70,637 matches
-
pronunțat în favoarea unirii dar apoi și-a schimbat atitudinea. Chestiunea națională română a fost singura care și-a aflat un început de rezolvare la Congresul de pace din 1856, cea poloneză fiind din nou sacrificată, iar cea italiană amânată. Explicația constă în aceea că Principatele Române reprezentau un aspect important al crizei orientale, iar românii nu au pierdut ocazia de a se folosi din plin de această conjuctură. Pe drumul de întoarcere de la Congres, Ali Pașa i-a făcut o vizită
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
an s-a angajat la Direcția Generală a Aviației Civile. Pentru că avea un fizic plăcut și cunoștea mai multe limbi străine, rusa, germana, franceza și engleza, i s-a propus înscrierea la nou înființata Școală de Insoțitori de Bord. Concursul consta într-un test de limbi străine, cultură generală și examen medical. Ea obține astfel primul brevet românesc de însoțitoare de bord. Specializarea la Bruxelles îi aduce brevetul internațional. Ca însoțitoare de bord a realizat 18 602 ore de zbor și
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
ale acestor crime (între 28 și 34 de omoruri pe an), ulterior s-a produs o scădere sensibilă, ajungându-se de la 33 de omoruri în 1998 la 14 în 2001-2002. Raportul NCES trage, foarte corect, concluzia unei exagerări morbide care constă în polarizarea atenției asupra faptelor foarte rare de violență extremă. De altfel, chiar și FBI (Cornell, 2003) refuză în mod absolut să facă profilul elevilor capabili de acest tip de comportament, considerând că raritatea faptelor nu justifică stigmatizarea unor populații
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
o parte de exagerare în reprezentarea violenței în școală, iar lucrările științifice trebuie să contribuie la măsurarea importanței acestei exagerări, totuși fără să împingă victimele în infamanta categorie "fantasma insecurității". În privința aceasta, avem o sarcină de vigilență științifică. Activitatea cercetătorilor constă în a demonstra că trebuie să rezistăm tentațiilor ultrasecuritare care se alimentează din fapte excepționale. Prima sarcină este o cuantificare alternativă a acestor fapte diverse, care permite relativizarea lor atât pe termen lung cât și scurt. Dar cea mai importantă
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
procese de raționalizare științifică sau, dacă mi-e permis să folosesc termenul, un logos, în sensul în care logosul este adevăratul contrariu al violenței (Weil, 1967). Sunt proiecte științifice care trebuie să fie de la bun început proiecte etice. În asta constă întregul interes al constituirii unei comunități științifice pe acest subiect, căci accentuarea exigențelor raționale este cea mai capabilă să străpungă ideologiile și să ilumineze acțiunea, dar fără să așteptăm, printr-o iluzie rațională, miracole. Concluzie: pledoarie pentru o navigare rațională
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
între aceste statistici și anchetele despre victimele din mediul școlar arată, într-adevăr, un decalaj spectaculos. Mai departe, contabilizarea violenței în școală trebuie să țină cont nu numai de frecvența fenomenului, ci și de caracterul lui repetitiv, violența în școală constând mai mult în microvictimizări asociate decât în evenimente majore, ceea ce nu înseamnă că nu trebuie luată în serios, dimpotrivă. Este vreun statistician în sală?* Fiindcă m-am învârtit, chiar și de la distanță, prin preajma cercurilor guvernamentale, am fost martor la multe
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Primul blocaj privește administrația, care se teme de o evaluare independentă a criminalității, care ar risca să i se sustragă pe planul comunicării și care ar putea s-o conteste ori să conteste puterea publică. Cel de-al doilea blocaj constă în faptul că, și atunci când ancheta de victimizare este acceptată în principiu, trebuie să i se adauge o latură specifică victimizărilor în mediul școlar, ceea ce ridică alte probleme, de ordin ideologic. Trebuie acceptat faptul că există o violență specifică mediului
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
pentru transmiterea cunoștințelor, provocând o "înfrângere a gândirii", cum o numea, într-un pamflet celebru, cel mai cunoscut reprezentant al acestui curent, un alt filosof mediatic, Alain Finkelkraut (1987). Discursul despre decadență pornește de la o presupusă insuficiență parentală, iar dominanta constă în acuzarea părinților și a lipsei de repere, cum tinde s-o impună un joc de cuvinte pseudo-savant*. Noua familie, marcată de hedonismul consumerist, ar fi incapabilă să socializeze din pricina unor dificultăți psihologice și sociale de interiorizare a legii, când
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
sunt false, capcane întinse electoratului popular. Astfel se exprimă, de exemplu, în revista tineretului socialist Pluriel un tânăr responsabil politic, Rodolphe Kauffmann: "Nu este emisiune, dezbatere ori comentariu care să nu pomenească problema insecurității în Franța. Nu poți să nu constați că această pisălogeală, având ca actori complici mass media imbecile și politicieni de dreapta fără nici o rușine, e pe cale să dea roade. De la o temă nesigură, lăsată marginalilor de pe eșichierului politic (adică extremei drepte), ea ajuns un adevăr naturalist de pe urma
