65,710 matches
-
participat la răscoala țărănească din 1907, au fost depuși în această închisoare militară. În perioada Primului Război Mondial a fost populat cu deținuți proveniți din rândurile militarilor care refuzau să se prezinte la încorporare sau pentru alte infracțiuni cu caracter militar. După ocuparea orașului București de către trupele germane, în închisoare au fost aduși prizonieri de război. În 1940, au fost închiși de legionari politicieni și salariați din aparatul de stat pe care poliția legionară i-a suprimat în celulele închisorii în noaptea de
Penitenciarul cu regim de maximă siguranță București () [Corola-website/Science/309434_a_310763]
-
250 de morți și o a treia groapă, care cuprindea un număr mai mic de morți. La 9 iulie 1941, tot la Cernăuți, trupele germane au executat 400 de evrei și au incendiat cu ajutorul grenadelor Templul evreiesc din Cernăuți. După ocuparea militară a Bucovinei de către trupele germane, aliate pe atunci cu România, Dr. Abraham Jakob Mark, ultimul șef-rabin din Cernăuți, a fost omorât de nemți la data de 9 iulie 1941. Simultan cu armata română, au intrat în oraș și unități
Abraham Jakob Mark () [Corola-website/Science/310459_a_311788]
-
Bizantin. După 1204, cănd Constantinopolul a fost luat de către cruciații din Vest, părți din Grecia au fost repartizate liderilor occidentali, în timp ce venețienii au ocupat poziții strategice în Marea Egee (insule sau orașe de coastă)în scopul de a controla rutele comerciale. Ocuparea Constantinopolului în 1262 a marcat ultimele etape ale existenței imperiului. Otomanii au început treptat să profite de părți ale imperiului din secolul 14 AD, si completat destrămarea imperiului cu cucerirea Constantinopolului în 1453. Cretă a fost zona de final în
Istoria Greciei () [Corola-website/Science/310503_a_311832]
-
1, după care, la 1 noiembrie 1940, devine secretar general al Ministerului Apărării Naționale. După înfrângerea rebeliunii legionare din ianuarie 1941 a fost numit comandant al Diviziei 3 infanterie, divizie cu care a participat alături de trupele germane în luptele pentru ocuparea Odessei. La data de 20 ianuarie 1942 a fost numit în funcția de șef al Marelui Stat Major, funcție pe care a ocupat-o până la căderea regimului Ion Antonescu la data de 23 august 1944. După dezastrul de la Stalingrad din
Ilie Șteflea () [Corola-website/Science/304990_a_306319]
-
Ofensiva bolșevică îndreptată către apus din 1918 - 1919 (Obiectiv-Vistula), a fost parte a acțiunii de ocupare de către armata RSFS Ruse a teritoriilor abandonate de armatele germane din așa numita regiune Ober-Ost, în urma retragerii de la sfârșitul primului război mondial. Ofensiva care viza atingerea râului Vistula a fost îndeplinită de nou creata Armată sovietică de Vest, scopul principal
Ofensiva sovietică îndreptată spre vest din 1918-1919 () [Corola-website/Science/305016_a_306345]
-
primele luni ale anului 1919, este puțin probabil că vreo autoritate din Rusia bolșevică sau din renăscuta Polonie ar planificat în mod deliberat un război major în afara frontierelor. A fost numai o întâmplare faptul că rușii au reușit să organizeze ocuparea teritoriilor vestice părăsite de germanii în retragere mai înainte ca polonezii să-și organizeze propriile trupe care să pună capăt haosului din zonă. Între timp, nou formata Armată Roșie își completa efectivele prin recrutări masive, Lenin fiind capabil să organizeze
Ofensiva sovietică îndreptată spre vest din 1918-1919 () [Corola-website/Science/305016_a_306345]
-
