70,637 matches
-
este conceptul de comportament relativ la atașament ("attachment behavior"), studiat apoi în profunzime de alți cercetători cu ajutorul unei strategii de observare particulare dezvoltate de Mary Ainsworth (Ainsworth și alții, 1978; Main&Weston, 1982). Un avantaj al focalizării acestui tip de comportament constă în faptul că el este ușor de observat și cuantificat și că, în același timp, se poate acorda cu ușurință atenție atât comportamentelor ce relevă căutarea proximității, cât și acelora ce relevă opusul (evitarea proximității). Mary Ainsworth, cel de-al
by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
intelectualizarea și izolarea care permit o promițătoare abordare cognitivă. Negarea cuprinde procesele de blocare a constituirii reprezentării interne, informaționale a traumei, la nivel perceptiv, atențional, cognitiv-emoțional. Represia vizează modalitățile de evitare a reactualizării informației traumatice în memoria de lucru. Proiecția constă în atribuirea responsabilității pentru situația de stres a unor factori externi (destin, celorlalți). Raționalizarea vizează în mod direct, reevaluarea pozitivă a situației stresante și a comportamentului dezadaptativ propriu. Intelectualizarea/izolarea constă în prelucrarea preponderentă a informației traumatice izolate de conotațiile
by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
a reactualizării informației traumatice în memoria de lucru. Proiecția constă în atribuirea responsabilității pentru situația de stres a unor factori externi (destin, celorlalți). Raționalizarea vizează în mod direct, reevaluarea pozitivă a situației stresante și a comportamentului dezadaptativ propriu. Intelectualizarea/izolarea constă în prelucrarea preponderentă a informației traumatice izolate de conotațiile sale emoționale negative. Astfel, interacțiunea dintre temperament și stilul de disciplină parentală conduce la conturarea stilului de atașament care pare să influențeze nu doar viața de familie de fiecare zi, ci
by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
mai numeros grup social care are nevoie de protecția celorlalți, în primul rând de protecția grupului familial din care fac parte, a comunității și vecinătății umane și, în ultimă instanță de protecția ansamblului social. Ajutorul social, în acest caz, poate consta, de pildă, în: * Servicii zilnice adecvate noilor persoane în vârstă (pe care ceilalți membrii ai familiei nu le pot face); * Sprijin financiar și alimentar; * Consultații juridice și sfaturi medicale necesare; * Integrarea în activități de grup, reinserție socială etc.; * Ocrotirea specială
by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
grupurilor nominale (identificarea problemelor și luarea deciziilor) Grupurile nominale au fost studiate și dezvoltate de Andre Delbecq și Andrew Van de Ven (1971). Acest tip de grup se folosește pentru identificarea problemelor și luarea deciziilor. Specificul acestui tip de grup constă în faptul că indivizii lucrează în prezența celorlalți, dar nu interacționează verbal. Identificarea nevoilor este un proces complex în cadrul căruia este foarte important ca populația țintă (potențiala beneficiară a unui serviciu social) să-și exprime, înțeleagă și articuleze problemele, nevoile
by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
vulnerabilizează persoana la evenimente de viață negative. 34. 8.2. Suportul social: definiție, surse, funcții Suportul social reprezintă principala resursă exterioară la care individul poate apela pentru evitarea/rezolvarea anumitor probleme pe care nu le poate rezolva singur. Suportul social constă în ,,susținerea psihologică și socială a persoanelor: confortul, asistența și informațiile primite din partea indivizilor și grupurilor în cadrul relațiilor formale și informale"35 . Este un proces important în menținerea sănătății fizice și psihice a individului, în integrarea sa, în creșterea stimei
by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
-i sunt necesare pentru rezolvarea problemei sale; funcția cognitivă, informațională include și un sprijin care implică: * informații care să ajute persoana să-și evalueze evoluția proprie; * sfătuirea; * îndrumarea și consilierea persoanei în diverse domenii. Funcția de suport material, instrumental, care constă într-o formă de ajutor direct și material pentru o persoană aflată în dificultate; poate ajuta la rezolvarea unor probleme practice, fiind utilă în special în faza deficitară/ cronică a situației problematice; constă în furnizarea de bani, bunuri sau servicii
by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
domenii. Funcția de suport material, instrumental, care constă într-o formă de ajutor direct și material pentru o persoană aflată în dificultate; poate ajuta la rezolvarea unor probleme practice, fiind utilă în special în faza deficitară/ cronică a situației problematice; constă în furnizarea de bani, bunuri sau servicii; funcția de suport material, instrumental presupune ca activități: * asistență pentru muncile gospodărești; * îngrijirea copiilor; * acordarea unor împrumuturi sau donații în bani; * transportul; * oferirea de bunuri materiale (mobilă, cărți, mașină de spălat, haine, etc.
