65,710 matches
-
couture și o serie de coregrafii cu tentă sexuală. Scurtmetrajul a avut premiera simultan la emisiunea "Total Request Live" ("TRL"), a postului de televiziune MTV și pe MTV Overdrive, pe data de 12 iulie 2006, aspect ce a culminat cu ocuparea primei poziții în clasamentul întocmit de primul spectacol amintit. Videoclipul a devenit unul dintre cele mai difuzate din Regatul Unit, câștigând cea mai înaltă treaptă în ierarhia ce contorizează numărul de difuzări de care beneficiază fiecare material promoțional pe teritoriul
Déjà Vu (cântec de Beyoncé) () [Corola-website/Science/308942_a_310271]
-
optzeci și șapte în Billboard Hot 100. Timp de șase săptămâni succesive, „Irreplaceable” a fost numit „cel mai mare câștigător din partea difuzărilor”, lucru datorat creșterii popularității în rândul posturilor de radio din Statele Unite ale Americii, aspect ce a culminat cu ocuparea primei poziții în ierarhia ce contorizează difuzările. Discul single s-a instalat în fruntea clasamentului Billboard Hot 100 la scurt timp, treaptă pe care a staționat timp de zece săptămâni consecutive, devenind cel mai lung cântec al lui Beyoncé ce
Irreplaceable () [Corola-website/Science/308974_a_310303]
-
Apărare a Israelului, mai întâi ca ofițer și adjutant în Statul major al Hagana (1947), apoi ca adjunct de comandant de batalion în Brigada Alexandroni (1948), comandant de batalion în Brigada Carmel, participând la luptele din nordul palestinei și la ocuparea orașului Nazaret. În anul 1951 este avansat ca șef de secție în Departamentul de Operații al Statului Major General al Armatei Israeliene, apoi ca șef al echipei care a înființat Școala de Comandă și Stat Major (1952-1954) și primul ei
Aharon Iariv () [Corola-website/Science/309868_a_311197]
-
Ocuparea stetelor baltice se referă la perioada în care statele baltice (Estonia, Letonia, Lituania) au suferit regimul ocupației străine, mai întâi din partea Uniunii Sovietice ca urmare a prevederilor pactului de neagresiune sovieto-german din 1939, mai apoi din partea Germaniei Naziste din 1941
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
oameni pentru Estonia, 180.000 pentru Letonia și 250.000 pentru Lituania. În perioada perestroikăi, a avut loc o reevaluare a istoriei sovietice, prin care a fost condamnat protocolul secret dintre Germania și URSS, care a dus la invadarea și ocuparea statelor baltice. După prăbușirea Uniunii Sovietice, lupta statelor baltice pentru independență s-a încheiat cu restaurarea suveranității depline a celor trei republici în 1991. Rusia a început să-și retragă trupele din țările baltice (începând de la Lituania) în 1993. Ultimele
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
Mării Baltice în octombrie 1999. În problema istoriei statelor baltice există mai multe puncte de vedere divergenete. În perioada perestroicii, reevaluarea istoriei sovietice a dus la condamnarea în 1989 a protocolului secret al pactului de neagresiune sovieto-german, care a dus la ocuparea statelor baltice. Prăbușirea URSS-ului a dus la restaurarea deplină a suveranității statelor baltice în 1991. În conformitate cu interpretarea Curții Europene a Drepturilor Omului, a guvernele statelor baltice, SUA și a UE, ocuparea statelor baltice de către URSS a fost un act
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
pactului de neagresiune sovieto-german, care a dus la ocuparea statelor baltice. Prăbușirea URSS-ului a dus la restaurarea deplină a suveranității statelor baltice în 1991. În conformitate cu interpretarea Curții Europene a Drepturilor Omului, a guvernele statelor baltice, SUA și a UE, ocuparea statelor baltice de către URSS a fost un act ilegal. În 1940, unii dintre balticii care s-au opus includerii Estoniei, Letoniei și Lituaniei în URSS au fost executați alături de milioane alte victime ale stalinismului. Cele trei state au rămas sub
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
se afla în stare de război și nu s-a angajat în acțiuni de luptă pe teritoriul celor trei state, de aceea cuvântul „ocupație” nu poate fi utilizat în acest caz. Ministerul de externe al Rusiei declară că „Aserțiunile cu privire la „ocuparea” de către Uniunea Sovietică și cu privire la pretențiile corespunzătoare ignoră toate realitățile legale, istorice și politice și sunt de aceea complet nejustificate”. Diferiți istorici afirmă că oficialii ruși încearcă o nouă rescriere și falsificare a istoriei. 1 septembrie, 1939, Germania a invadat
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
condiții de izolare internațională și în condițiile în care trupele din țară și cele de la granițe erau copleșitoare din punct de vedere numeric, să nu opună rezistență.ref>The Baltic States: Estonia, Latvia and Lithuania, pag. 19 ISBN 0-415-28580-1</ref> Ocuparea militară soovietică a fost completată de „preluarea” puterii (în fapt, lovituri de stat) de guverne de orientare comunistă. Cea mai mare parte a trupelor baltice s-au predat fără luptă, în conformitate cu ordinele primite de la guvernele lor, care au considerat că
