KorAP: Find »[drukola/base=urî & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...255 256 257 ...326 >

8,137 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459

sacoșă cu blazonul firmei Runway imprimat pe ea și am chemat un curier să le ducă la parter În zona de unde avea să le ridice băiatul trimis de la curățătorie. Totul mergea ca pe roate! Curățătoria era treaba pe care o uram cel mai mult, pentru că, deși o făcusem de atâtea ori până atunci, tot mi se părea respingător să ating hainele murdare ale altcuiva. În fiecare zi, după ce terminam de sortat și pus totul În sacoșă, trebuia să mă spăl pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
canapea și să mă giugiulesc cu el timp de cincisprezece ore. Sigur că da. A părut surprins, dar mulțumit. Ce‑ar fi să te aștept la tine acasă și pe urmă să ne hotărâm ce facem? O să Îi țin de urât lui Lily până ajungi tu. — Sună absolut perfect. Și c‑un drum, o să afli totul despre Băiatul Freudian. — Cine? — N‑are importanță. Trebuie să o iau din loc. Regina n‑o să aștepte mai mult cafeaua ei. Ne vedem diseară - abia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
adevărat regește. Erau mai frumoase decât Treptele Spaniole sau decât cele de la biblioteca Universității Columbia, chiar mai ceva decât cele timorante de la clădirea Capitoliului din Washington. Abia după ce am urcat cam o zecime din splendorile acelea, am Început să le urăsc cu Înverșunare. Ce individ crud și sadic putuse condamna o femeie În rochie lungă până la pământ, mulată pe corp și cu tocuri cui să urce un asemenea deal infernal? Dat fiind că nu Îl puteam urî pe arhitect sau pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
am Început să le urăsc cu Înverșunare. Ce individ crud și sadic putuse condamna o femeie În rochie lungă până la pământ, mulată pe corp și cu tocuri cui să urce un asemenea deal infernal? Dat fiind că nu Îl puteam urî pe arhitect sau pe cel care Îl angajase, m‑am văzut nevoită să o urăsc pe Miranda, care de regulă putea fi blamată pentru orice lucru care genera, direct sau indirect, toată nefericirea și relele din viața mea. Aveam senzația

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
femeie În rochie lungă până la pământ, mulată pe corp și cu tocuri cui să urce un asemenea deal infernal? Dat fiind că nu Îl puteam urî pe arhitect sau pe cel care Îl angajase, m‑am văzut nevoită să o urăsc pe Miranda, care de regulă putea fi blamată pentru orice lucru care genera, direct sau indirect, toată nefericirea și relele din viața mea. Aveam senzația că mă aflu la un kilometru depărtare de finalul ascensiunii și gândul mi‑a zburat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
ar putea chiar ca lui să‑i fie la fel de lehamite de ea ca și mie. Nu că aș fi avut vreo dovadă În privința asta, pur și simplu pentru că era imposibil să Îți Închipui că exista cineva care să nu o urască. Ușa de la lift s‑a deschis, iar domnul Renaud mi‑a zâmbit și mi‑a făcut semn să intru. I‑a spus ceva franțuzește băiatului care urma să mă conducă la etaj. Renaud și‑a luat rămas bun, iar băiatul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
mergem. A luat o poșetă Chanel, asortată perfect cu costumul, și și‑a pus lănțișorul pe umăr. — Poftim? — Am zis hai să mergem. Tâmpita asta de ceremonie Începe peste cincisprezece minute și, dacă avem puțin noroc, poate ajungem În douăzeci. Urăsc de moarte chestiile astea. Era limpede că folosise persoana Întâi plural: se aștepta să mă duc cu ea. Am aruncat o privire la pantalonii mei de piele și la jacheta mulată pe corp și m‑am gândit că, dacă pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
când eram acolo, ce aveam de făcut? — Ahn‑dre‑ah, petrecerea asta e organizată de un cuplu cu care m‑am Împrietenit când am locuit la Paris. Ei mi‑au cerut să aduc o asistentă care să Îi țină de urât fiului lor, pe care evenimentele de acest gen Îl cam plictisesc. Sunt sigură că voi doi o să vă Înțelegeți foarte bine. A așteptat până când șoferul i‑a deschis portiera, apoi a ieșit grațioasă cu pantofii ei perfecți Jimmy Choo. Înainte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
