7,183 matches
-
Încercări de unificare ale națiunilor Europei, care să preceadă statele moderne, au fost numeroase de-a lungul istoriei continentului, începând imediat după prăbușirea Imperiului Roman. Varietatea deosebită a limbilor și culturilor europene, la care s-a adăugat interesul local a numeroși lideri, principi
Istoria Uniunii Europene () [Corola-website/Science/303023_a_304352]
-
3000 î.C.) se referă la sfârșitul perioadei predinastice. Este echivalentul perioadei arheologice Naqada III. Mai este cunoscută și ca "Dinastia 0" sau "Perioada Predinastică Târzie". Perioada Protodinastică este caracterizată ca fiind perioada când Egiptul Antic trecea prin procesul de unificare politică, ducând la apariția unui stat unitar în Perioada Dinastică Timpurie. Mai mult, in acesta perioada limba egipteana este pentru prima oara reprezentata prin Hieroglife. Formarea statului a început în această perioadă, poate chiar mai devreme. O mulțime de mici
Perioada protodinastică a Egiptului () [Corola-website/Science/303022_a_304351]
-
Nobunaga în 1580. 1584 - Toyotomi Hideyoshi îl înfrânge pe Shibata Katsuie și ajunge la un armistițiu cu Tokugawa Ieyasu astfel asumându-și toată puterea și conducerea țării. 1585 - Lui Toyotomi Hideyoshi îi este acordat numele de familie Toyotomi. El începe unificarea daimyo din insula Shikoku și înfrânge casa Chosokabe. 1586 - Împăratul Ogimachi demisionează; Go-Yozei devine al 107-lea împărat până în anul 1611. 1587 - Toyotomi Hideyoshi începe unificarea daimyo din insula Kyushu și îl înfrânge pe Shimazu de Satsuma. 1587 - Creștinismul este
Cronologia Perioadei Azuchi-Momoyama () [Corola-website/Science/303065_a_304394]
-
țării. 1585 - Lui Toyotomi Hideyoshi îi este acordat numele de familie Toyotomi. El începe unificarea daimyo din insula Shikoku și înfrânge casa Chosokabe. 1586 - Împăratul Ogimachi demisionează; Go-Yozei devine al 107-lea împărat până în anul 1611. 1587 - Toyotomi Hideyoshi începe unificarea daimyo din insula Kyushu și îl înfrânge pe Shimazu de Satsuma. 1587 - Creștinismul este în mod oficial interzis iar misionarii creștini sunt expulzați din țară (cu toate acestea ordinul nu a fost aplicat în mod eficace). 1588 - Săbiile au fost
Cronologia Perioadei Azuchi-Momoyama () [Corola-website/Science/303065_a_304394]
-
este în mod oficial interzis iar misionarii creștini sunt expulzați din țară (cu toate acestea ordinul nu a fost aplicat în mod eficace). 1588 - Săbiile au fost confiscate de la toate stările subordonate. 1590 - Toyotomi Hideyoshi înfrânge familia Hojo în Odawara. Unificarea Japoniei este acum înfăptuită. Structura socială este înghețată (samurai, țărani și negustori). Mobilitatea între stări și schimbarea statutului sunt interzise. 1591 - Toyotomi Hideyoshi îl numește pe nepotul său mai mare, Toyotomi Hidetsugu, moștenitor și îl instalează la Jurakutei. Îi dă
Cronologia Perioadei Azuchi-Momoyama () [Corola-website/Science/303065_a_304394]
-
Regelui Scorpionși/sau Ka din perioada Egiptului predinastic, acestuia i se atribuie de către unii istorici rolul de unificator al Egiptului și fondator al Primei Dinastii devenind, prin urmare, primul rege al întregului Egipt. Specialiștii sunt de acord în privința faptului că unificarea Egiptului spre sfârșitul Perioadei Predinastice a avut loc în două etape. În primul rând se poate vorbi de răspândirea sau impunerea unei culturi materiale unice, în cazul de față având în vedere produsele caracteristice culturii Naqada din sudul Egiptului, și
Narmer () [Corola-website/Science/303082_a_304411]
-