dat ordine Armatei Roșii să înainteze către vest spre statele baltice, Ucraina și Belarus, cu sarcina de a instala guvernări bolșevice în aceste teritorii. Înaintarea nou createi Armate de vest a început în noaptea de 17 - 18 noiembrie 1918, pentru ocuparea vacuumului operațional creat de retragerea germanilor, așa numitul "Ținut Transvistula - Привислянский край" al fostului Imperiu Rus, operațiune cu numele de cod "Obiectiv-Vistula". Pe 5 ianuarie 1919, Armata Roșie a intrat în Minsk aproape fără să întâmpine rezistență, punând capăt existenței
Ofensiva sovietică îndreptată spre vest din 1918-1919 () [Corola-website/Science/305016_a_306345]
-
sau poloneze, forțele noilor state fiind considerate incapabile să-și apere "granițele temporare". Totuși, se pare că sovieticii nu se așteptau să atingă linia râului Vistula. Ordinele date armatei aveau mai degrabă un rol pur propagandistic. Principalul lor obiectiv era ocuparea unui teritoriu cât mai vast în haosul instalat după încheierea războiului, mai înainte ca o forță de opoziție serioasă să se formeze. Prima confruntare de mai mare amploare a avut loc pe 14 februarie în zona orașelor Bereza Kartuska și
Ofensiva sovietică îndreptată spre vest din 1918-1919 () [Corola-website/Science/305016_a_306345]
-
bulgară a fost intransigentă în această privință, și după cedarea Cadrilaterului, inima reginei a fost reînhumată la Castelul Bran. Poziția română la negocieri era slăbită nu atât din cauza presiunii Germaniei, cum este frecvent relatat, ci din cauza presiunilor Uniunii Sovietice. După ocuparea Basarabiei în 1940, Uniunea Sovietică vedea în Bulgaria o țară mai prietenoasă față de URSS decât România și de aceea considera că era în interesul ei să aibă o frontieră comună cu Bulgaria. În consecință, diplomația sovietică încuraja partea bulgară să
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
plenipotențiar al României la Budapesta. Problemele populației române de pe teritoriul Ungariei, care cuprindea și nordul Transilvaniei, erau radical diferite de cele ale minorităților române din Grecia și Bulgaria de care Eugen Filotti se ocupase în posturile sale anterioare. Imediat după ocuparea teritoriilor atribuite prin Dictatul de la Viena, autoritățile maghiare s-au dedat la o serie de acțiune represive foarte violente împotriva populației române. Chiar înainte ca Eugen Filotti să-și ia noul post în primire, guvernul român înaintase plângeri atât la
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
Operațiunea/ Ofensiva Kiev din 1920 este considerată a fi scânteia care a aprins conflictul cunoscut cu numele de războiul polono-sovietic. A fost o încercare a nou apărutului stat polonez condus de Józef Piłsudski de ocupare a Ucrainei răsăritene și centrale, țară sfâșiată atât de conflictele dintre facțiunile interne, cât și de intervenția străină (Rusia Bolșevică). Obiectivul declarat al operațiunii a fost crearea unei Ucraine independente, stat satelit al Poloniei, deși cea mai mare parte a
Operațiunea Kiev (1920) () [Corola-website/Science/305075_a_306404]
-
Vâlcea și școlile confesionale maghiare din București) Arhiepiscopul Netzhammer și-a atras antipatia politicienilor naționaliștilor români, în frunte cu Nicolae Iorga. Acesta i-a reproșat ani de-a rândul o pretinsă atitudine filogermană și în special faptul că în perioada ocupării Bucureștiului de către armata germană l-a primit în audiență pe feldmareșalul August von Mackensen. Ostilitatea naționaliștilor români a crescut în intensitate odată cu ofensiva anticatolică din teritoriile austro-ungare intrate în componența Regatului Român. Exproprierea Episcopiei Romano-Catolice de Timișoara în anul 1921
Raymund Netzhammer () [Corola-website/Science/305070_a_306399]
-