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
militară ar fi inutilă și ar fi generat uriașe pierderi umane. Militarii baltici au fost dezarmați de cei ai Armatei Roșii. În Tallinn a fost semnalată rezistența unui batalion eston, care a fost înfrânt după câteva ore de luptă. După ocuparea statelor baltice, autoritățile sovietice au declanșat operațiuni de deportare a „dușmanilor poporului” prin Ordinul № 001223, "„Cu privire la procedura de doprtare a elementelor antisovietice din Lituania, Letonia și Estonia”". Procesul de epurare a elmentelor antisovietice au fost conduse de apropiați ai lui
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
o politică de "„decapitare” a unei națiuni prin îndepărtarea purtătorilor ei de cuvânt”", politică care a fost evidentă în masacrul de la Rainiai. Între iulie și august 1940, ambasdorii statelor baltice din Statele Unite și Regatul Unit au prezentat proteste oficiale împotriva ocupării sovietice și a anexării țărilor lor. SUA, în conformitate cu principiile Doctrinei Stimson (declarația lui Sumner Welles din 23 iulie 1940), la fel ca și majoritatea altor țări occidentale nu au recunoscut niciodată oficial anexarea, dar nu s-au amestecat în mod
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
lor de neutralitate cât și suveranității naționale. Astfel, Germania a făcut presiuni asupra Suediei să asigure dreptul de tranzit pentru transportul materialelor și personalului militar între Norvegia și porturile sudice suedeze, drept pe care l-a obținut până la urmă, după ocuparea Norvegiei. Aproape imediat, Uniunea Sovietică a început să exercite presiuni asupra Finlandei pentru a ceda drepturile asupra teritoriului dintre baza navală Hanko și granița sovietică. Această ultimă concesie a fost obținută după încheierea războiului de iarnă și semnare tratatului de
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
ca singura speranță de ajutor împotriva agresivității sovietice. În septembrie, Finlanda și URSS au ajuns la o înțelegere în privința portului Hanko. Când ministrul de externe sovietic, Viaceslav Molotov, a cerut în noiembrie 1940 ajutorul pasiv și acceptarea din partea Germaniei pentru ocuparea Finlandei, Hitler a refuzat să răspundă pozitiv, el considerând această țară nordică un aliat potențial în viitorul atac împotriva sovieticilor. Negocierile pentru minele de la Petsamo au bătut pasul pe loc pentru mai multe luni, până când sprijinul indirect al Germaniei au
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
Gerrets, Ain-Ervin Mere, Jaan Viik, Juhan Jüriste, Karl Linnas, Aleksander Laak și Ervin Viks), au fost judecați de autoritățile sovietice pentru participarea la Holocaust. După restabilirea independenței Estoniei, a fost înființată „Comisia Internațională pentru Investigarea Crimelor împotriva Umanității”. Latvia După ocuparea țării de Germania Nazistă, a început un proces de eliminare a populației evreiești și țigănești din regiune. Cea mai mare parte a populației evreiești a fost ucisă în pădurea Rumbula. Asasinatele au fost executate de Einsatzgruppe A, anumite subunități ale
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
război cu cele trei state și nu s-a implicat în nicio activitate de luptă în regiune, iar, datotită tuturor acestor fapte, nu se poate vorbi de „ocupație”. Ministerul de externe rus a declarat în mod oficial că: "Aserțiunile despre «ocuparea» de către Uniunea Sovietică și revendicările conexe ignoră toate realitățile legale, istorice și politice și de aceea sunt total netemeinice”. Mai înainte de 1940 După ce statele baltice și-au proclamat independența, Rusia Bolșevică a invadat la sfârșitul anului 1918. În conformitate cu articolul din
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
de letoni și 250.000 de lituanieni. În aceste cifre sunt incluse și persoanele deportate de autoritățile sovietice în 1941 și victimele Holocaustului. La Conferința de la Ialta, SUA și Regatul Unit, aliații URSS în războiul împotriva Germaniei Naziste, au recunoscut ocuparea de facto a celor trei state baltice de către sovietici, dar, în perioada postbelică, atât americanii și britanicii cât și celelalte democrații occidentale nu au recunoscut de jure ocupația URSS a Estoniei, Lituaniei și Letoniei. Ca urmare, democrațiile occidentale au recunoscut
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
câteva luni. Pe de altă parte, Sphrantzes ajunsese abia în portul venețian Naupaktos, pe țărmul opus Patras-ului, când arhiepiscopul deposedat Malatesta a sosit acolo din Italia, cu ceva corăbii și soldați catalani. El îl îndemnase pe sultan să protesteze împotriva ocupării arhidiecezei sale de către greci. Dar era prea târziu. Catalanii neascultători, pe care îi adusese ca ajutoare, au manifestat un interes scăzut în redobândirea Patras-ului; în schimb, au prădat coasta și au forțat intrarea în Clarentza. Constantin a reușit să răscumpere