zdrobit, dar o să se facă bine. Va trebui doar să așteptăm ca Lily să Își revină. Când vii acasă? — Poftim? Încercam Încă să mă obișnuiesc cu ideea că Lily „se vedea“ cu un tip pe care crezusem Întotdeauna că Îl urăște și că era În comă pentru că se Îmbătase cu el. — Am Întrebat când vii acasă. Eu am tăcut o clipă, așa că a continuat: — Pentru că vii acasă, nu? Doar n‑ai de gând să rămâi acolo În timp ce prietena cea mai bună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
acolo să mă las chinuită și umilită și abuzată verbal de diavolița asta lipsită de bucuria vieții? Și, cine știe, poate că tot așa aveam și eu să vin la un asemenea eveniment, Însoțită doar de o asistentă care mă urăște de moarte și Înconjurată de o armată de oameni care se prefac că mă plac doar pentru că erau obligați să o facă. Mi‑am scos celularul din poșetă și am tastat câteva cifre, cu ochii la Miranda, care devenea din ce În ce mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
În alte reviste, s‑ar putea să ajung undeva. Am o Întâlnire cu tipa vineri și mi‑a zis să aduc și alte povestiri pe care le‑am scris. Și nici nu m‑a Întrebat dacă vorbesc franceza. Și o urăște pe Miranda. Cred că pot să lucrez bine cu femeia asta. Am condus gașca de Texas la aeroport, am cumpărat câte un Burger King, bun și plin de grăsime, pentru Lily și pentru mine, ca să completăm restul de gogoși rămase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

Nu se mai poartă bine? Nu-i vorba de ea, răspunse Duncan. E vorba de ceilalți. Nu ne-am Înțeles, nici măcar Înainte. Știi și tu. CÎnd am ieșit, a fost mai rău ca niciodată. Soțul surorii mele mai mari mă urăște de moarte. L-am auzit vorbind despre mine cu niște prieteni de-ai lui. Mă numea Micul Lord. Îmi mai zice și Mary Pickford. Nu rîde! Dar și el Începu să rîdă. — Scuză-mă, zise Fraser, Încă zîmbind. Pare un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Și chestiile astea, niciodată nu ies bine, În special pentru o femeie. Duncan dădu din umeri. — E treaba lor, nu crezi? Ce Înseamnă „nu ies bine“? Vrei să zici, să fii căsătorit? Dacă ar fi căsătoriți probabil că s-ar urî. — Probabil. Dar cum e omul? Ce fel de tip este? L-ai cunoscut? Duncan uitase felul ăsta de-a fi al lui Fraser, cînd prindea un subiect și-l sucea și-l Învîrtea doar din plăcerea de a-l diseca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
și crispată și i se făcu silă. Sila era mai rea ca orice. Își acoperi ochii și se Întoarse În salon. Nici nu-i trecea prin cap să se ducă la Julia. I se părea firesc ca Julia s-o urască, să vrea să nu o vadă; de fapt, se ura pe sine, și-și dorea să se lepede de propria ei piele. Se simțea ca-ntr-o capcană, sufocată. Rămase așa o clipă, neștiind ce să facă, apoi se duse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
fața cufundată În Întuneric, iar părul ei era negru, intens, În comparație cu albul pernei. Nu-ți puteai da seama dacă doarme sau e trează. — Julia, spuse Helen, Încet. — Ce? zise Julia după o clipă. — Îmi pare rău. Îmi pare rău. Mă urăști? — Da. — Nu mă urăști tu, pe cît mă urăsc eu. Julia se rostogoli pe spate. — O spui ca pe o consolare? — Nu știu, zise Helen. Se apropie și-și puse degetele În părul Juliei. Julia se cutremură. — Ai mîna ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
iar părul ei era negru, intens, În comparație cu albul pernei. Nu-ți puteai da seama dacă doarme sau e trează. — Julia, spuse Helen, Încet. — Ce? zise Julia după o clipă. — Îmi pare rău. Îmi pare rău. Mă urăști? — Da. — Nu mă urăști tu, pe cît mă urăsc eu. Julia se rostogoli pe spate. — O spui ca pe o consolare? — Nu știu, zise Helen. Se apropie și-și puse degetele În părul Juliei. Julia se cutremură. — Ai mîna ca de gheață. Nu mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
intens, În comparație cu albul pernei. Nu-ți puteai da seama dacă doarme sau e trează. — Julia, spuse Helen, Încet. — Ce? zise Julia după o clipă. — Îmi pare rău. Îmi pare rău. Mă urăști? — Da. — Nu mă urăști tu, pe cît mă urăsc eu. Julia se rostogoli pe spate. — O spui ca pe o consolare? — Nu știu, zise Helen. Se apropie și-și puse degetele În părul Juliei. Julia se cutremură. — Ai mîna ca de gheață. Nu mă atinge! Îi dădu la o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
