7,043 matches
-
case de locuit. Apoi se înjghebă un sătuc peste care plutea, ca o vrajă, ecoul vorbelor domnești. Și așezării i s-a spus... Bravicea. Etimologia cuvântului "Bravicea" are mai multe variante. Una ar fi că glotonimul provine de la numele "Bravicioaia", văduva unui arcaș, pe nume "Bravu", din oastea lui Alexandru cel Bun. Pentru vrednicia și curajul său, arcașul ar fi primit moșie mare în Codrii Orheiului. Însă, rănit fiind în lupte, murise în floarea vârstei, lăsând în urma sa cinci feciori viteji
Bravicea, Călărași () [Corola-website/Science/305149_a_306478]
-
vechi din lemn. Satul este menționat în raportul rotmistrului Gripari din octombrie 1811 având 28 de suflete de moldoveni. La recensământul din 1817, Brânza făcea parte din oculul Prutului, ținutul Ismail și au fost înregistrați 1 preot, 1 pălămar, 2 văduve, 1 burlac, 49 de bărbați și 44 de gospodării. Prin decretul Senatului Rusiei din 1819 peste 2 mii de desetine de pământ arabil erau dăruite coloniștilor bulgari de peste Dunăre, în total 40 de familii. Însă, bulgarii nu au staționat la
Brînza, Cahul () [Corola-website/Science/305141_a_306470]
-
întinse. Moșia satului e marcată cu 4 movile funerare, moștenite din adâncul tumultos al istoriei. La început siliștea purta toponimul Smărăndeni, de la numele Smaranda, o moșiereasă care venise aici de prin părțile Hotinului prin 1818 cu întreaga sa familie. Rămasa văduva, Smaranda a de-venit capul familiei si pentru a-si lucra pământurile a chemat oameni din alte părți. Curtea ei era situata în mahalaua veche de astăzi. În jurul curții au început a se construi case, a se largi suprafețele populate
Mărăndeni, Fălești () [Corola-website/Science/305168_a_306497]
-
de Jos în Cobani, satele contopite aveau acum o biserică de lemn cu 3 preoți. Generalul era nu numai moșier, ci și guvernator al Basarabiei. Recensământul din 1817 a fixat la Cobani, pe moșia generalului, 159 capi de familie, 5 văduve și un burlac, 3 preoți, 3 livezi și 10 vii, o moară, un lac și un iaz. Dicționarul geografic al Basarabiei, editat în 1904 constată: „Cuban sau Coban, sat în jud. Bălți așezat în valea Camenca la gura văii adânci
Cobani, Glodeni () [Corola-website/Science/305174_a_306503]
-
a lui Scarlat Sturdza, primul guvernator al Basarabiei după tragicul an 1812, sturdzeștii fiind promotori ai intereselor imperiale rusești în Basarabia. În 1817 Iancu Sturdza avea pe moșia sa din Cazangic 107 familii de țărani liberi, 32 de burlaci, 3 văduve și 2 preoți. Moșia Cazangicului mai cuprindea și cătunele Brașoveanu și Tudoroaia. În 1816, conform ordinului generalului rus Karl Hartingh, numit guvernator al Basarabiei, peste 80 de bărbați din Cazangic s-au înrolat în așa numita slujbă de călărași în
Cazangic, Leova () [Corola-website/Science/305189_a_306518]
-
să grijească pricina moșiei Sfintei Vineri, ce se chiamă Strășeni”. În timpul recensămintului ad-hoc din 1772-1773, organizat de țariști în timpul Războiului ruso-turc din 1768-1774, satul Scoreni, aflat în „ocolul Botnei”, aparținea Mănăstirii Căpriana și număra 16 case, 14 moldoveni și 2 văduve neplătitoare. Un an mai târziu, în 1774, un recensământ similar atestează Scoreni în „ocolul Cogâlnicului”, cu 24 de case, 21 dintre care birnici (plătitori de bir). La 9 noiembrie 1817 în localitate este sfințită o biserică de lemn, pe temelie
Scoreni, Strășeni () [Corola-website/Science/305210_a_306539]
-