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
mai impresionante. Nu putem să le comparăm deocamdată decât cu rezultatele franceze, singura țară în care am efectuat anchete la acest nivel de școlarizare, o anchetă fiind în curs în Cehia, sub coordonarea Magdalenei Kohoudt. Primul reper al studiului nostru constă în evaluarea "climatului școlar", întâi prin intermediul unei serii de întrebări cu scară simplă, referitoare la aprecierea generală a școlii, la relațiile între elevi, între elevi și învățători, între elevi și alți adulți din școală, la sentimentul de securitate (violență percepută
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
simpliste ale analizei le corespund prea adesea "soluții" la fel de reducționiste. Unele sunt de un comic involuntar, iar în capitolul de față nu voi ezita să-mi exercit dreptul la umor dând un astfel de exemplu. Mai serios vorbind, eroarea care constă în perceperea violenței în școală exclusiv ca o violență importată în școală este o orbire comună, care contribuie la recomandarea unor soluții periculoase ce accentuează, de fapt, fenomenul pe care pretind că-l combat. În mai multe țări din lume
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
fie dublată de o deschidere pedagogică și partenerială față de cartier și părinții elevilor. În acest sens, voia să facem un tur al Franței, oferind explicații clienților. Nici în acest caz, după cum vedem, nimic nu e simplu și e impresionant să constați cum cele mai bune intenții, aplicate mecanic, pot transforma soluțiile în probleme: să protejăm școala la modul material, bineînțeles, dar nu fără să evaluăm posibilele efecte adverse care ar spori violența acolo unde vrem s-o vedem dispărută. De ce nu
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
înnăscute, își are rădăcinile în definiția occidentală a omului și a relațiilor pe care acesta le întreține cu descendenții. În această concepție, esențială este o categorie majoră a limbii și gândirii, "vârsta rațiunii", care decide asupra unei împărțiri radicale ce constă în "separarea completă a copilăriei, considerată pre-rațională, de restul umanității omului" (Joly, 1982). Definind omul ca "animal rațional", filosofia occidentală determină ruptura inaugurală a umanismului între rațiune și partea cealaltă, o nebunie nativă care bestializează copilul și care încă nu
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
aprobat) de membrii acestei auguste adunări nu ezită să diferențieze și să ierarhizeze "imigranții" buni și răi: În ce-i privește pe portughezi [...] n-avem probleme [...]. Celula lor familială este mult mai puternică decât celula franceză. Diferența față de tinerii arabi constă și în faptul că între Franța și Portugalia n-au fost războaie. Dar între Franța și Algeria a fost unul". De altfel, dintr-o dezbatere a acestei distinse adunări la care am avut onoarea să fiu invitat, am extras o
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
reprezentau 5% în 2000 și mai puțin de 3% în 2003. Cum se explică această evoluție a relațiilor? Răspunsul ar putea fi succesul unei politici publice puse în practică de ministerele succesive conduse de Claude Allègre și Jack Lang* și constând în angajarea unor educatori de sprijin. Acești adulți tineri sunt acceptați de copii și au dobândit o importanță considerabilă în viața școlilor și a copiilor. Mii de tineri au putut astfel să lucreze pe contracte de cinci ani în școli
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
violenței școlare pe care-l anunțam încă din 1996 ni se pare pe cale de desăvârșire. Nu e vorba aici, evident, de "bande etnice" sau de o naturalizare rasistă a violenței școlare. Să ne amintim că "întreaga problematică a etnicității a constat în ruperea de definițiile substanțialiste ale grupurilor etnice și în susținerea faptului că o identitate colectivă nu este niciodată reductibilă la posesia unei moșteniri culturale, chiar și redusă la un nucleu dur, ci se construiește ca un sistem de distanțe
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Cohenă. O diversificare și o avansare a metodelor și a tehnicilor de inteligență artificială se înregistrează începând cu anii ’90. O importanță considerabilă în cadrul domeniului o deține „testul Turing”, inventat de A.M. Turing în Computing Machinery and Intelligence (1950Ă. Testul constă într-un experimentat orientat spre dovedirea unui comportament inteligent din partea mașinilor: dacă omul este incapabil de a face diferența între un om și o mașină, atunci se presupune că mașina este inteligentă. Un subiect uman și o mașină sunt situați
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