materiale unice, în cazul de față având în vedere produsele caracteristice culturii Naqada din sudul Egiptului, și în cele din urmă instituirea unui control politic asupra întregii țări. În stadiul actual al cercetărilor este dificil să reconstituim etapele concrete ale unificării politice și mai ales modalitatea prin care a reușit să fondeze primul stat centralizat al istoriei umane. Dificultăți există și în privința citirii sau a interpretării numelui unificatorului. În mod convențional acesta se scrie prin intermediul unui singur semn, desenul unui pește
Narmer () [Corola-website/Science/303082_a_304411]
-
lui Narmer. Cele mai importante monumente ale domniei lui Narmer sunt pale-ta ceremonială și capătul de sceptru, ambele descoperite la sfârșitul secolului al XIX-lea la Hierakonpolis. Paleta lui Narmer redă simbolic triumful faraonului asupra Egiptu-lui de Jos și unificarea țării. În rândul specialiștilor există mai multe opinii referitoare la data sau prilejul confecționării obiectului. Foarte mulți egiptologi nu mai acceptă interpretarea istorică tradițională(conform căreia piesa a fost realizată în urma victoriilor obținute de către Narmer asupra Egiptului de Jos și
Narmer () [Corola-website/Science/303082_a_304411]
-
țării. În rândul specialiștilor există mai multe opinii referitoare la data sau prilejul confecționării obiectului. Foarte mulți egiptologi nu mai acceptă interpretarea istorică tradițională(conform căreia piesa a fost realizată în urma victoriilor obținute de către Narmer asupra Egiptului de Jos și unificarea țării)și socotesc că scenele de pe paletă comemorează un act simbolic, ținând cont de faptul că „unificarea celor două țări“ era o parte componentă a ritualului regal timpuriu de încoronare. După alți savanți paleta este o expresie mitică a omnipotenței
Narmer () [Corola-website/Science/303082_a_304411]
-
egiptologi nu mai acceptă interpretarea istorică tradițională(conform căreia piesa a fost realizată în urma victoriilor obținute de către Narmer asupra Egiptului de Jos și unificarea țării)și socotesc că scenele de pe paletă comemorează un act simbolic, ținând cont de faptul că „unificarea celor două țări“ era o parte componentă a ritualului regal timpuriu de încoronare. După alți savanți paleta este o expresie mitică a omnipotenței faraonului, fără nici o legătură cu un eveniment istoric. Se pare că noile descoperiri ale arheologilor germani de la
Narmer () [Corola-website/Science/303082_a_304411]
-
atenția mai multor generații de savanți. Inițial s-a considerat că scenele piesei comemorau nunta lui Narmer cu o prințesă a Egiptului de Jos, însă trebuie precizat faptul că până în prezent nu există alte dovezi care să susțină o eventuală unificare a Egiptului printr-o „căsătorie dinastică“. Acea figurină de pe obiect se poate considera o zeitate, iar obiectul comemora o ceremonie religioasă dintr-un district al orașului Buto din nord-vestul Deltei cu ocazia unificării țării. Trebuie precizat faptul că unificarea s-
Narmer () [Corola-website/Science/303082_a_304411]
-
alte dovezi care să susțină o eventuală unificare a Egiptului printr-o „căsătorie dinastică“. Acea figurină de pe obiect se poate considera o zeitate, iar obiectul comemora o ceremonie religioasă dintr-un district al orașului Buto din nord-vestul Deltei cu ocazia unificării țării. Trebuie precizat faptul că unificarea s-a realizat prin intermediul unor lupte purtate de către Narmer împotriva populației Egiptului de Jos. Spre deosebire de înaintașii săi, așa-numiții regi ai „dinastiei 0“, Narmer este atestat prin descoperiri mult mai numeroase, provenind din diferite
Narmer () [Corola-website/Science/303082_a_304411]
-