și cu pomînt și cu tot venitul”, vândute de Micul și Socota „slugii noastră lui Andrei căpitan de curteni și femeii sale drept 200 taleri di argint”. În anul de război 1772, administrația militară rusă găsește în Biliceni doar 6 văduve și slugi bătrîne, că n-a mai avut pe cine pune la bir. Situați în calea armatelor, la drumul mare de la Bălți spre Chișinău, Bilicenii rămăseseră multă vreme devastați și pângăriți. Părăsise satul și moșierul din localitate, Postolache Cîrstea. După
Bilicenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305202_a_306531]
-
cînd grosul armatei lui Rumeanțev se deplasa în sudul Basarabiei, 48 de familii de țărani s-au întors din Codru la vatra lor din Biliceni, 44 au fost impuse să plătească dijmă, scădere făcîndu-se numai pentru preot, dascăl și 2 văduve bătrîne. Postelnicul Ioan Cuza, spre sfârșitul vieții sale lasă prin testament partea sa de moșie din Biliceni soției Ancuța și fiicei Ileana. Dar, din documentele ce au urmat la 15 octombrie 1803, la 4 ianuarie 1804, precum și din recensămîntul anului
Bilicenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305202_a_306531]
-
creșterea populației satului Bodești. Și-a completat moșia prin cumpărarea țăranilor șerbi pentru care a construit case de locuit din bugetul propriu. Moșierul Vartic fiind celibatar a hotărât să vândă moșia, fiind cumpărată de o nouă stâpână - Balașa Serghev. Fiind văduvă avea o singură fiică Elena care s-a căsătorit cu dvornicul Manolache Calmațchi. În anul 1826 au hotărit să construiască o nouă biserică din piatră care în anul 1828 a fost sfințită sub denumirea de "„Adormirea Maicii Domnului”" în prezent
Pohoarna, Șoldănești () [Corola-website/Science/305215_a_306544]
-
în sat era Teodor Lujanschi, dieci - Ioan Coadă și Nicolae Divdera. Dascăl era Nichita Pronițchi, de 50 de ani, care cu soția Teodosia de 46 de ani aveau 6 copii. Printre cei mai bătrîni oameni din Alcedar în 1835 erau văduva Ecaterina Polban - 112 ani, Tudor Bacica - 99 ani, Teodor Roșca - 99 ani, Parascovia Balanuță - 95 ani, Elena Rusu - 85 ani. Reforma țărănească din Rusia și regulamentul din 14 iulie 1868 aduc puține schimbări în viața sătenilor din Alcedar: răzeșii aveau
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
Arbus a fost observată de biograful lui Arbus, Patricia Bosworth , și de numeroșii critici ai lui Kubrick. Deși Kubrick s-a întâlnit personal cu Arbus și a studiat arta fotografiei cu ea în timpul tinereții sale ca fotograf pentru revista "Look", văduva lui Kubrick a spus că el nu s-a inspirat în mod deliberat în crearea modelului pentru fetele Grady din faimoasa fotografie a lui Arbus, în ciuda faptului că mulți constată asemănarea. Filmul a fost clasificat pe locul 6 în topul
Strălucirea (film) () [Corola-website/Science/306001_a_307330]
-
la Salon-de-Provence, o localitate între Marsilia și Avignon și a înființat un laborator de produse cosmetice. Pe 11 noiembrie 1547, Michel, în vârstă de patruzeci și patru de ani, s-a căsătorit a doua oară cu Anne Ponsarde Gemelle, o văduvă bogată, cu care a avut șase copii. Cum noua sa situație financiară îi permitea să nu mai practice permanent medicina, Nostradamus s-a orientat spre științele oculte. Și-a transformat podul casei în observator astronomic, unde, urcat pe trepied, urmărea
Nostradamus () [Corola-website/Science/306068_a_307397]
-
viza de azil a austriecilor, frații Macedonski ajung cu pașaport fals la Hotin, în Basarabia (14 septembrie 1821),unde rușii, considerându-i periculoși, i-au pus la gros (21 noiembrie 1822 - 21 martie 1823). Sărăciți, dar cu proces câștigat contra văduvei insolvabile a lui Iordache Olimpiotul, pentru datorie, la Tribunalul Civil din Chișinău, se reîntorc în București la finele războiului ruso-turc, în 1830. Frații Macedonski reintră în slujba statului ca tălmaci/târzimani. Lui Dimitrie Macedonski i se vând prin mezat/licitație
