KorAP: Find »[drukola/base=urla & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...255 256 257 ...268 >

6,679 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769

Așadar, înapoi la masa de scris, Iordana! Nu te gîndi la fărărostul muncii tale. Și-n nici un caz să nu te vezi ca "scriitorinc"*: un amărît de animal neadaptat, pe cale de dispariție, fără coadă, fără colți și fără gheare, guițînd, urlînd disperat prin "pădurea narativă". Repetă-ți că nu literatura e în criză, ci cei care o percep în criză. Poate că asta-i și cartea ta ultimă: cartea-moartea. Oricum, s-o scrii ca și cum ar fi ultima. Culți și desculți "! neam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
cu botul în o. Miroase iarăși tufișul și-n clipa următoare o ia de la capăt, ca un Sisif canin. Înghesuie nuca dedesubt, temeinic. Mișu Negrițoiu ar fi mai bun la acoperit. Vîntul intervine diabolic și i-o dezgroapă iarăși. Dulăul urlă a deznădejde. Rîdem de el amîndouă. Îi deschid ușa, hohotind. Vino-ncoa, bufonule, îl cheamă Șichy. Rîdeți grămadă, 'ștele voastre de muieri, mîrîie cîinele la proastele alea două care se hlizesc degeaba. Și prinde o molie, să se facă util

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
pe Ceaușescu atunci cînd mă intersectam cu "vizitele lui de lucru". Bloca șoselele, oprea circulația și întîrziam. Iordan nu mă lăsa să mă strecor în sală, în pantofi cu tălpi de microporos, între acordurile lui. Clocotea de enervare, se congestiona, urla la mine cînd întîrziam. După un recital impresionant, o fană a muzicii lui (mă tot nimeream lîngă ea) s-a aplecat spre mine: "E tata?" "E bărbatul meu". "Ce fericită poți fi!" Depindeam de mîngîierea lui aspră: "N-o să-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
p(iii) mea?") continuă ce-au început, de se zgîlțîie gardul. Li se rupe de doamna trecută de-a doua tinerețe. De ce i-ar deranja? Intimitatea nu-i lucru mare nici pentru el, nici pentru ea. "Ce te chiorăști? Ușcheală!" urlă fata la mine. Sînt inevitabila bătrînică, aia care-i sîcîie cu politețea ei în tramvai, cu dați muzica mai încet, cu... L-a luat în brațe și-l strînge de parcă mîine ar fi sfîrșitul lumii. Băiatul trîntește un scuipat. "Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
ilustra singur versurile: "O sămînță e tot ce-a fost și e pe lume Coaja cuprinde ce încă n-are nume O sămînță ascunde o altă sămînță, Miezul săltat la cer e-a noastră biruință". "Ce cauți aici? Mă spionezi? urlă Mistrie ca la pompieri, intrînd în triplă criză: de fiere, de isterie, de megalomanie. Și Lia este extirpată din organism, ca "ielement refractar". Consideră că te-am desărcinat din funcție". Personajul Magdei U. își poartă nedreptatea în ochii tuturor, n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
i-a lins pe Stalin și pe Ana Pauker. Ai rimat Dej cu viteji". "Nu ieu, Jebeleanu". "Aha, i-ai furat rima. Totdeauna ai fost furăcios. Satanist-stalinistule!" "Mai bine stalinist decît ceaușist. Îl prefer pe Stalin unui degenerat ca Ceau-u-u-u...". Urlau amîndoi ca lupii, pînă cînd prorectorul Ciubîcă le-a ordonat să se potolească, în stil paremiologic: Ia nu mai bateți atîta apa-n cuie, că vă iese sula din sac la amîndoi". Trebuiau să pupe, dacă nu "Piața Endependenței", măcar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
împingă poarta cu capul tocmai cînd Milucă, întors de la partida de sex, se apucă de gard, să nu gliseze pe gheață. Agitația de păpușă dezarticulată, de sperietoare vîntuită nu-i place cîinelui meu. Îl mîrîie cavalerește, ca avertisment, dar Milucă urlă un "marș, javră". Pînă să intervin, cracul pantalonului Armani e sfîșiat. I-a compostat și buca. Țipetele și înjurăturile nu mai contenesc. Dispari, Tănucă, îi spun zîmbind. Intră-n casă și ascunde-te. Altfel ai să fii primul lup mîncat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186

tatuajul cu Celine Dion și care obișnuiește să-și introducă adversarii în tocătorul de mare capacitate? Când îmi va apărea la ușă polițistul corupt, fluturând o legitimație sau arătând o insignă din metal ordinar, punând întrebări încuietoare, zdrăngănind cătușele și urlând într-un final “În numele legii te arestez, tot ceea ce spui poate fi folosit împotriva ta?!” Hai să revenim. Hai să... ne revenim. În primul rând trebuie să deschid geamantanul. De aici pleacă totul, de la geamantan. Chiar, ce idee tâmpită mi-

