66,509 matches
-
14 membri: cîte 5 reprezentanți din partea românilor și respectiv ucrainenilor, precum și 4 germani. Limba română și ucraineană deveniseră alături de germană, limbi oficiale ale regiunii. Asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand a produs în Bucovina consternare, dat fiind că era o speranță pentru românii aflați aici, care credeau că el le va îmbunătăți viața. Atentatul a fost înfierat, s-au trimis telegrame de condoleanțe, s-au ținut slujbe și copiii cuplului imperial rămași fără părinți, au fost compătimiți. Succesiv au stâpânit teritoriul atât trupele
Editura Bucovina în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334929_a_336258]
-
în stare de război și cu Imperiul Rus. Atât oficialitățile cât și partidele etnice bucovinene (german, evreesc, român, ucrainean), sau ziarele locale ori instituția bisericii, au sprijinit ideile propagate de statul austro-ungar, în ceea ce privește noul conflict. În ceea ce-i privește pe români, s-a remarcat în acest sens Aurel Onciul, cunoscut austrofil și conducător al partidului țărănesc. Declarațiile politice ale conducătorilor partidelor politice românești nu au concordat însă cu situația reală a românilor, care au rămas naționaliști și iredentiști. Cu scopul de
Editura Bucovina în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334929_a_336258]
-
austro-ungar, în ceea ce privește noul conflict. În ceea ce-i privește pe români, s-a remarcat în acest sens Aurel Onciul, cunoscut austrofil și conducător al partidului țărănesc. Declarațiile politice ale conducătorilor partidelor politice românești nu au concordat însă cu situația reală a românilor, care au rămas naționaliști și iredentiști. Cu scopul de a fi ușurată mobilizarea etnicilor români în armată, acestora li s-a permis să poarte tricolorul și li s-a acordat dreptul de a beneficia de asistență spirituală din partea preoților militari
Editura Bucovina în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334929_a_336258]
-
23 (etnici români), 24, 30, 34, 41 (etnici români), 50, 53, 55, 61, 88 Infanterie, 4 Ulani, 4 (etnici români) și 9 Dragoni, 35 artilerie și batalioanele 11, 18, 27, 30 Vânători. Au fost organizate 2 corpuri de legionari, unul român (cu sprijinul deputatului austrofil Aurel Onciul) și celălaltucrainean (cu spijinul deputatului Nicolae de Wassilko). Imediat la nord de granița bucovineană la Zalișciîkî, a fost instalată Divizia 43, care recruta din Bucovina. Regimentele 22 și 41 Infanterie au fost trimise să
Editura Bucovina în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334929_a_336258]
-
austro-ungari până în noiembrie 1918. La sfârșitul lunii octombrie 1918, ca efect al atitudinii ostile a autorităților austriece și ucrainene față de mișcarea românească unionistă situația s-a agravat. După reunirea la 14/27 octombrie 1918 la Cernăuți a Adunării Constituante a românilor din Bucovina, Vasile Bodnărescu - agent diplomatic al lui Iancu Flondor pe lângă Guvernul României, a solicitat la 4 noiembrie o intervenți militară română În dimineața zilei de 6 noiembrie 1918 au intrat în Suceava, Câmpulung Moldovenesc și Gura Humorului primele detașamente
Editura Bucovina în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334929_a_336258]
-
și regizat de Benoit Petit. Este vorba despre un băiat numit Romi care împreună cu prietena să, Satya, si pasărea lui, Zu, caută tăblițele din Mu care cuprind texte străvechi pierdute odată cu marele cataclism. Desenul animat se bazează foarte vag pe românul Moby Dick de Herman Melville, cât și pe mitul Atlantidei. Spre deosebire de carte, căpitanul Ahab nu are un picior paralizat. Romy, un băiat neînfricat de 12 ani (13 la sfarsitul seriei), pleacă în căutarea celor 24 de tablete ale lui Mu
Moby Dick și Secretul lui Mu () [Corola-website/Science/334933_a_336262]
-
francez. Fratele lui Eugène a fost un inginer talentat, iar nepoata lui Cârme Karr a fost o scriitoare și jurnalistă în La Roche-Mabile. S-a născut în Paris și a studiat la Colegiul Bourbon, devenind apoi profesor acolo. Unele dintre românele sale, inclusiv primul, "Sous leș Tilleuls" (1832), au avut caracter autobiografic. Un al doilea român, "Une heure trop tard", a fost publicat în anul următor și a fost urmat de multe alte scrieri populare. "Vendredi soir" (1835) și "Le Chemin
Jean-Baptiste Alphonse Karr () [Corola-website/Science/334957_a_336286]
-
fost o scriitoare și jurnalistă în La Roche-Mabile. S-a născut în Paris și a studiat la Colegiul Bourbon, devenind apoi profesor acolo. Unele dintre românele sale, inclusiv primul, "Sous leș Tilleuls" (1832), au avut caracter autobiografic. Un al doilea român, "Une heure trop tard", a fost publicat în anul următor și a fost urmat de multe alte scrieri populare. "Vendredi soir" (1835) și "Le Chemin le plus court" (1836) au continuat să prezinte experiențele personale ale autorului, dobândind succes la