Dimitrie Macedonski () [Corola-website/Science/306145_a_307474]
-
după numele de Noaptea Sfântului Bartolomeu. Un obicei care se păstrează și în actualitate în unele regiuni și țări europene este cel de a purta pălării și văluri negre de către femei. În unele țări mediteraneene precum Portugalia, Spania sau Grecia văduvele obișnuiesc să poarte haine negre tot restul vieții. alb Culoarea de doliu între reginele europene în timpul Evului Mediu a fost albul în loc de negru. Acest obicei s-a păstrat în Spania până la sfârșitul secolului XVI și repus în practică de către prințesa
Doliu () [Corola-website/Science/306136_a_307465]
-
În lunile care au urmat, familia sa - îndeosebi soția sa Clara - au avut de îndurat nenumărate hărțuieli din partea Gestapo-ului fiind interogată în procesul intentat lui Hans Leipelt, un alt tânăr apropiat mișcării de rezistență "Trandafirul Alb". Ultima umilire pentru văduvă - cum precizează Wittenstein - a fost aceea că a trebuit să mai aștepte încă 7 ani după căderea nazismului atât pentru a primi o pensie în urma soțului cât și, mai ales, reabilitarea lui: într-adevăr, legea germană a considerat că licențierea
Kurt Huber () [Corola-website/Science/306243_a_307572]
-
refugiu antiaerian. Ceilalți membri ai grupului au fost decapitați și ei în vara anului 1943. Prietenii și colegii „Trandafirului Alb”, care au ajutat la pregătirea și distribuirea manifestelor, au fost arestați când au înfruntat pericolul și au adunat fonduri pentru văduva și orfanii lui Cristoph Probst: în urma unui simulacru de judecată au fost condamnați la temniță pentru perioade cuprinse între câteva luni și zece ani. Odată cu prăbușirea regimului nazist, "Die Weiße Rose" a devenit simbolul cel mai pur al opoziției față de
Trandafirul Alb () [Corola-website/Science/306242_a_307571]
-
de Rădăuți, că jumătate de Crasna, Ținutul Suceava, a trecut la Miron Gafenco, moștenire de la socrul său, căpitanul Alexandru Ilschi. Cronica Episcopiei de Rădăuți ne arată că Episcopul Calistru a mărturisit în 9 martie 1727, tras la divan de Maria, văduva lui Dumitrașco Ursachi, biv vel sulger mare, că jumătate din satul Crasna este proprietatea lui Miron Gafenco. Judecata pentru această parte din Crasna s-a sfârșit abia în 15 ianuarie 1730. La 15 ianuarie 1730, în Iași, Grigore Ghica întărește
Crasna () [Corola-website/Science/304836_a_306165]
-
numit "Intersecția Revoluției." Constituția statului New Jersey din 1776 oferea drept de vot "tuturor locuitorilor acestei colonii, maturi, și care aveu o avere de cel puțin cincizeci de lire ale proclamației". Asta îi inculdea pe negri, pe renegați și pe văduve (femeile căsătorite nu aveau dreptul să dețină proprietăți). Se suține că aceasta a fost o scăpare: britanicii erau în Staten Island când constituția a fost proclamată, care se declara temporară și lipsită de orice valoare dacă se încheia de un
New Jersey () [Corola-website/Science/305638_a_306967]
-
mahala s-a așezat cu traiul primul popă din sat, iar urmașii lui au trăit și trăiesc și azi tot aici. "Piscul Maricăi", se numește așa fiindcă pe acest pisc, care e cel mai înalt, se așezase cu traiul o văduvă frumoasă, fără copii, pe care adeseori o vizitau seara bărbați, o chema Marica. O altă mahala a satului se numește "Movila", denumirea i se trage din timpul războaielor ruso-turce. Cică în unul din aceste războaie un "Pașă" turc, având nevoie
Costești, Ialoveni () [Corola-website/Science/305685_a_307014]
-
