6,807 matches
-
Nistrul. Orice permisie sau plecare era suprimată și am rămas În țară. Astfel, o invitație și câteva pahare de vin schimbă complet destinul și drumul vieții unui om. A fost gestul intenționat sau Întâmplător de prezentarea exemplarului atașatului militar, numai veșnicia va putea răspunde. Prof. Dr. Gr. Miron </citation> <citation author=”MITRANA, Dumitru ” loc=”Jiblea Călimănești” data =”16-17 septembrie 2002”> Stimate domnule Eugen Dimitriu, Scrisoarea și cărțile dv. mi-au produs o bucurie de zile mari, dovadă că bucovinenii sunt oameni
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
-ntr-un mod mai amplu decât socotesc multe spirite sceptice sau răuvoitoare față de posibilitățile noastre de renaștere și de afirmare. Așa cum s-a mai întâmplat de vreo câteva ori în istoria noastră recentă, o răsturnare benefică, uimitoare, mai ales pentru veșnicii sceptici și pânditori ai dezastrului național: la 1859, la 1918 și „între războaie” când sudura națională se făcea cu pași iuți, nescutită nici atunci, deși eram liberi, de erori, vaiete și false entuziasme. 2 Începând cu deceniul șapte, a existat
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mai ales pe colegi, deoarece, unu, ar fi trebuit să se solidarizeze cu tine, ceea ce ei „nu aveau chef”, și, doi, le demonstra că e posibilă și o altă formă a luptei decât a protestului prin colțuri sau culoare, a veșnicii văicăreli balcanice. Și astfel, prin reintrarea mea, nu în anonimatul din care ieșisem abia cu câțiva ani înainte, ci în „umbră socială”, într-o marginalitate clară și îndelungă, „sugerată” de foruri și aproape unanim acceptată de colegi, care voiau parcă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
titluri care să ne dea dreptul la considerație? Dar poate că această izbucnire antropologică nu-i decăt un rest de pretenții laice și iacobine care persistă în ființa mea. S-ar fi putut presupune că faptul de a te consacra Veșniciei te scutește să te mai grăbești. Eroare. Acești teleghidați mistici duc la extrem, din câte mi se pare, o caracteristică paradoxală a religiosului consacrat, cel puțin în aria noastră de civilizație (religiosul indian, brahman sau care a renunțat la lume
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
au preluat ștafeta decât târziu; iar permanența limbii liturgice trebuie să fie asigurată. Au existat comunități grecești la Ierusalim, la Antiohia, la Alexandria, cu mult înainte de a fi existat un popor palestinian și nu e rău, atunci când ai în vedere Veșnicia, să te ții la distanță de politic și de circumstanțial. Desigur, asta nu înseamnă că nu se pune și o problemă: dar, cel puțin aparent, nu și pentru interlocutorul meu. Vine o delegație de ruși, preoți și credincioși dimpreună, grăbiți
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
13-14) Nu mă așteptam să văd cum reapare spiritul republican, în prima duminică a adventului, la mănăstirea benedictină de la Abu Gosh. Abatele, jovialul părinte Charles, infirmier ca formație, fost preot al închisorii Santé, tocmai oficia mesa consulară. De data asta, Veșnicia nu și-a bătut joc de actualitate. O predică plină de substanță ne informează în legătură cu tot ce s-a mai întâmplat în ultimele luni. Această frumoasă și precisă meditație asupra "misterului lui Dumnezeu care se face prezent în lume" era
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
prin întunerec trupul mlădios și tare al maicei se zmulse tremurând; înfiorată apoi, cu inima în zbateri grăbite, fu prinsă, căzu gemând la pieptul tânărului, cu fruntea pe pieptul lui întâiu, piept la piept apoi, înlănțuiți căzuți ca într-o veșnicie de fericire, ca într-un întunerec al păcatului, al înfiorării. Și după ce moșul Silvan călugărul, după vorbele care cutreerau de la o vreme chiliile, șoptite repede, tăie lângă stâncă drumul lui Aron, cu cârja noduroasă, tânărul se pierdu, fugi prin întuneric
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în piept ca de plumb, cum stă plecat capul monstruos al domnului maior Ghelemè. Și mai vezi comandând diferite companii pe diferiți vechi căpitani care nu și-au petrecut vieața în războae sângeroase, și care nu vor adormi în somnul veșniciei pe câmpul de onoare. Vezi pe căpitanul Gârlea bălăbănindu-și capul și privind în juru-i cu spaima vițelului la poartă nouă, vezi pe domnul căpitan Nicolaescu care are trei dușmani în lume și în viață: muerea, alcoolul și tutunul, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ceiace crede despre situație moș-Vasile fratele lui moș-Brebu și pândarul Halmului. Acasă la noi, tata, mama, masa de seară. Înserarea în gospodărie... Acasă la moș-Brebu, singurătatea lui de schivnic, blândeța lui, hotărârile lui înnainte de a-și lua drumul spre veșnicie Moșia Pașcani Roznovanu (Roznovanu bătrânul ca tatăl lui Anghel, cu mașinării și colonie de italieni) Roznovanu tânărul cam șuiu. Cuconu Panaite Vasile Teodorescu Iacobachi primarele, fost vagmistru. (Un rău, care, în unire cu Teodorescu, se necăjește să facă avere) Cucoana
