6,602 matches
-
Cadru exterior: Cineva care seamănă cu George Enescu, travestit Într-o bătrînică, e blocat de un trio agresiv lîngă magazinul București. I se cere să deschidă cutia pe care-o poartă la subsuoară, el o deschide și scoate vioara. O vioară! urlă cineva. În secunda următoare o bîtă face zob instrumentul, o alta, capul lui Enescu. Doamna cu cîrlionți din metrou privește scena și expectorează firav, satisfăcută, fără boltă: ’Re-ați ai dracu’ de scripcari. Tăiat la: Cadru exterior: Eroul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Richter În timp ce pe ecran apar clădiri dărîmate și un difuzor În prim-plan suspendat pe un stîlp. „N-am să uit niciodată ziua aceea, fusese bombardament, orașul ardea, și la difuzoarele de pe străzi a-nceput să se audă concertul pentru vioară de Ceaikovski, cu Oistrach.” Era În 1943, lumea Întreagă se prăbușea, iar la ruși se transmitea la radio, printre explozii, Ceaikovski. Asta numai la ei se poate Întîmpla, țiuitul avioanelor de vînătoare germane, flăcări, cărămizi desprinzîndu-se În planul doi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
vîrful unui ac? Doi, veni rapid răspunsul unui prelat de modă veche, Îmbrăcat auster. Cinci, șopti altcineva. Trei, strigă Thomaso D’Acquino, și dacă spuneți alt număr vă ard pe rug. Opt, zîmbi Papa. Nici unul, se enervă părintele Vivaldi agitîndu-și vioara și Întrerupîndu-și concertul pe care Încerca să-l dea În paradis alături de Carpentier și Louis Amstrong. Un număr infinit, mîrÎi John Travolta. Se Întoarseră toți spre el și-l priviră cu teamă. Văzuseră filmul Norei Ephron, și țineau minte bătaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
televizor, rula Things Change al lui David Mamet, 1988, cu Don Ameche și Joe Mantegna. În momentul acela, Don Ameche tocmai povestea unor fete splendide Greierul și furnica Într-o piscină: „Furnica a muncit toată vara, În vreme ce greierul cînta la vioară și dansa. CÎnd a venit iarna, furnica a-nceput să se-ngrașe, iar greierul tremura de frig. Atunci, greierul a mîncat-o pe furnică”. Și chiar pe morală a prins să se treacă În partea de sus a ecranului un anunț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ea ne povestește mereu că președintele face ceva. Poate citește Anunț la A la Z de unde află că Moartea unui președinte se vinde foarte bine. Iar opera capitală a lui Ceaușescu a ajuns la 250 de dolari. Oamenii mai oferă vioară veche, maghiară, moară cu ciocănele, loc de veci cimitir Sărindar, rochie de mireasă lungă, indometacin supozitoare, răcitor, portbebe cangur (600 de lei), incubator electric italian, 120 de ouă, pisici mici, jucărie japoneză cu baterii, elefant bătînd toba, diafragmă stare foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
zâmbește întruna, și zâmbește în atâtea feluri - când tace, când te privește în ochi și te ascultă, chiar când cântă cântecele ei cele mai triste... Dar începusem să-ți vorbesc de "Floarea-soarelui" pentru că, pe atunci, Leana cânta acompaniindu-se cu vioara. Da, cu o vioară, pe care o sprijinea într-un chip ciudat, așa cum n-am văzut pe nimeni altcineva, o sprijinea când de sân, când de coapsă, când parcă ar fi ținut-o în aer, dar atunci se mulțumea să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în atâtea feluri - când tace, când te privește în ochi și te ascultă, chiar când cântă cântecele ei cele mai triste... Dar începusem să-ți vorbesc de "Floarea-soarelui" pentru că, pe atunci, Leana cânta acompaniindu-se cu vioara. Da, cu o vioară, pe care o sprijinea într-un chip ciudat, așa cum n-am văzut pe nimeni altcineva, o sprijinea când de sân, când de coapsă, când parcă ar fi ținut-o în aer, dar atunci se mulțumea să-și tremure arcușul pe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
am văzut pe nimeni altcineva, o sprijinea când de sân, când de coapsă, când parcă ar fi ținut-o în aer, dar atunci se mulțumea să-și tremure arcușul pe ultimele coarde. De fapt, nici nu știu dacă era o vioară ca toate celelalte. Pe cât mă pricepeam eu, mi se părea că sunetele seamănă mai degrabă cu cele de violoncel. Și totuși era o vioară mică, dar parcă ar fi avut altfel de coarde, cu sunete joase, grave, melancolice. Și mai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mulțumea să-și tremure arcușul pe ultimele coarde. De fapt, nici nu știu dacă era o vioară ca toate celelalte. Pe cât mă pricepeam eu, mi se părea că sunetele seamănă mai degrabă cu cele de violoncel. Și totuși era o vioară mică, dar parcă ar fi avut altfel de coarde, cu sunete joase, grave, melancolice. Și mai ales asta a făcut-o repede celebră la "Floarea-soarelui" - melancolia ei, melancolia cântecelor ei. Nu știu de unde, nici de la cine le învățase, căci erau