by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
aparent contradictorii. Așadar, Biserica este Întoarsă spre lumea Întreagă, spre Întreaga umanitate, chemând credincioșii la unitatea de iubire și credință, ca să se Împlinească Biserica, Trupul tainic al Domnului. Totodată, Biserica se preocupă de trebuința, nevoia și bucuria fiecăruia. Antinomia aceasta constă În aceea că În creștinism ansamblul creației are aceeași valoare ca și fiecare persoană În parte. „Dacă Împlinirea persoanei este de a se ține În sobor cu toții, Împlinirea lumii este de a deveni viața fiecăruia, căruia Dumnezeu i-a dăruit
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Mihail Iustin Mitrea () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92309]
-
experiențele, acceptând în totul sentimentele, ideile și experiențele celorlalți, pentru că dorește să le înțeleagă, la nevoie să-și modifice atitudinile și intențiile, cooperând cu ceilalți într-o căutare comună”. Caracterul viu, reciproc participativ (al educatorului și educatului moral) în dialog constă și din urmărirea unui obiectiv, a unor probleme de clarificat pentru care se folosește nu numai experiența cristalizată și cunoștințele educatorului, ci și experiențele de început, cu întrebările firești ce frământă pe cel în proces de formare. Prin întrebări și
Rezolvarea conflictelor dintre şcolarii mici by MARIA COVĂSNEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91762_a_93523]
-
rol foarte important, datorită influenței mari pe care o exercită asupra conduitei lor. Prin caracterul său concret și prin influența directă pe care o exercită, exemplul corespunde și gândirii concrete a elevilor de vârstă școlară mică. Valoarea educativă a exemplului constă în faptul că el le oferă elevilor un model de conduită pe care să-l urmeze (cel pozitiv) sau să-l evite (cel negativ). Datorită influenței pe care o exercită exemplul asupra dezvoltării psihice a copilului, se cere tact din partea
Rezolvarea conflictelor dintre şcolarii mici by MARIA COVĂSNEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91762_a_93523]
-
acestuia pentru formarea constiinței de sine ca factor decisiv de îndreptare și de perfecționare morală. Trebuie de reținut dubla funcționalitate a observației educaționale: de a inhiba comportările rele și de a stimula pe cele bune G.G. Antonescu sublinia că metoda constă în supravegherea continuă din partea educatorului, pentru ca să oprească pe elevi de la executarea repetată a unor acte dăunătoare, care duc la deprinderi rele și pe de altă parte să provoace pe elevi la executarea repetată a unor acte, care duc, din contra
Rezolvarea conflictelor dintre şcolarii mici by MARIA COVĂSNEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91762_a_93523]
-
din faptul că ea implică o suferință; căci suferința este un rău și este evident absurd să considerăm ca un rău poate să compenseze un rău și să-l anuleze”. Concepția lui Durkheim se concentrează în afirmația ca “esenta pedepsei constă... în a simboliza blamul”. “Pedeapsa nu este decât un semn material prin care se traduce o stare interioară: este o notație, un limbaj prin care fie conștiința publică a societății, fie constiința profesorului la școala exprimă sentimentul pe care i-
Rezolvarea conflictelor dintre şcolarii mici by MARIA COVĂSNEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91762_a_93523]
-