Roman care se scria singur by Cristian Lisandru (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
te gândești mai bine - ca să fiu mai exact - ăștia doi, Omul cu Tatuaj și bodyguardul huidumă care scuipă în stradă - oribil! -, chiar ar trebui să dispară din scenariul tău. Spectrul unui tocător de mare capacitate, care te macină în timp ce tu urli și arunci din tine măruntaie sau bucăți de oase, nu poate fi o perspectivă îmbucurătoare pentru un scriitor ce trăiește alimentându-se cu bere și cu ideea că viața este frumoasă, chiar și atunci când nu este. Mai ales dacă îți

Roman care se scria singur by Cristian Lisandru (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
domnule, este posibil așa ceva? Vreau un atlas geografic, de unde îl iau? Încercă să se ridice de la pământ, dar un cactus vru să îl ia în brațe, strigându-i că îl iubește la nebunie și că nu poate trăi fără el. Urlă sau încercă să urle, dar din gâtlej nu ieși nici un sunet. Poate că urlu tăcut, își spuse nedumerit. O luă din nou la goană, de data aceasta către mare, observând peste umăr cum cactușii se extrag din nisip și încearcă

Roman care se scria singur by Cristian Lisandru (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
Vreau un atlas geografic, de unde îl iau? Încercă să se ridice de la pământ, dar un cactus vru să îl ia în brațe, strigându-i că îl iubește la nebunie și că nu poate trăi fără el. Urlă sau încercă să urle, dar din gâtlej nu ieși nici un sunet. Poate că urlu tăcut, își spuse nedumerit. O luă din nou la goană, de data aceasta către mare, observând peste umăr cum cactușii se extrag din nisip și încearcă să îl ajungă din

Roman care se scria singur by Cristian Lisandru (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
ridice de la pământ, dar un cactus vru să îl ia în brațe, strigându-i că îl iubește la nebunie și că nu poate trăi fără el. Urlă sau încercă să urle, dar din gâtlej nu ieși nici un sunet. Poate că urlu tăcut, își spuse nedumerit. O luă din nou la goană, de data aceasta către mare, observând peste umăr cum cactușii se extrag din nisip și încearcă să îl ajungă din urmă, agitând brațe pline cu ace de seringă. Ca într-

Roman care se scria singur by Cristian Lisandru (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
și acum te urmărește, și-a dat seama că e ceva în neregulă cu tine sau a tras-o de limbă pe Lucia, nu e amanta lui? Oho, ce partide de amor, tu n-o să ai niciodată parte de așa ceva... Urlă: - Nuuuuuuuu! Lucia nu e amanta nimănui, Magicianule, de ce te ascunzi și nu ai curajul să apari din nou lângă mine? Lucia este a mea și numai a mea! Ea ma dus în pat, eram beat, n-a avut timp să

Roman care se scria singur by Cristian Lisandru (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
idee care îi venise în minte. În timp ce se îndrepta către poartă, duse mâna la buzunar și încercă să o șteargă, frecând-o de căptușeală. Urcă în mașină și se uită în carnețel. Un musafir cu geamantan, un scriitor bețiv care urla de unul singur prin curte (propria curte, de ce nu ar avea voie să facă și asta?), un vecin din cale-afară de curios, un geamantan care nu fusese găsit la locul unui accident ciudat. Un geamantan cu bani, ca în romanul

Roman care se scria singur by Cristian Lisandru (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
normalitate, nu mai beau decât lapte. Deși, la ce prostii bagă ăștia în el, n-ar fi exclus să te îmbeți. He, he, cum ar fi o mahmureală după o beție cu lapte pasteurizat?! Ușa se deschise. Un ofițer îi urlă să sară în tranșee și îi aruncă o armă. - Dobitocule, suntem atacați, unde-i fost? Curtea Marțială te mănâncă dacă mai faci așa ceva!!! Mirosea a pucioasă și burnița. O ceață lăptoasă bloca privirea la vreo cincizeci de metri în față

Roman care se scria singur by Cristian Lisandru (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
pieptămat cu cărare pe partea dreaptă. Deși cămașa albă, închisă până la ultimul nasture, ascundea gâtul, știu imediat că sub ea se afla o dungă vineție. Și mai știu că acea dungă fusese făcută (avea să fie făcută?) de o funie. Urlă, cuprins de panică: - Luciaaaaaaaaa! Luciaaaaaa! Nu-i răspunse nimeni, dar unul dintre cai necheză. Căzu în genunchi și vomită până în momentul în care stomacul îl avertiză că era foarte posibil să-i iasă pe gură. Vântul se înteți, iar Scriitorul