lăsase eșecul administrației românești care, în numai 22 de ani, nu avusese timp să fructifice în mentalul colectiv basarabean un sentiment puternic al românității, ca în celelalte regiuni românofone rămase în cadrul României după 1945. Astfel, la aproape 2 secole de la ocuparea Basarabiei de către Rusia Țaristă, în Republica Moldova, deși există o semnificantă parte a populației (mai ales printre cei tineri) care susține românismul, majoritatea vorbitorilor de limbă română din această țară nu se consideră români, ci moldoveni. Acest fapt este un obstacol
Unirea Republicii Moldova cu România () [Corola-website/Science/305063_a_306392]
-
alți refugiați ardeleni la o campanie intensă pentru intrarea României în război alături de Antantă împotriva Austro-Ungariei. Pentru activitatea intensă pe această linie, Onisifor Ghibu a fost condamnat în 1915, în contumacie, de Curtea Militară Maghiară din Cluj, la moarte. După ocuparea Bucureștiului în toamna anului 1916, Onisifor Ghibu se refugiază la Iași cu soția și cei trei copii (cel mai mare de 4 ani), iar din martie 1917 la Chișinău, unde devine motorul acțiunii revoluționare basarabene din 1917-1918. Împreună cu câțiva fruntași
Onisifor Ghibu () [Corola-website/Science/305079_a_306408]
-
sovietic angajează cu sfințenie toate guvernele comuniste care stau pe baza ideologiei autentice a lui Lenin. Și este tot atât de clar că, în baza acestei declarații, Rusia lui Lenin a anulat, „fără rezervă”, anexarea de către țarismul rus a Basarabiei și că ocuparea de către Stalin a Bucovinei de Nord și a 40 de localități din însuși trupul României, în Moldova de Nord, este un act de cucerire și silnicie strigătoare la cer. În legătură cu această declarație, îmi permit a vă reaminti și următoarele cuvinte
Onisifor Ghibu () [Corola-website/Science/305079_a_306408]
-
are la bază mai multe legende, la fel ca și cronologia. Conform uneia, denumirea ar proveni de la conducătorul unui trib al tătarilor nogai care și-au menținut prezența în stepa Bugeacului pe parcursul multor decenii, jefuind o parte din pământurile Moldovei. Ocuparea de către tătarii nogai a unei părți din ținutul Tigheci a întâlnit o puternică rezistență din partea populației, dar numele "Borogani" s-ar fi lipit de acest loc. Din spusele bătrânilor, primii locuitori ai satului ar fi construit casele din bârne, numite
Borogani, Leova () [Corola-website/Science/305188_a_306517]
-
de a-l vinde. Aslfel țăranii care aveau posibilitate să cumpere suprafețe mari de pământ erau înstăriți iar cei care îl vindeau rămâneau să-l lucreze la proprietari. În 1940 pe data de 28 iunie situația s-a schimbat dupa ocuparea sovietica a Basarabiei și a Bucovinei de Nord. Pe 28 iunie 1944, satul a fost eliberat si in acelasi timp ocupat de către Armata Rosie, în timp ce sătenii au dus-o greu. După război în sat s-au întors 43 de bărbați
Pohoarna, Șoldănești () [Corola-website/Science/305215_a_306544]
-
că sînt instalate două valțuri. La 4 noiembrie 1917 ziarul „Свободная Бессарабия” scrie că Alcedarului nu numai că au împărțit pămîntul moșieresc, dar și o parte din pămînturile răzășești. De fapt aсelași ziar la 28 octombrie scria un anunț despre ocuparea pămînturilor moșierești de către conducătorii G. Grosu și G. Olaru, membrii comitetului de voloște. După reforma lui Stolîpin din 1907 - 1910 o parte din țăranii satului Podoima și Podoimița, ce aveau sume mari de bani au cumpărat pămînturile și moara lui
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
au desprins din corpul regimentului cu sarcina de a fixa inamicul în localitate creând astfel premizele că forțele germane să fie încercuite. Sesizând situația, inamicul a părăsit în grabă pozitile deținute în sat. Succesul acțiunii regimentului 22 infanterie a favorizat ocuparea dealului Mânăstioara de către regimentul 30 infanterie, în al carui sector datorită luptelor grele se progresa mai lent. Ajungând pe acest alinimament, divizia 3 infanterie și-a îndeplinit obiectivul fixat pentru prima zi a ofensivei. Concomitent cu acțiunile diviziei 3 infanterie