eventuală unificare a Egiptului printr-o „căsătorie dinastică“. Acea figurină de pe obiect se poate considera o zeitate, iar obiectul comemora o ceremonie religioasă dintr-un district al orașului Buto din nord-vestul Deltei cu ocazia unificării țării. Trebuie precizat faptul că unificarea s-a realizat prin intermediul unor lupte purtate de către Narmer împotriva populației Egiptului de Jos. Spre deosebire de înaintașii săi, așa-numiții regi ai „dinastiei 0“, Narmer este atestat prin descoperiri mult mai numeroase, provenind din diferite orașe ale țării: Minshat Abu Omar
Narmer () [Corola-website/Science/303082_a_304411]
-
fost capabil să recâștige controlul asupra țării. Zidul a devenit un simbol de referința al propagandei anticomuniste occidentale, în special după împușcarea unor indivizi care încercaseră să traverseze bariera. Aceste acte de împușcare a fugarilor au fost considerate crime după unificarea Germaniei. În 1987, Ronald Reagan a ținut un faimos discurs la Poarta Brandenburg, în timpul căruia l-a provocat pe Mihail Gorbaciov să "dărâme acest Zid". În Germania Occidentală, exasperată de faptul că Aliații occidentali nu au făcut nimic să prevină
Zidul Berlinului () [Corola-website/Science/303078_a_304407]
-
cu Austria, Carol Albert a abdicat pe 23 martie 1848 în favoarea fiului său Vittorio Emmanuele. În 1850, în fruntea guvernului a fost numit un prim-ministru liberal, Contele Camillo Benso di Cavour, Sardinia devenind forța politică principală a mișcării de unificare a Italiei. Sardinia-Piemontul a luat parte la războiul Crimeii, aliindu-se cu Imperiul Otoman, Franța și Regatul Unit împotriva Imperiului Rus. În 1859, Franța și Sardinia s-au aliat în războiul împotriva Austriei. Napoleon al III-lea nu și-a
Regatul Sardiniei () [Corola-website/Science/303148_a_304477]
-
Brațele galeriei au o lățime de 14,5 m și o înălțime de 32 m, înălțimea octogonului fiind de 47 m. Lungimea lor variază între 105 și 196 m. Ideea unui asemenea pasaj a fost lansată în 1859, imediat după unificarea Italiei și urma să fie una din construcțiile care să marcheze acest eveniment. La concursul internațional organizat de primăria din Milano au participat 176 arhitecți de renume. În mod surprizător, concursul a fost câștigat de Giuseppe Mengoni, un arhitect italian
Centru comercial () [Corola-website/Science/303178_a_304507]
-
forma corpurilor de avocați, fără personalitate juridică, s-a realizat în anul 1864, însă numai la nivel teritorial. Prima structură națională a ordinului avocaților din România este înființată în anul 1923 prin Legea din 21 februarie 1923 pentru organizarea și unificarea corpului de advocați. Astfel, se înființează un organ general al barourilor avocaților din România, care este persoană juridică, având denumirea de Uniunea Advocaților din România. În acest mod, ordinul profesional al avocaților se structurează pe două paliere: corpurile de avocați
Uniunea Națională a Barourilor din România () [Corola-website/Science/302223_a_303552]
-
fost o veche civilizație din nord-estul Africii, care s-a dezvoltat în zonele joase de-a lungul fluviului Nil, pe suprafața actuală a statului modern Egipt. Civilizația egipteană s-a format în jurul anilor 3150 î.Hr. (în conformitate cu cronologia egipteană convențională), prin unificarea politică a Egiptului de Sus și a Egiptului de Jos sub conducerea primului faraon. Istoria Egiptului antic se împarte într-o serie de regate stabile Vechiul Regat Egiptean, Regatul Mijlociu Egiptean și Noul Regat Egiptean separate prin perioade de instabilitate
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
pe scară largă a cuprului a devenit comună în acest timp. Procesul uscării cărămizilor la soare preluată de la sumerieni , inclusiv utilizarea arcului și pereților încastrați pentru elemente decorative au devenit populare. Concomitent cu producerea acestor bunuri culturale, un proces de unificare a societăților și orașelor din Egiptul de Sus a avut loc. În același timp, societățile din Delta Nilului, sau Egiptul de Jos au suferit, de asemenea, un proces de unificare. Conflicte dintre Egiptul de Sus și de Jos au avut