Roman care se scria singur by Cristian Lisandru (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459

pata umedă de transpirație de pe pantaloni. Splendid! Dar Înainte de a calcula că, punând la socoteală și pantofii Manolo, făcusem praf articole de Îmbrăcăminte În valoare de trei mii o sută de dolari În mai puțin de trei minute, celularul a urlat să-mi spargă timpanele. Și, de ca și cum În acel moment viața mea nu era și așa destul de mizerabilă, ecranul telefonului mi-a confirmat temerile cele mai negre: era chiar Ea. Miranda Priestly. Șefa mea. — Ahn-dre-ah! Ahn-dre-ah! Mă auzi, Ahn-dre-ah? a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
că ambele mele mâini și ambele mele picioare (goaleă Își aveau deja fiecare ocupația proprie. Am proptit telefonul Între ureche și umăr și am azvârlit țigara pe fereastră, reușind să evit În ultimul moment un curier pe bicicletă. Băiatul a urlat de câteva ori foarte puțin originalul „Băga-te-aș În mă-ta!“ Înainte de a pedala mai departe. — Da, Miranda. Bună, te aud perfect. — Ahn-dre-ah, unde e mașina mea? Ai lăsat-o În parcare? Din fericire, tocmai atunci semaforul s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
la Chic, Mantra, The Buzz și Coquette. Ușile se deschideau silențios și respectuos spre spațiile albe și largi ale recepțiilor. Piese de mobilier cochete, cu un design simplu parcă te provoca cu un aer sfidător să te așezi, gata să urle În agonie dacă cineva, Doamne ferește, comitea cumva crima - ce oroare! - de a vărsa ceva pe ele. Numele diverselor reviste scrise cu litere negre și groase, reproducând fontul de pe copertă, atârnau pe pereții holurilor. Uși groase, opace de sticlă apărau aceste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Gesticula și Îmi făcea semne disperate din mâini să mă ridic de pe covor. M-am ridicat, fără să-mi pot desprinde privirea de la el, iar el s-a apucat imediat să mă evalueze. — EI BINE! CE VEDEM NOI AICI? a urlat el din toți bojocii, atât cât poate urla cineva În falset. EȘTI DRĂGUȚĂ, DAR PREA NORMALĂ. ȘI CE AI PE TINE NU-ȚI VINE BINE DELOC! Mă cheamă Andrea. Sunt noua asistentă a Mirandei. Ochii i-au alunecat pe trupul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
să mă ridic de pe covor. M-am ridicat, fără să-mi pot desprinde privirea de la el, iar el s-a apucat imediat să mă evalueze. — EI BINE! CE VEDEM NOI AICI? a urlat el din toți bojocii, atât cât poate urla cineva În falset. EȘTI DRĂGUȚĂ, DAR PREA NORMALĂ. ȘI CE AI PE TINE NU-ȚI VINE BINE DELOC! Mă cheamă Andrea. Sunt noua asistentă a Mirandei. Ochii i-au alunecat pe trupul meu din cap până-n călcâie și mi-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Ăă, ești bună să vii să mă ajuți? m-a Întrebat ea, deși nu suna deloc a Întrebare. Uite, Împachetează astea. A aruncat un morman de hârtie albă spre mine și și-a reluat activitatea. O melodie cântată de Jewel urla În boxele atașate suplimentar la iMacc-ul ei. Taie, Înfășoară, pliază, lipește: Emily și cu mine am muncit toată dimineața și ne-am oprit numai cât să dăm telefon la dispecerat de câte ori terminam douăzeci și cinci de cutii. Ei le păstrează până când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
nu lăsăm biroul Mirandei nesupravegheat. — Dar Miranda nu e aici. Glasul mi-a sunat ca un chițcăit de șoricel. Dar putea suna În timp ce ai fost plecată și nimeni nu a fost aici să răspundă la nenorocitul ăla de telefon! a urlat ea și a trântit ușa În urma ei. Prima noastră prioritate - unica noastră prioritate - este Miranda Priestly. Punct. Și dacă nu ești În stare să accepți treaba asta, amintește-ți că pentru slujba asta un milion de fete ar face moarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
aștepte. Am sărit În lift și am aruncat un „mulțumesc“ În direcția ei. — Mă Întorc În trei minute cu ziarele! Cele două femei aflate În lift mi-au aruncat o privire Încărcată de dispreț și mi-am dat seama că urlasem. Mă scuzați, am zis În timp ce mă străduiam să-mi recapăt răsuflarea. Tocmai am aflat că editorul nostru e În drum spre birou și nu eram pregătiți, așa că toată lumea e un pic cam agitată. De ce mă justific față de femeile astea? — Dumnezeule

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-i mai aud o dată vocea, așa că am pus jos plasa cu ziare, mi-am aruncat brațele În aer și un șold spre stânga și mi-am țuguiat dramatic buzele: — „A material! A material! A material! A material!... WORLD!“ aproape am urlat eu, la care el a chicotit, a apăsat butonul și, clic, mi-a dat drumul Înăuntru. De ținut minte: A discuta cu Eduardo când și unde e cazul să mă facă de băcănie. Am sărit din nou În lift și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]