-ați întors? îl întrebă. Cui i-a fost frică? - Femeile, începu Popa. Femeile. Una din femei... Apoi îmi făcu semn să-l lămuresc eu. - Li s-a părut că se aude ceva. Dar le-am spus: astea nu-s tunuri rusești. Sânt ai noștri. Urcă spre Oglindești. Moșu mă privea și pe mine lung, parcă i-ar fi fost greu să mă recunoască. - Dar Vasile unde e? de ce-a plecat? întrebă el deodată. Cine o să-mi facă coșciugul? - Nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de un an. Dar simțeam că-mi lipsește ceva, și nu-mi dădeam seama ce. Doar după ce-am deschis poarta și am zărit sentinela cu pușca-mitraîieră și pe cei doi ofițeri, am înțeles ce era. Nu se mai auzeau tunurile. - Kamarad! am strigat de departe. Ich streche deutsch. Aber wenig, sher wenig... Unul din ofițeri începu să râdă. Celalt mă privea nedumerit, ca și cum s-ar fi întrebat dacă nu cumva îmi bat joc de el. - Vorbim românește, spuse. Ce se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]