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
balade atât de vetuste, și melodii arhaice: le crea din nou, le cânta așa cum trebuiau ele cântate ca să ne placă nouă, tinerii de pe-atunci, după război. - Păcat, vorbi absent Cladova fără să-l privească. Păcat că a renunțat la vioară. Mi-ar fi plăcut s-o văd și eu... - Dar mai era și altceva. Era farmecul ei, melancolia aceea atât de discretă, aproape neînțeleasă. Te întrebai: Leana asta, de unde o fi venit, din ce mediu? Nimeni nu știa unde locuiește
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
casă locuiește, de pildă, dacă doarme într-o odaie a ei, în care să se răsfrângă ceva din personalitatea și biografia ei, în care să existe, bunăoară, anumite tablouri, un anumit fel de cărți, sau mai știu eu ce, bunăoară vioara aceea cu care se acompania la "Floarea-soarelui". De unde o fi fost vioara aceea? din ce țară, din ce veac? Căci în nici un caz nu semăna cu viorile care puteau fi cumpărate la București acum treizeci-patruzeci de ani... Și câte altele
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
care să se răsfrângă ceva din personalitatea și biografia ei, în care să existe, bunăoară, anumite tablouri, un anumit fel de cărți, sau mai știu eu ce, bunăoară vioara aceea cu care se acompania la "Floarea-soarelui". De unde o fi fost vioara aceea? din ce țară, din ce veac? Căci în nici un caz nu semăna cu viorile care puteau fi cumpărate la București acum treizeci-patruzeci de ani... Și câte altele n-am fi înțeles dacă am fi aflat ceva precis despre familia
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
anumite tablouri, un anumit fel de cărți, sau mai știu eu ce, bunăoară vioara aceea cu care se acompania la "Floarea-soarelui". De unde o fi fost vioara aceea? din ce țară, din ce veac? Căci în nici un caz nu semăna cu viorile care puteau fi cumpărate la București acum treizeci-patruzeci de ani... Și câte altele n-am fi înțeles dacă am fi aflat ceva precis despre familia ei, despre copilăria ei. De ce-i plăcea să cânte, atunci, la " Floarea-soarelui", numai cântece care
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
15 ani, începu după ce-și roti privirile în jurul lui, parcă ar fi vrut să mai verifice încă o dată că nu se află nici o figură cunoscută. Nici nu bănuiam atunci că am să fiu muzicant de meserie, deși cântam la vioară de cinci ani, și curând după aceea descoperisem violoncelul. Dar eram pasionat de științele naturale, îndeosebi de entomologie, în primul rând de fluturi. Și de pasiunea aceasta nu m-am lecuit nici până în ziua de azi. Dar după ce-am
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
n.n.) nu te mișcă, ci te uluiește, e ceva de-a dreptul magnific. E ca o muzică foarte mare, extraordinară”! Lăutarii parcă adună una câte una notele zburătăcite din inimile noastre și le așează în zumzet de cobză, tril de vioară și ritm de țambal... Această muzică te învăluie și fără să-ți dai seama te acoperă cu valurile ei... Trag din nou cu ochiul pe cele scrise în cartea din fața ieșeanului, pe care parcă anume a dat-o mai la
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
semn că în sufletul său a renăscut speranța că vom mai hălădui pe ulițele sau în jurul cetății Iașilor... ... Și lăutarii se întrec în a pune în cântec tot harul pe care l-au primit - cu dărnicie - de la Cel de Sus... Vioara parcă este mângâiată de lăutarul care își pleacă obrazul pe trupul ei, făcând-o să sune tremurat, a tulnic îndepărtat, să ofteze ca un îndrăgostit sau să zboare ca un tril de ciocârlie... În umbra ei, cobza murmură acorduri profunde
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
apucă cineva de mână. M-am speriat de moarte. Numai n-am țipat. Era tot Stan cel mic. „Ce-i, Stănică, băiete? Ce ți-o mai trtecut prin cap?” „Mă gândeam - începe el a spune - că dacă ai cânta din vioară poate se opresc diavolii iștia.” „Stii că nu ar fi rău să încercăm?” am aprubat eu. „Goguță, ia pune mâna pe vioară și cântă ceva, să vdem ce fac jivinele. Aș fi cântat eu, dar am mâinile înghețate și zdrelite