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
populare. Concomitent cu producerea acestor bunuri culturale, un proces de unificare a societăților și orașelor din Egiptul de Sus a avut loc. În același timp, societățile din Delta Nilului, sau Egiptul de Jos au suferit, de asemenea, un proces de unificare. Conflicte dintre Egiptul de Sus și de Jos au avut loc de multe ori. Practicile funerare ale țăranilor au fost similare cu cele din timpurile predinastice, pe când riturile funerare ale nobililor au devenit tot mai luxoase. Astfel, egiptenii au început
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
contribuit la succesul civilizației egiptene pentru următorii 800 ani. Egiptul a devenit unitar și ca un domeniu cultural și economic cu mult înainte ca primul rege să se urce pe tron în orașul Memphis din Egiptul de Jos. Procesul de unificare a durat multe secole. Unificarea politică s-a desfășurat treptat, probabil, pe o perioadă de un secol, astfel încât districtele locale au stabilit rețele de comercializare pentru a organiza agricultura pe o scară mai largă, regalitatea divină a luat amploare spirituală
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
pentru următorii 800 ani. Egiptul a devenit unitar și ca un domeniu cultural și economic cu mult înainte ca primul rege să se urce pe tron în orașul Memphis din Egiptul de Jos. Procesul de unificare a durat multe secole. Unificarea politică s-a desfășurat treptat, probabil, pe o perioadă de un secol, astfel încât districtele locale au stabilit rețele de comercializare pentru a organiza agricultura pe o scară mai largă, regalitatea divină a luat amploare spirituală, iar cultul zeilor ca Horus
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
și de Jos ( în jurul 3100 î.en. ). Unii cercetători cred că miticul Menes ar fi de fapt, faraonul Narmer, care este înfățișat pe o paletă purtând ambele coroane, participând la un ceremonial ce pare să reprezinte un act simbolic de unificare. În perioada timpurie a dinastie I, primii faraoni au consolidat controlul asupra Egiptul de Jos, prin stabilirea unei capitale la Memphis, de unde se putea controla forța de muncă și regiunea Deltei fertile, precum și rutele comerciale profitabile spre Levant. Puterea în
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
un ultraj; au existat peste 600.000 de victime italiene. Acest resentiment, împreună cu nemulțumirile interne și o încetinire economică a permis fasciștilor italieni conduși de Benito Mussolini să se ridice la putere în 1922. În secolul al 19-lea, după unificare, o mișcarea naționalistă a crescut în jurul conceptului irredenta Italia, care a pledat pentru includerea vorbitorilor de italiană în zonele aflate sub dominația străină în Italia. Nu a fost o dorință de a anexa teritoriile dalmate, care au fost anterior condus
Puterile Axei () [Corola-website/Science/302070_a_303399]
-
care a limitat semnificativ puterea lui Kohl. În politica externă, Kohl a avut mai mult succes, reușind să aducă în Frankfurt pe Main sediul Bancii Centrale Europeane. În 1997, Kohl a primit Premiul Viziune pentru Europa prin eforturile sale de unificare a Europei. La finalul anilor '90, popularitatea lui Kohl a scăzut din cauza creșterii șomajului. Acesta a fost învins la limită în alegerile federale din 1998 de către Prim-ministrul din Saxonia Inferioară, Gerhard Schröder. a continuat drumul reconcilierii franco-germane începute de cancelarul
Helmut Kohl () [Corola-website/Science/302102_a_303431]