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mai la vale... Eu îmi ștergeam sudoarea voinicii mi-i chemam Să-i... paștele măsii scuipam și înjuram... Dar iată, visul trece și somnul lin coboară Pleoapele-nchizându-i o mână de fecioară Ș-alt vis se desfășoară din cerul veșniciei Când pacea se întinse în urma bătăliei. Era parcă spre seară ș-ai noștri toți cu fală Făceau în Etropole intrare triumfală În bivuac oștenii se așezau cu grabă Bătea zefirul dulce c-o adiere slabă... Și vechea boare-a nopții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a douăzecea care ne vrea binele vorbește rău. Bun ar fi guvernul care ar pune rațiune în forță și forță în rațiune. Când susții o carte însamnă că are nevoie de sprijin, ca să nu cadă. Răul are o zi Dumnezeu veșnicia. "Iubiți-vă unul pe altul din toată inima, și dacă un om păcătuiește împotriva ta, spune-i vorbe de pace și nu păstra în inima ta mânie; și dacă se pocăiește și mărturisește, iartă-l... Iar dacă-i nerușinat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
care legile firii se suspendă nu vin însoțite în mentalitatea tradițională de angoase. Ușurința cu care spațiile se transcend vorbește despre absența unei „rupturi existențiale pentru român între lumea de aici și lumea de dincolo, între vremea de acum și veșnicie”; pentru el există „numai vamă, adică poartă de trecere”. Povestirea - „această traducere a sacrului în povestire devine un discurs asupra puterii supraumane; ea permite explicare, pe de o parte, a naturii puterii sacre și, pe de altă parte, a modalităților
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
specială a Lumii celelalte”. Similară apare situația Câmpiilor Elizee iar la egipteni, cea a câmpiilor Earu numite și ale hranei sau ale ofrandei. „Acolo merg cei morți dacă ieșirea din psihostazie a fost prielnică, pentru a gusta bucuriile divine ale veșniciei”. Aceasta înseamnă că procesul de trecere într-un alt nivel a reușit, și câmpia devine un loc al inițiaților. Ne aflăm, în balada citată, în inima sacrului prin care trece însuși axis mundi. Confruntarea are loc, așadar, la momentul zero
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și oferă posibilitatea de a atinge nemurirea. Nemuritorii din Insula Ha-Tehu, afirmă Liezi, se hrănesc cu aer și rouă”. Toate aceste transmutații corespund unei ruperi de nivel, condiție obligatorie pentru declanșarea inițierii. Credințele legate de obiceiurile funebre și apropierea de veșnicia Eroilor sunt organic legate de funcția de semnal pe care o primește roua. Pășind pe calea ei, flăcăul se îndepărtează de lumea cunoscută și moare, pentru a se putea cufunda în veșnicia modelelor arhetipale. „Roua dă viață și întinerește «Roua
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Credințele legate de obiceiurile funebre și apropierea de veșnicia Eroilor sunt organic legate de funcția de semnal pe care o primește roua. Pășind pe calea ei, flăcăul se îndepărtează de lumea cunoscută și moare, pentru a se putea cufunda în veșnicia modelelor arhetipale. „Roua dă viață și întinerește «Roua ta este rouă de lumină și din sânul pământului umbrele vor învia» (Isaia 26:19)”. Moartea simbolică a călătorului este răscumpărată, așadar, de rouă, puterea ei venind din „împăcarea opoziției dintre apele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
rezervat, în seria sinonimică a substantivelor, esențialul și absolutul pentru genul masculin, în timp ce femininul definește efemerul, cunoașterea profană și limitată. Situația lexemelor timp-vreme este similară cu cea din codru-pădure, cel dintâi delimitând un spațiu consacrat, de o vechime vecină cu veșnicia, în timp ce pădurea ține de familiar. Trecerea dintre lumi este mediată de pădure, ea despărțind tărâmul celor morți de cel de aici și cum condiția neofitului este cea a unui mort la nivel simbolic, este necesar ca acest spațiu să fie