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
erau ocupați altundeva. Nerio nu era pregătit pentru o invazie. Constantin, împreună cu oastea sa, a mărșăluit în Atica și l-a silit pe Nerio să predea Atena și Teba și să-i plătească lui tributul pe care-l plătise sultanului. Ocuparea Atenei a părut deosebit de glorioasă, ceea ce l-a determinat pe unul dintre sfetnici și lingușitorii lui Constantin să-l compare pe acesta cu Temistocle. Cruciada papei n-a ajuns mai departe de Varna, pe țărmul Mării Negre. Acolo a fost nimicită
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
în fortăreața de pe deal și au rezistat asalturilor repetate ale turcilor.Dar n-a avut mare importanță. Sultanul venise doar ca să-i pedepsească pe greci și să vâre spaima în ei-și reușise din plin. Vremea pentru încheierea cuceririi și ocuparea țării urma să vină când sultanul avea să fie pregătit. Deocamdată a părăsit Patrasul și a înaintat spre Clarentza, unde a fost ajuns din urmă de Turhan și trupele sale, care nu reușiseră să atingă Mistra. Era o perioadă a
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
la care Constantin renunțase în favoarea lor, când devenise împărat. Și-au mai atras și dușmănia Veneției, încurajându-i pe tâlharii albanezi să prade pământurile din jurul coloniilor venețiene. Când turcii s-au hotărât în cele din urmă să încheie cucerirea și ocuparea Moreii, au găsit treaba mult prea ușoară. Constantin nu avea să primească nici un ajutor de la membrii familiei sale. Și-a agățat ultimele speranțe de Veneția, de papă și de Alfons de Aragon. Chiar pe când Trahan și trupele sale devastau Morea
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
Cinci luni mai târziu a fost numit ca șef al secției de buget (Narkomfina) din cadrul Comisariatului Poporului pentru Finanțe al RSSA Moldovenești. Începând din septembrie 1939 conduce secția de finanțe și comerț a Sovietului Comisarilor Poporului din RSSA Moldovenească. După ocuparea Basarabiei de către URSS, Alexandru Diordiță a fost numit în funcția de vicecomisar al poporului pentru finanțe al RSS Moldovenești. În august 1941 este încorporat în cadrul Regimentului 161 din Marina URSS, luând parte la luptele pentru apărarea Odessei. După ocuparea Odessei
Alexandru Diordiță () [Corola-website/Science/309964_a_311293]
-
După ocuparea Basarabiei de către URSS, Alexandru Diordiță a fost numit în funcția de vicecomisar al poporului pentru finanțe al RSS Moldovenești. În august 1941 este încorporat în cadrul Regimentului 161 din Marina URSS, luând parte la luptele pentru apărarea Odessei. După ocuparea Odessei de către armatele româno-germane, Diordiță este numit director-adjunct al Băncii de economii din Orenburg. Revine în martie 1942 ca vicecomisar al poporului pentru finanțe al RSS Moldovenești. Este ales ca deputat al poporului în Sovietul Suprem al RSSM în legislaturile
Alexandru Diordiță () [Corola-website/Science/309964_a_311293]
-
(în , în ) este un oraș din Ucraina, reședința raionului omonim din Regiunea Odesa. La origine este o colonie fondată de autoritățile țariste în 1816, la 4 ani după ocuparea Basarabiei. A fost numită "" în memoria unei bătălii din războaiele napoleoniene: Bătălia de la Arcis-sur-Aube (1814). Noua colonie a fost populată cu etnici germani, ulterior stabilindu-se aici și comercianți evrei. Azi orașul e locuit de ucraineni, veniți aici după al
Arciz () [Corola-website/Science/309319_a_310648]
-
a fost inclus în câteva efemere state ucrainene: Republica Populară Ucraineană, Hatmanatul și Directoratul, și a ajuns să facă parte din RSS Ucraineană, după ce Ucraina a căzut în mâinile bolșevicilor. În timpul Directoratului, Camenița a fost capitala de-facto a Ucrainei, după ocuparea Kievului de către comuniștii ruși. În timpul Războiului Polono-Sovietic, orașul a fost capturat de armata polonă, dar a fost cedat Rusiei Sovietice prin tratatul de la Riga din 1921. Polonezii și ucrainenii dominau populația orașului. Ca centru comercial, însă, Camenița a fost un
Camenița () [Corola-website/Science/309323_a_310652]
-
parte din componența României, în Plasa Flondoreni a județului Storojineț. Pe atunci, majoritatea populației era formată din români (aproape în totalitate). Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord a fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940. După ocuparea satului de către sovietici, mai mulți săteni au încercat să treacă în România. Ca urmare a zvonurilor lansate de NKVD că s-ar permite trecerea graniței în România, la 1 aprilie 1941, un grup mare de oameni din mai multe sate
Pătrăuții de Sus, Storojineț () [Corola-website/Science/309340_a_310669]