Jean-Baptiste Alphonse Karr () [Corola-website/Science/334957_a_336286]
-
este săptămânalul românilor din Ungaria. Apare la Jula (Gyula). Primul număr al revistei românilor din Ungaria, care atunci se numea "Libertatea Noastră" a apărut pe 1 iunie 1950. Revista apare fără întrerupere începând de la 15 ianuarie 1951. are cea mai lungă tradiție dintre
Foaia românească () [Corola-website/Science/334968_a_336297]
-
of Echoes") este un film american supranatural horror-thriller din 1999 regizat și scris de David Koepp. Rolurile principale au fost interpretate de actorii Kevin Bacon, Kathryn Erbe, Zachary David Cope, Illeana Douglas și Jennifer Morrison. Scenariul este vag bazat pe românul "A Știr of Echoes" de Richard Matheson. Tom Witzky (Kevin Bacon) nu crede în existența forțelor supranaturale, dar totul se va schimba după ce, la petrecerea unui prieten, participă la o sedinta de spiritism. Curând începe să vadă imagini și să
Ecouri din tenebre () [Corola-website/Science/334981_a_336310]
-
și Teddy Kollek. Manger s-a stabilit în Israel definitiv în ultimii ani ai vieții și a murit la Gedera, în anul 1969, la vârsta de 68 ani. A fost înmormântat ca un poet național israelian. Regizorul și dramaturgul evreu român Israil Bercovici a fost autorul unei adaptări pentru teatru a poeziilor lui Manger - piesa în două acte „Mangeriada”. Premiera acesteia a avut loc la 6 aprilie 1968 la Teatrul Evreiesc de Stat. Poezia sa „Oif'n Veg Șteit A Boim
Itzik Manger () [Corola-website/Science/335028_a_336357]
-
ani în urmă", însă ca viceprefect era mai mult decât tribun. Este o cruce înaltă de 3 m, situată lângă latura din nord a mormântului lui Avram Iancu (v. imaginea din caseta articolului). Este un simbol al fraternității zărăndenilor cu românii din Regat, în Războiul de Independență al României, război pe care l-au sprijinit material, financiar și prin voluntari. Inițial crucea se afla în partea de sud a bisericii, dar în 1977, cu ocazia centenarului, a fost mutată pe amplasamentul
Panteonul Moților () [Corola-website/Science/335412_a_336741]
-
Adunării Generale a Societății pentru Crearea Fondului de Teatru Român. Mormântul său se află în partea de sud a bisericii, și are inscripția „"Dr. Pavel Oprișa, fost profesor-director al liceului «Avram Iancu» din Brad și luptător pentru cultura națională a românilor din Zarand. 1861-1937. Soția Eugenia dr. Oprișa n. Cuteanu 1874-1948"”. În același mormânt este îngropat fiul său cel mic și cele două soții ale sale, inscripția pe spatele monumentului fiind „"Dr. Tit Liviu Oprișa, advocat 1904-1978 și tovarășele sale de
Panteonul Moților () [Corola-website/Science/335412_a_336741]
-
din Italia, personalul Legației Române din Roma a intervenit pe lângă guvernul țării gazdă pentru a obține permisiunea de a înființa un birou cu această destinație. Însuși șeful misiunii diplomatice de la Roma, Alexandru Lahovary, a cerut oficial permisiunea guvernului italian ca "„românii să-și facă datoria față de neam”". La aceste demersuri s-au adăugat eforturile de organizare a prizonierilor români întreprinse de doi profesori de la Universitatea din București: transilvăneanul Simion Mândrescu (profesor de limba și literatura germană) și George G. Mironescu. Aceștia
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
de a i se da curs. Cu toate acestea însă, în primăvara anului 1918 generalul-maior Gondrecourt, conducătorul Misiunii Militare Franceze în Italia, era încă de părere că nu venise încă momentul potrivit pentru rezolvarea creării unor unități formate din etnici români prizonierii de război pe frontul italian, într-un context în care apăruseră deja dificultăți legate de crearea unor unități similare formate din etnici cehi sau iugoslavi, problemă de importanță superioară pentru interesele franceze. Referitor la cerințele transmise prin intermediul ambasadorul italian
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
recrutarea voluntarilor ardeleni, dar cu rezerva de a nu aduce atingere interesului superior al francezilor de a fi recrutați pentru lupta împotriva Puterilor Centrale cehi sau iugoslavi. În iunie 1918 s-a constituit la Cittaducale un "Comitet de acțiune al românilor din Transilvania, Banat și Bucovina" cu sediul la Roma (prezidat de profesorul Mândrescu), cu scopul de a face propagandă unionistă și de a organiza în legiuni pe toți românii din Austro-Ungaria care se găseau în țările aliate. Procesul-verbal încheiat cu
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
1918 s-a constituit la Cittaducale un "Comitet de acțiune al românilor din Transilvania, Banat și Bucovina" cu sediul la Roma (prezidat de profesorul Mândrescu), cu scopul de a face propagandă unionistă și de a organiza în legiuni pe toți românii din Austro-Ungaria care se găseau în țările aliate. Procesul-verbal încheiat cu aceasta ocazie a conținut următoarele Reprezentanți Comitetului au fost trimiși pentru a susține aceste deziderate la Washington, Londra și Paris. Guvernul italian a recunoscut ulterior acest Comitet, ca fiind