al minții umane, întâlnit în cadrul științelor cognitive, conform căruia studiul minții se concentrează asupra organizării funcționale, mai degrabă decât asupra implementării neurobiologice a aceleiași organizări. Acestor perspective li se aduce contraargumentul „camerei chinezești” (vezi Searle, 1981Ă, potrivit căruia un software constă în simple manipulări de unități sintactice, pe când mintea umană presupune operații intenționale, semantice care nu pot surveni dintr-o pură procesare de simboluri informatice (vezi alte patru contraargumente detaliate în Searle, 1992, pentru o aprofundare a criticii inteligenței artificialeă. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
genetic și limbajul informatic. Virtualitatea devine virulență, deopotrivă în înțelesul de rezistență la un circuit închis, transparentizat și „dezinfectat”, în momentul când virusul întrerupe totalitarismul și sfidează normalizarea și în semnificația de distrugere organică a umanului tehnologizat. „Unicitatea noastră va consta în abilitatea de a ne crea proprii succesori”. (Levy, 1992Ă. Aceasta este una dintre declarațiile „tari” ale promotorilor vieții artificiale. Dacă pentru Aristotel sufletul constituia deopotrivă principiul vieții și mărturia supremației față de mașini, lucrurile s-au schimbat radical pentru susținătorii
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
este detectată într-un anumit loc, o anumită parte a celui de-al treilea braț este determinată să se miște (de remarcat că artistul a reușit să scrie câte un singur cuvânt folosind simultan cele trei brațeă. Un alt proiect constă în performarea unui braț virtual tridimensional („Virtual Arm”Ă controlat de o pereche de mănuși specifice tehnologiei realității virtuale (dataglovesă. Acest gadget permite calculatorului să recunoască limbajul gesturilor brațului fizic, producând astfel mișcări ale brațului virtual, precum rotația continuă a
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
tehnologia hardware care mediază virtualul este materială, iar, fără această materialitate a tehnologiei, virtualul cibernetic nu este posibil. În acest studiu al subiectului virtual, profesoara de engleză de la Universitatea din California urmărește, prin urmare, dependența virtualului de material: „condiția virtualității” constă în conceperea informației ca materialitate (nu ca flux de date abstracteă și nu se reduce la dualitatea materie/informație. Informația este instanțiată de un mediu material și, ca urmare a acestei produceri, ce are la bază materia, este materială. Împărtășim
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
1995Ă analizează Internetul din perspectiva vulnerabilă a identității umane ca „laborator social” postmodern în care se experimentează reconstrucțiile sinelui: „euri multiple” metaforizate drept „ferestre”. Totuși, ideea de „eu multiplu”, chiar dacă tributară postmodernismului, poate fi adesea patologică, iar valoarea cyberspațiului, considerată constând în mijlocirea unei viziuni fluide și expansive a unui „eu”, integru și a unei viziuni care să accepte paradoxurile conținute de un singur „eu” își poate pierde inocența și neutralitatea. Ruptura de subiectivitatea trupului fizic este o negare a corporealității
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
François Boucheră și bărbia zeiței Venus (Botticelliă sunt alese drept paradigme vizual-corporale pentru a semnifica creativitatea și fertilitatea. Aceste imagini „reconstituite” ale feței artistei stau mărturie pentru caracterul maleabil al corpului, al identității, al culturii și al artei. Performările sale constau în transmiterea video a operațiilor chirurgicale, în lectura unor texte simbolice și în dialogul cu privitorii, dar și în expunerea imaginilor generate pe computer ale propriului chip prin hibridare cu augmentările pe filieră artistică și mitologică. Artista din Franța încearcă
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
muți mintea dintr-un computer în altul care este mai avansat tehnic sau mai bine adaptat unui nou mediu” (Moravec, 1988, p. 112Ă. Mașina devine astfel depozitul conștiinței umane întrucât, din moment ce nu mai este dependentă de materialitatea creierului, aceasta ar consta în structurile și în procesele proprii transferabile mașinii. Din punctul de vedere transumanist al inginerului, atomul corpului poate fi înlocuit, pe când bitul minții omului rămâne conservat și prezervă identitatea (postăumanului. În fapt, transferul minții umane este considerat de-abia primul
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
etică, interacțiune dialogică și Internet, devine obiectul/subiectul din „Genesis” (1999Ă, de la Center for Contemporary Art din Linz, Austria. Urmărind să chestioneze supremația omului asupra naturii și a celorlalte viețuitoare (așa cum se regăsește aceasta în pasajele genezei din Biblieă, „Genesis” constă într-o galerie de artă care expune gena cu același nume, încorporată în bacterii. Această genă este obținută de artist prin translarea unei propoziții din Biblie în tehnologia comunicării de tipul codului Morse și prin convertirea acestuia în perechi ADN
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]