Bătălia de la Mărăști () [Corola-website/Science/305978_a_307307]
-
a atins aliniamentul Culmea Tepei - vf. Tiharale iar brigata 11 infanterie a înaintat pe flancul stâng al diviziei 8 până la valea Șușiței. Rezultatele zilei s-au concretizat într-o pătrundere de 7 km în dispozitivul inamic, eliberarea localității Soveja, și ocuparea unor poziții avantajoase (culmea Răchitașul Mare, Culmea Tepei) în vederea dezvoltării ulterioare a ofensvei. La această dată divizia 218 germană pierduse 2/3 din efectiv și 40 de tunuri iar divizia 1-a cavaleire austro-ungară se găsea într-o situație critică
Bătălia de la Mărăști () [Corola-website/Science/305978_a_307307]
-
nu au dat ascultare agenților italieni, ba chiar au predat câțiva dintre aceștia poliției, rămânând credincioși jurământului depus în anii 1913-1919 față de "Ethniki 'elliniki koinonia" (comunitatea națională a Greciei), mulțumită căruia își păstraseră proprietățile și drepturile strămoșești. În 1941, după ocuparea nazistă a Greciei, sub controlul Italiei, în nordul Greciei, a fost creat un stat autonom al aromânilor: Principatul de Pind și Meglen. Liderii principatului au fost Alchiviad Diamandi di Samarina (Prinț Alchibiades I, 1941-1943) și baronul Gyula Cseszneky de Milvány
Istoria aromânilor () [Corola-website/Science/305991_a_307320]
-
o familie germană regală și de Prusia care repurtase războaie victorioase și cu o experiență militară incredibilă. Diplomații francezi și ambasadorul francez la Berlin au încercat să-l convingă pe regele Wilhelm I să retragă candidature membrului familiei Hohenzollern pentru ocuparea tronului Spaniei. Regele a reguzat, mai ales că Bismark chiar dorea cu orice preț războiul. Franța părea să fie umilită de Prusia. S-a instalat o frebra naționalistă și belicistă, Franța dorind să răzbune afrontul suferit. În 1870 declara război
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
localitățile Kfar Saba (1930-1934), Rehovot (1934-1943) și Ierusalim (1943-1949). Este unul dintre fondatorii Partidului Muncii (Mapai), deținând și funcția de membru al Comitetului Central al acestui partid. A fost membru al “Comitetului Ierusalimului” în perioada luptelor din anul 1948 pentru ocuparea acestui oraș. Face parte apoi din administrația orașului Ierusalim în calitate de membru al Consiliului Local (1948, 1956-1958), apoi de viceprimar al orașulu Ierusalim (1948-1951). Între anii 1949-1955, a îndeplinit funcția de deputat în Knesset-ul (Parlamentul) statului Israel, fiind ales pe
Reuven Sheri () [Corola-website/Science/306029_a_307358]
-
unificarea mișcărilor muncitorești din Israel pentru a preveni dezintegrarea lor. Ulterior, partidele muncitorești s-au unit candidând pe o listă unică, dar diferitele mișcări și partide ale kibbutz-urilor au rămas divizate. Ben Aharon a fost un critic deschis al ocupării de către Israel a diferitelor regiuni ale statelor arabe, survenită după Războiul de Șase Zile. În anul 1977, s-a retras din viața politică, după venirea la putere a Partidului Likud, care a înlocuit Partidul Muncii la guvernare. Remarca sa a
Yitzhak Ben-Aharon () [Corola-website/Science/306038_a_307367]
-
și naționalismului în perioada postpașoptistă) și familia Ghica, (ai cărui reprezentanți Grigore al IV-lea și Alexandru al II-lea, în ciuda originii lor, au fost considerați primii domni "pământeni" după revoluția de la 1821). Atenția fanarioților s-a concentrat atât pe ocuparea celor mai bune posturi pe care le putea oferi imperiul, cât și pe ocuparea tronurilor din Moldova și Muntenia, care erau încă țări bogate și, chiar mai important, se bucurau de un statut de autonomie (în ciuda faptului că trebuiau să
Epoca fanariotă () [Corola-website/Science/306019_a_307348]