la seara care trecuse și i se păru uimitor cum doar cîteva ore pot adăposti atîtea stări distincte de violență. Poate că Julia gîndea la fel. Ridică o mînă și-și frecă fața. — Ce seară stupidă! zise ea. — Chiar mă urăști, Julia? — Da. Nu, nu cred. — Nu mă pot abține, spuse Helen. Pur și simplu nu mă mai recunosc cînd sînt așa. Ca și cum... Dar nu putea explica; niciodată nu putea. De fiecare dată i se părea un gest copilăresc. Nu o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
zise: — Ei. E un tip ocupat, cred. Probabil că s-a Întîlnit Întîmplător cu niște prieteni. Asta s-a Întîmplat, ține minte ce-ți spun! CÎnd domnul Mundy rosti cuvintele astea, el nu fu capabil să răspundă. Se trezi că urăște atingerea mîinii domnului Mundy. Domnul Mundy așteptă, apoi se depărtă. Se duse spre bucătărie. Închise ușa salonului În urma lui, iar Duncan simți brusc aerul Închis, Îmbîcsit din camera mică, Întunecată și Înțesată de mobilă. Avu sentimentul oribil al căderii, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
deosebit de tine, zise Duncan. — Ce vrei să spui? Întrebă Fraser zîmbind. — E cum a spus Watling. Amîndoi credeți că lumea poate fi perfectă, nu-i așa? Dar cel puțin el acționează Într-un fel s-o facă perfectă, dînd lucrurile urîte la o parte. În loc să - ei bine, În loc să stea aici, vreau să zic. ZÎmbetul lui Fraser dispăru. Se uită la Duncan, apoi privi În altă parte. Urmă un scurt moment de tăcere stînjenitoare. Apoi Watling Îi dădu Înainte. — Dă-mi voie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
mîinile În poală și se uita la ele. Ce naiba ai? — SÎnt puțin tristă, nimic altceva. — Ei, pentru Dumnezeu, nu te uita așa, că... Kay Își aruncă țigara și-și coborî vocea... Va trebui să te iau În braț, dar tu urăști asta. Starea i se schimbase din nou. Amărăciunea Îi dispăruse, se scufundase tot atît de repede pe cît apăruse; la urma urmei, dezamăgirea era mult prea copleșitoare pentru a o putea suporta. În schimb, se simțea plină de tandrețe. O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
MÎinile Încă Îi tremurau. Mai mult, simți că transpiră. În el apăru brusc o dorință nestăvilită de a strica toate aranjamentele, de a face tot ce era mai rău, de a-i face pe tatăl lui și Viv să-l urască. Taică-său se Întoarse spre el și-l Întrebă cu o voce plăcută: — Fiule, cine-i tipul ăla din capăt? — E Patrick Grayson, Îi răspunse el disprețuitor, de parcă Întrebarea fusese una idioată. — E-un tip plăcut, nu-i așa? E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
o execuție care ar putea sau n-ar putea avea loc. — Ai vrea să plec? zise Helen. — Dumnezeule, nu! Mă bucur că ești aici. E mai rău cînd ești de unul singur, nu crezi? — Da, mult mai rău. Dar e urît și-n adăposturi. Kay vrea să mă duc mereu Într-unul din Rathbone Place, dar nu pot să-l sufăr; mă face să mă simt de parcă aș fi prinsă Într-o capcană. Prefer să stau de una singură, să Îngheț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
spus că vom fi acum aici... — De ce m-ai oprit În ziua aceea, Julia? o Întrebă Helen, după o clipă. De ce m-ai invitat să bem ceai? — De ce? Să-ți spun? Aproape că mi-e frică. Ai putea să mă urăști. Cred că - ei bine, cred c-am făcut-o din curiozitate, presupun. — Curiozitate? — Doream să - să-mi dau seama cum ești, ceva de genul ăsta. RÎse scurt, jenată. Credeam că probabil ai ghicit. Helen nu răspunse. Acum Își amintea felul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Stella, bineînțeles, spuse Fraser privind În lături. — Ea! zise Duncan. Îmi face scîrbă. Toți ăștia, toată gașca lor. Nu vor să se culce cu fete, dar se poartă ca ele. SÎnt mai răi decît fetele! Au nevoie de doctor! Îi urăsc. — În regulă, spuse Fraser cu blîndețe. Și eu! — Crezi că sînt ca ei! N-am spus asta. Crezi că eram ca ei sau că Alec era... Se opri. PÎnă acum nu pronunțase numele lui Alec cu voce tare În fața nimănui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]