și ARHIPERSONA la Lotman). Termenul a fost introdus în naratologie de Greimas, după lingvistul Tesnière, pentru care acesta desemna un tip de unitate sintactică. Prelucrînd taxonomiile de rol propuse de Souriau și Propp, Greimas a ajuns la un MODEL ACTANȚIAL constînd, la origine, din șase actanți: SUBIECT (LEU la Souriau, EROU la Propp), OBIECT (SOARE la Souriau, PERSONAJ CĂUTAT la Propp), REMITENT (BALANȚĂ la Souriau, TRIMIȚĂTOR la Propp), DESTINATAR (PĂMÎNT la Souriau), ADJUVANT (LUNĂ la Souriau, AJUTOR și DONATOR la Propp
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Holmes reprezintă Subiectul, iar Moriarty Antisubiectul. Dacă Subiectul este concretizat ca PROTAGONIST la nivelul STRUCTURII DE SUPRAFAȚĂ a narațiunii, Antisubiectul este concretizat ca ANTAGONIST. ¶Greimas, Courtés 1982; Hénault 1983; Rastier 1973. Vezi și ANTIREMITENT. argument [argument]. 1. Rezumatul unei narațiuni (constînd, îndeobște, din MIEZURILE cele mai importante din acea narațiune). 2. În cuvintele lui Aristotel, mulțimea de evenimente implicate semnificativ în ACȚIUNEA unei piese sau a unui poem epic. Unele dintre aceste evenimente se pot situa în afara INTRIGII propriu-zise a unui
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
cronotopi (diferite feluri de complexe timp-spațiu) și se pot defini în funcție de ele. De exemplu, cronotopul "aventură", exemplificat de romanțuri grecești precum Dafnis și Hloe, sau Etiopica, pune în valoare un timp pe de-a-ntregul abstract (deosebit de timpurile istoric și biografic, constînd din momente nelegate și reversibile, nepresupunînd transformări biologice, sau psihologice) care se combină într-o manieră exterioară cu un spațiu geografic, pe cît de neprecizat pe atît de imprecis (aventurile descrise pot avea loc în orice număr de spații și
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
sau întîmplărilor (neintenționale, nevoliționale) în existența lor spațială mai degrabă decît temporală, funcționarea lor topologică mai curînd decît cronologică, simultaneitatea mai curînd decît succesiunea lor. Se distinge în principiu de NARAȚIE și de COMENTARIU. Se poate spune că orice descriere constă dintr-o temă care desemnează obiectul, ființa sau întîmplarea descrisă (de ex., "casa") și un set de teme secundare care desemnează părțile sale componente (de ex., "ușa", "camera", "fereastra", "peretele"). Tema sau temele secundare pot fi caracterizate din punct de
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
unei narațiuni în opoziție cu "ce"-ul ei; NARAREA opusă NARATULUI; NARAȚIA opusă FICȚIUNII (în accepția lui Ricardou). Discursul are o SUBSTANȚĂ (un mediu de MANIFESTARE: limbajul oral sau scris, imaginile imobile sau mobile, gesturile etc.) și o FORMĂ (el constă dintr-un set conexat de ASERȚIUNI NARATIVE care prezintă istoria și, mai exact, determină ORDINEA de prezentare a situațiilor și evenimentelor, PUNCTUL DE VEDERE care guvernează acea prezentare, VITEZA narativă, felul de COMENTARIU, ș.a.m.d.). "Bărbatul mîncă, apoi dormi
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
mai departe de un SCOP, prin atingerea sau neatingerea unui SCOP SECUNDAR. În gramatica pentru povestiri simple concepută de Thorndyke, de exemplu, fiecare regulă din setul ordonat are forma X→Y (a se citi "Rescrieți X și Y" sau "X constă din Y"); parantezele sînt folosite pentru a închide eșantioane alese în mod opțional; diferitele rescrieri posibile ale aceluiași eșantion sau ale diferitor eșantioane care produc aceeași rescriere sînt plasate înlăuntrul parantezelor; un asterisc (*) arată că un element poate fi repetat