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Ce ți-o mai trtecut prin cap?” „Mă gândeam - începe el a spune - că dacă ai cânta din vioară poate se opresc diavolii iștia.” „Stii că nu ar fi rău să încercăm?” am aprubat eu. „Goguță, ia pune mâna pe vioară și cântă ceva, să vdem ce fac jivinele. Aș fi cântat eu, dar am mâinile înghețate și zdrelite de la amnar și cremene”... Si-o acordat el cu chiu cu vai scripca și o început să zică una așa mai doinită
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Si-a căutat fiecare câte un loc cât mai potrivit și s-au așezat pe cozi, cu urechile ciulite spre noi. „Să știi că diavolilor istora le place muzica.” - am zis eu în șoaptă. „Poate că le place sunetul de vioară” - a spus Stănică cel mic, smiorcăind încă după cobza lui. Goguță cânta de zor, dar o pocnitură însoțită de un piuit m-o făcut să înțeleg că o coardă o dat ortul popii. „Cântă Goguță! Cântă! Nu te opri!” l-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ca toți copiii să învețe carte și să ajungă oameni de ispravă. Al treilea fiu al lui Verde Împărat este Artistul. E maestrul tuturor timpurilor și al tuturor artelor. El cioplește în lemn și în piatră, cântă la pian, la vioară, dar și la fluier, la tulnic sau din frunză, pictează biserici, face blide, căni și oale, toarce, țese și coase ca nimeni altul. Al patrulea, cel mai tânăr dintre fiii lui Verde Împărat, e Grădinarul. El îi întruchipează pe toți
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
securist. ― Se pare că nu e nici o problemă. Doctorul Pas a intrat foarte bine În joc... ― Acum, spune-mi, ce noutăți ai de la soție și de la fecior? ― Apoi, domnule profesor, luat pe sus de evenimentele la care dumneavoastră ați fost vioara Întâi, nu am avut timp să trec pe la Maternitate. Dar ultima oară - acum două zile - Maria mi-a spus că astăzi Îi va externa. Așa că... ― Așa că totul e bine când se termină cu bine. Vorbesc de un bine relativ... ― Nu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pe strada Lăpușneanu. Unul dintre cele patru magazine ieșene, dar cel mai mare și mai bine aprovizionat. Magazinul Conservatorului. Preluat, dacă-mi amintesc bine, de la un Grünberg sau Grimberg. Vindeau cît și ce puteau: piane noi și instrumente de alamă, viori de tot felul, note. Se cereau mai mult clasicii. Bunicul proba la pianina magazinului șlagărele recent primite; la nevoie, repara și instrumente. Pianul pentru cinema "Elisabeta", de pe strada "Gîndu", el avea să-l aducă, de la Viena. La pianul ăsta, tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
a cîta oară, inscripția: Columbia. Made în England. Vita-tonal. Grafonola. Da, Invitație la vals de Weber, exact asta voiam. Mai încolo, o gavotă de Lulli. Și mai încolo, Sonata pentru clarinet și pian de Brahms. Poate și Concertul pentru două viori și pian de Bach. Sau Andante cu variațiuni în si bemol de Robert Schumann. Ascult mai bine muzică acuma. Pe "clasici", spune G. Călinescu, îi înțelegi la bătrînețe. E un adevăr cu multe carate. Se potrivește și muzicii. Avea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
specifice și e în dreptul ei să se manifeste. în Basarabia, Voronin - dezamăgit că și a pierdut supremația politică - cere insistent renumărarea voturilor, așa cum au cerut și comuniștii lui Iliescu și Geoană, nevenindu-le să creadă că nu mai sunt prima vioară în politica românească din Basarabia. Aceeași îndărătnicie de a nu-și recunoaște înfrângerea! Joi, 9 decembrie. Aceleași aspecte de iarnă aspră cu mari dificultăți în trafic la noi și în restul Europei. Din Iași, I.N. Oprea mă anunță că în
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
îi mergeau direct la suflet. Această artă îl atrăgea ca un magnet, mai ales de când vizitase cu clasa clubul elevilor din oraș, unde asistase la un concert susținut de copii cam de vârsta lui. Ar fi dorit să cânte la vioară. I se părea că virtuțile acestui instrument au darul de a scoate sunete venite ca din alte sfere, acestea lipindu-i-se de inimă ca un balsam. Dar oare voi reuși? se întreba copilul când rămânea singur, numai cu el
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]