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ocultă a purității și sfințeniei, a nonmanifestatului și inaccesibilului”, ceea ce dă gesturilor și cuvintelor pronunțate de ele puteri care transcend profanul. În baladă blestemul se îndeplinește fără întârziere: traversând râul negru dintre lumi, în mijlocul iureșului, Iovan se pietrifică și primește veșnicia mineralului. Pedeapsa pentru hybris-ul comis este în același timp o evadare din contingent în lumea Strămoșilor, și deci un alt traseu inițiatic. Adeseori asociată cu asceții, pentru care revelațiile sacrului sunt favorizate de formele ciudate ale pietrei, roca ține
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
povestitorului de a crea senzația familiarului - apa dintre lumi poate fi chiar Mureșul - este un simptom al imaginarului arhaic, și anume absența unei „rupturi existențiale pentru român între lumea de aici și lumea de dincolo, între vremea de acum și veșnicie”; pentru el există „numai vamă adică poartă de trecere”. De aici decurge complexitatea și varietatea modalităților prin care eroii tradiționali ajung Dincolo și rescriu lumea sub auspiciile pozitive ale începutului mitic. Tot o moarte a formei primare și o consacrare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Mihai Vasiliu din satul Boboiești, comuna Pipirig, județul Neamț. Dar și diaconul Costachi Zăhărescu, ca și fratele său preotul Grigore Zăhărescu, amândoi cu glasuri frumoase de cântat lui Dumnezeu, precum și dascălul Petrescu, toți trei au plecat de mult pe calea veșniciei, Dumnezeu să le ierte pacatele și să le fie țărâna ușoară și amintire veșnica! Eram în clasa a II-a cu preotul Ioan Săvel, cam pe la jumătatea lunii mai, când ușa clasei s-a deschis și au intrat în clasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
oamenii cu ei ! Și nouă, Saie Marcus și cu doamna Sura, ne-au făcut numai bine și nici un rău. Dumnezeu să le ierte păcatele, să le fie țărna ușoară și amintirea veșnică, că de mult îs plecați amândoi pe calea veșniciei. Mi-am pus în gând să mă duc la concurs la Școala normală la Iași, cu un elev din Cotu Băii, care trăiește și azi Vasile Lupașcu. Tata a trimis la noi acasă pe un student in litere Nicu Stupcan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
care a fost perceptor, un om foarte frumos și foarte de treabă. Și pe Lențuca lui V. Iordăchescu am tot văzut-o prin Fălticeni, tot înaltă și tot frumoasă până la 1 iunie 1965 când a închis frumoșii ei ochi pe veșnicie. Soțul ei a murit mai înainte. Au fost doi feciori preoți, unul învățător și unul factor poștal. Au trăit în satul Oprișeni. Dumnezeu să le ierte păcatele și să le fie țărna ușoară și amintirea veșnică! Cine a fost Vasile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
negru și nu frumos nici de feli. Și a avut 3 copile și 2 băieți foarte frumoși și deștepți. Și la 15 oct.1968 în vârstă numai de 81 de ani Saveta cea frumoasă a închis frumoșii ei ochi pe veșnicie! Și acum cântă la radio, când voi lăsa lingura și va suna scândura, de dragoste m-oi lăsa! Și în cei 6 ani cât am învățat la Școala Normală de învățători "Vasile Lupu"din Iași, 1900-1906, cine venea dintre colegii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
din satul Boboești, comuna Pipirig și am trecut prin Vânători, la școală era o cruce cu o batistă albă și un felinar. Și Vasile Știrbu cel voinic și de treabă și omănos, închisese ochii lui cei negri și frumoși pe veșnicie ! Și din Nigotești ne-am dus și pe la un preot Suceveanu care avea o domnișoară voinică și frumoasă și apoi prin Antoceni pe la Gh.Grigoriu, coleg de clasă cu noi și suflet ales. Părinții lui erau gospodari bunișori și ordonați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
avut norocul să găsesc în școală o profesoară de istorie, o iubită și minunată colegă care a intuit imediat nevoia mea de afirmare și energia cu care eram capabilă să-mi realizez gândurile. Marcela Duceag, trecută de mult în lumea veșniciei, a fost colega și prietena mea de suflet, care m-a asistat tăcută în tot ceea ce am întreprins. Și a început munca: clase de condus ca dirigintă, material didactic, activități în școală și în afara școlii, cerc de istorie, cerc de
O via?? de om a?a cum a fost ea by Maria Martin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83586_a_84911]
-
de ani, mă simțeam captiv al unor împrejurări vitrege, fără nicio speranță. Eram convins că sunt un ratat definitiv. Sărăcia făcea un înfiorător parteneriat cu izolarea de lumea civilizată, cu un climat al subculturii. Negura părea că va dăinui o veșnicie. Revenit în presă, în 1965, când am ajuns redactor al revistei "Familia", atunci reînființată, am avut în față spectacolul unei poezii efervescente, susținut de tinerii scăpați din chinga propagandei obligatorii, însă aplaudați de critică uneori cu exces de zel. Câteva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]