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Lyons 1977 [1995]. metanarațiune [metanarrative]. Despre narațiune; ceea ce descrie narațiunea. O narațiune care are (o) narațiune ca (unul din) subiectele sale este o metanarațiune. Mai exact, o narațiune care se referă la ea însăși și la acele elemente din care constă și prin care este ea comunicată, o narațiune care se discută pe ea însăși, o NARAȚIUNE AUTOREFLEXIVĂ este o metanarațiune. Și mai exact, pasajele sau unitățile dintr-o narațiune care se referă explicit la CODURILE sau subcodurile în funcție de care narațiunea
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
esențialului în fenomenal. ¶Aristotle 1968 [1965]; Frye 1957 [1972]; Genette 1980; Plato 1968 [1986]; Ricoeur 1984, 1985. Vezi și NARAȚIUNE. mișcare [move]. 1. Orice secvență de FUNCȚII, dezvoltîndu-se de la Prejudiciere sau Lipsă la un DEZNODĂMÎNT. După Propp, fiecare basm (skázka) constă dintr-una sau mai multe mișcări. ¶Mișcările se pot combina prin INSERȚIE, ALTERNANȚĂ și CUPLAJ sau JUXTAPUNERE. 2. O FUNCȚIE CARDINALĂ; un NUCLEU; un NAREM. În GRAMATICA NARATIVĂ a lui Pavel, o Mișcare e o acțiune cerută de o Problemă
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
explică înțelesul mitului, un singur fel de neîmpăcare (contradicție, opoziție) fiind simplificat prin aceea că este atașat la un altul, mai comun. Astfel, mitul lui Oedip leagă opoziția, originea neautohtonă a omului/originea autohtonă a omului, de opoziția mai acceptabilă, constînd din supralicitarea legăturilor de rudenie/sublicitarea legăturilor de rudenie. ¶Frye 1957 [1972]; Greimas 1970 [1975]; Jolles 1956; Lévi-Strauss 1963 [1978], 1965-71; Scholes, Kellogg 1966. mitem [mytheme]. Unitatea constituentă fundamentală a MITULUI. ¶Lévi-Strauss 1963 [1978]. mod [mode]. 1. DISTANȚĂ. Amplitudinea medierii
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
de mai multă informație (PARALEPSA), sau dătătoare de mai puțină informație (PARALIPSA) decît ar trebui transmisă în condițiile codului guvernant. ¶Genette 1980. monolog [monologue]. Un discurs lung produs de un personaj (neadresat altor personaje). Dacă monologul este nevorbit (dacă el constă din gîndurile verbalizate ale personajelor), el constituie un MONOLOG INTERIOR. Dacă este vorbit, el constituie un monolog exterior sau solilocviu. ¶Holman 1972. Vezi și DIALOG. monolog autocitat [self-quoted monologue]. Un MONOLOG CITAT într-o NARAȚIUNE LA PERSOANA ÎNTÎI. ¶Cohn 1978
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
și este față de cel de-al doilea ca o funcție pentru o ACȚIUNE, un fonem pentru un fon, un morfem pentru un morf. ¶Doležel 1972; Dundes 1964; Pike 1967. mythos [mythos]. O INTRIGĂ, un grupaj de întîmplări. Pentru Aristotel, mythos constă din selectarea și rearanjarea posibilă a unităților ce constituie LOGOSUL (imitarea unei acțiuni reale, sau PRAXIS). Distincția între mythos și logos o sugerează pe aceea între DISCURS și ISTORIE sau SUBIECT și FABULĂ. ¶Aristotle 1968 [1965]; Chatman 1978. Vezi și
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
de narativitate al unei narațiuni date depinde parțial de măsura în care acea narațiune îndeplinește dorința unui destinatar de a reprezenta întreguri temporale orientate (în mod prospectiv, de la ÎNCEPUT la SFÎRȘIT și retrospectiv, de la sfîrșit la început), implicînd un CONFLICT constînd din situații și evenimente discrete, specifice și pozitive și fiind încărcat de semnificație în raport cu un proiect și univers uman(izat). ¶Brooks 1984; Genot 1979; Greimas 1970 [1975]; Kloepfer 1980; Prince 1982. Vezi și LOGICA DUBLĂ A NARAȚIUNII, MIJLOC, EROARE "DUPĂ
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]