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
Armata Italiană, pentru a fi utilizați în subordinea serviciilor de informații. Eficacitatea pe front din punct de vedere propagandistic a ofițerilor vorbitori a subdialectelor transilvănene a fost mult mai puternică decât cea a italienilor știutori de limbă română sau a românilor din Regatul României, astfel că spre sfârșitul lunii august, generalul Pietro Badoglio a solicitat lagărului de muncă din Cavarzere 80 de militari. Pe frontul italian au intrat în luptă luna iulie trei companii române (cu un total de 13 ofițeri
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
similare au venit și dinspre Legația Italiei din România, iar la 18 august guvernul României a intervenit în același sens pe lângă autoritățile din Peninsulă. O serie de contradicții care au avut ca sursă participarea în cadrul viitoarei Legiuni și a unor români din Regat, au determinat manifestarea unor disensiuni semnificative în rândul reprezentanților emigrației și ai Guvernului României din Franța și Italia, în cursul lunilor iunie-august 1918. Aceste contradicții s-au alăturat atât concepțiilor politicii externe Italiene (al cărei ministru încă nu
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
Diaz, de către miniștrii Zupelli și Bisolatti, precum și de către generalii Cadorna și Badoglio, opoziția ministrului de externe italian a cedat și acesta a declarat că nu se mai opune formării Legiunii Române și că renunță la ideea excluderii de la aceasta a românilor din Regat. Pe 15 octombrie 1918, în urma aprobării ministrului de război Zupelli, guvernul italian a emis decretul oficial de înființare a unei Legiuni românești (în ), care să lupte alături de trupele italiene pe teatrul de război din peninsulă. În funcția de
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
de întoarcerea soldaților în viitoarea lor patrie, au fost legate de suspiciunea că Legiunea română ar fi putut servit la sfârșitul războiului, ca mijloc de penetrare italiană în regiunea Dunării. Situația a fost confuză, într-un context în care chiar românii prin intermediul unor membri marcanți ai lor cum a fost Vasile Lucaciu, au insistat pentru urgentarea formării Legiunii, care ar fi urmat să fie repatriată pentru a lupta în Transilvania. Ministrul italian de la București - baronul Fasciotti, a sugerat ca Legiunea română
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
Armata Austro-Ungară. A luptat în Rusia și în Galiția, suferind răni multiple. Rebreanu s-a remarcat, de asemenea, pe Frontul Italian și a fost decorat cu Medalia de Aur pentru Vitejie, cea mai înaltă decorație acordată de comandanții austrieci unui român. Îi scrie vreo 25 de scrisori fratelui său, Liviu, din care reies unele trăsături de caracter: înflăcărare tinerească, timiditate și lipsă de inițiativă. Distrugerea unui reflector italian care îi incomoda mult îi aduce o înaintare în grad și o medalie
Emil Rebreanu () [Corola-website/Science/335442_a_336771]
-
se alăture conaționalilor săi români, în loc să lupte împotriva lor. Constantin Kirițescu a scris: „Apropiindu-se de pământul românesc, Rebreanu a auzit chemarea secretă din sufletele fraților săi, șoptindu-i de dincolo de tranșee. Între datoria cazonă nefirească și datoria sfântă de român, Rebreanu a luat-o în seamă pe cea din urmă”. Astfel, în noaptea de 10-11 mai 1917, după ce a fugit din infirmeria unde era sechestrat, a încercat să traverseze frontul către partea română, aducând cu el planurile de împărțire și
Emil Rebreanu () [Corola-website/Science/335442_a_336771]
-
al Lituaniei, Uniunea polono-lituaniană și mai târziu, în secolul al XVIII-lea, de Imperiul Rus. În această perioadă, Principatul Moldovei a avut în întreaga sa existență de 500 ani, frontierele estice axate pe fluviul Nistru. Odată cu dezvoltarea identității naționale la români în secolul al XIX-lea, Nistrul este considerat doar drept limita de est a României Mari. Astfel, poetul național Mihai Eminescu a vorbit în celebra sa poezie "Doina" despre întinderea României „de la Nistru pân-la Tisa”. Uniunea Sovietică constituiește aici în
Statutul politic al Transnistriei () [Corola-website/Science/335446_a_336775]
-
timp înainte de destrămarea Uniunii Sovietice. Un studiu din 2010 a arătat că majoritatea populației din Transnistria susține separarea regiunii de Republica Moldova. Tot același studiu arată că mai mult de 80% din rușii și ucrainenii din Transnistria și 60% din moldovenii (românii) de acolo preferă mai degrabă independența republicii separatiste sau anexarea ei de către Rusia decât reunificarea acesteia cu Republica Moldova. În 2005 miliția transnistreană a intrat în localitatea Vasilievca, unde se află un drum strategic între Tiraspol și Rîbnița, dar s-a
Statutul politic al Transnistriei () [Corola-website/Science/335446_a_336775]