lipsă neîncunjurată de o biserică episcopească la Sibiiu, care să fie maica tuturor bisericilor din eparhia noastră [...] să alergați cu ajutorul vostru [...] să dați spre acest sfârșit din cele ce aveți și cu ce v-a miluit Dumnezeu, luând pilda de la văduva cea săracă [...] toate spre binele lor și spre bucuria noastră a tuturora [...] așa și bogații și săracii mă vor mângâia pe mine și-mi vor ușura grijile mele"". Primul donator a fost chiar Șaguna care a anunțat la 4 decembrie
Catedrala Mitropolitană din Sibiu () [Corola-website/Science/305723_a_307052]
-
5 mm, greutatea de 28,0668 grame, iar titlul de 833,33‰, ceea ce înseamnă că are un conținut de 23,3890 grame (adica 0,752 uncii) de argint fin. Pe avers talerul poartă efigia împărătesei, spre dreapta, cu vălul de văduvă. Circular, inscripția în latină „.” , prescurtare de la „Maria Theresia Dei Gratia Romanorum Imperatrix, Hungarorum Bohemorumque Regina”, ceea ce tradus înseamnă „Maria Terezia, prin grația lui Dumnezeu împărăteasa romanilor, a ungurilor și boemilor regină”. Sub efigia împărătesei este sigla (inițialele meșterilor monetari Schoebl
Talerul Maria Terezia () [Corola-website/Science/306406_a_307735]
-
135 mii stîngeni patrați. Prin anii 1815-1816 moșia Parcani aparținea mănăstirii Chipriana, vechil era Iacob Vartic. După datele statistice ale anului 1817 ochina Parcani aparținea mănăstirii Chipriana cu 2 mori de apă pe rîul Ciorna, 6 livezi, 35 gospodării, 5 văduve, 2 burlaci, 1 preot,1 diacon, 1 ponomari. Parcanii se găseau în ocolul Nistrului de sus. La 04.07.1824 trăitorul Danilă Draginschii din Parcani, județul Orhei vine cu rugămintea către organele puterii admninistrative ca să-i restabilească titlul și dreptul
Parcani, Șoldănești () [Corola-website/Science/305825_a_307154]
-
pentru care este considerat inițiatorul școlii de cibernetică din Brazilia. Din prima căsătorie cu Eva Oniga, are un băiat, Miguel Oniga (n.1953), care este actor, scriitor și regizor de teatru. În 1973 s-a căsătorit cu Evantia Economu Oniga, văduva comandorului Ion Economu. Doamna Evantia Oniga a decedat la Rio de Janeiro în 1998, lăsând averea ei, prin testament, Guvernului României pentru ajutorarea copiilor orfani. După absolvirea Liceului "Dragoș Vodă" din Sighetu Marmației, urmează Școala Politehnică din București și își
Teodor Oniga () [Corola-website/Science/305845_a_307174]
-
întreaga ceremonie a învestirii se petrecea în fața altarului. Înainte de a fi înarmat, cavalerul era supus unor practici de purificare: post, veghe, spovedanie și împărtășanie. Apoi, preotul binecuvânta armele și spunea: „Binecuvântează, Doamne, armele robului tău ca să devină apărător al bisericilor, văduvelor, orfanilor și tuturor slujitorilor săi contra urgiei păgânilor”. Onoarea era suprema valoare pentru un cavaler. Războiul nu era numai o meserie, era o pasiune care nu avea să dispară decât odată cu scăderea superiorității militare, politice și economice a nobilimii feudale
Cavaler () [Corola-website/Science/305933_a_307262]
-
cuibărit pentru călifarii albi ("Tadorna tadorna") și roșii ("Asarca feruginea"). În afară de păsări, s-a mai consemnat și prezența pe insulă a unei faune de artropode, care a fost insuficient studiată. Printre aceste artropode menționăm rarități cum ar fi păianjenul veninos „văduva neagră” ("Lactrodectus tredecimguttatus") a cărui prezență pe insulă a fost semnalată în anul 1965, și miriapodul "Scolopendra cingulata". Printre insecte, Insula Popina este singurul loc din lume unde găsim cosașul endemic "Isophya dobrogensis". În anul 1985, regizorul Ion Bostan (1914-1992
Insula Popina () [Corola-website/Science/305938_a_307267]