66,303 matches
-
obicei creionul. În plus, după cum se știe, din ianuarie 1943 Hitler a avut un tremur paralitic al mâinilor, adesea cu puseuri puternice, care practic îl împiedică să scrie lizibil. Un expert grafolog desemnat de revista "Newsweek" a cercetat două dintre jurnalele trimise de "Stern" la New York. Erau, a spus el, "nu numai falsuri, ci falsuri grosolane". În Germania specialiștii au reușit să dovedească faptul că hârtia, precum și cerneală, cleiul, copertele din imitație de piele și panglicile roșii ale sigiliilor unora dintre
Jurnalele secrete ale lui Hitler () [Corola-website/Science/317922_a_319251]
-
În Germania specialiștii au reușit să dovedească faptul că hârtia, precum și cerneală, cleiul, copertele din imitație de piele și panglicile roșii ale sigiliilor unora dintre aceste coperte erau toate din perioada postbelică. Hans Booms, șeful Arhivelor Germaniei Federale, a declarat jurnalele de la "Stern" drept "fals flagrant, grotesc și neserios". Unul dintre colegii lui Booms a descoperit chiar și o sursă a materialului din jurnale- cartea din 1962 a lui Max Domarus intitulată Hitler: Discursuri și proclamații, 1932-1945. La Hamburg, echipa jicnita
Jurnalele secrete ale lui Hitler () [Corola-website/Science/317922_a_319251]
-
conducerea revistei se lașase atât de ușor păcălita și exprimându-și îngrijorarea pentru prejudiciile aduse credibilității publicației. Peter Koch a fost silit să demisioneze. Editorul Henri Nannen a mărturisit cu tristețe: "Avem toate motivele să ne fie rușine". Toată afacerea jurnalelor false a reprezentat cel mai mare blamaj din istoria jurnalismului german de până atunci.
Jurnalele secrete ale lui Hitler () [Corola-website/Science/317922_a_319251]
-
volume. Aici acțiunea se petrece pe o moșie de la marginea Lyonului, unde cei doi îndrăgostiți suferă mai multe despărțiri, totul după capriciile lui Cupido. Romanul este considerat un apogeul romanului pastoral al Renașterii. Eseul este un gen literar înrudit cu jurnalul, corespondența și cu reflecția personală. Este un gen umanist, tipic pentru epoca Renașterii, dar din punct de vedere istoric poate fi considerat ca o continuare a epistolelor în proză ale Antichității. Francezul Michel de Montaigne (1533-1592) a fost cel care
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
de abia în 1644. În secolul al XVI-lea, centrul Norvegiei era orașul hanseatic Bergen, unde preotul și umanistul Absalon Pedersson Beyer (1528-1575) a organizat spectacole de teatru la Școala latină. A scris și două cărți: "Absalon Pederssøns dagbok 1552-1572" (jurnal) în limba latină și "Om Norgis Rige" („Despre Regatul Norvegiei”) (tipărită pentru prima dată în 1780). La Stavanger, preotul și istoricul Peder Claussøn Friis (1545-1614) a scris "Norriges Beskrivelse" („Desrierea Norvegiei”) și a tradus Heimskringla. Poate fi numit și Hallvard
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
deplină încredere în el. În urma Revoluției din 1917, Țarul este forțat să abdice și este arestat împreună cu întreaga familie. Inițial, au fost ținuți la reședința lor oficială, Palatul Alexander, însă guvernul provizoriu i-a transferat la Tobolsk, Siberia. Acolo, în jurnalul său, Alexei se plânge de plictiseală și se roagă la Dumnezeu să aibă milă de el. Ocazional, i se permite să se joace cu Kolia, fiul unuia dintre doctorii lui, și cu un băiat de la bucătărie, Leonid Sednev. Hemoragiile pe
Țareviciul Alexei al Rusiei () [Corola-website/Science/317972_a_319301]
-
Ion Țecu), a locțiitorului comandantului Securității județene, colonelul Dinu (care a condus mașina ARO), și plutonierului de miliție Constantin Paisie, au fost transportați la garnizoana din Târgoviște (UM 01378 și UM0147). Comandantul garnizoanei, Andrei Kemenici, într-un interviu acordat ziarului Jurnalul Național pe 23 martie 2009, a declarat următoarele: Unitatea militară a fost amenințată de mai multe ori prin telefon, că va fi atacată. În practică însă, militarii care asigurau apărarea au fost confruntați numai cu niște simulatoare electronice montate în
Procesul și execuția soților Ceaușescu () [Corola-website/Science/317961_a_319290]
-
a-și întreține familia. Mama lui, Cecylia Goldszmit, închiria camerele din apartamentul lor din Varșovia. Korczak a trecut examenul de bacalaureat („matura”) la vârsta de 21 de ani. În copilărie Janusz Korczak citea foarte mult. Mulți ani după, într-un jurnal scris în ghetou, el nota: „Căzusem pradă cititului nebunesc, de neoprit. Lumea dispărea din fața ochilor mei, pentru ca numai cartea să existe.” În anul 1898 s-a înscris la Facultatea de Medicină din cadrul Universității Imperiale din Varșovia. În vara lui 1899
Janusz Korczak () [Corola-website/Science/323431_a_324760]
-
Falimentarea Micului Jack” (1924), „Regulile Vieții” (1930) și „Vrăjitorul Kajtuś” (1935). Pentru opera sa literară, Korczak a primit în 1937 Laurul Academic De Aur din partea Academiei Literare Poloneze [48]. În timpul celui De-al Doilea Război Mondial, el a ținut un jurnal, considerat astăzi important datorită contextului în care a fost scris și experiențelor de război ale autorului. În munca sa pedagogică Korczak folosea instrumente foarte moderne pentru acea vreme. A fondat ziarul pentru copii și adolescenți „Mica Revistă” (1926-1939). Ziarul a
Janusz Korczak () [Corola-website/Science/323431_a_324760]
-
Newerly, care mai târziu avea să ajungă biograful lui Korczak, a încercat să îi facă rost de documente false din partea ariană a orașului, dar doctorul a refuzat să părăsească ghetoul. Aici, el s-a întors la vechile obiceiuri, scriind în jurnalul pe care l-a început în 1939. Timp de doi ani nu mai scrisese nimic, toată energia sa dedicând-o copiilor de la Casa Orfanilor și altor activități legate de situația copiilor din ghetou. Jurnalul său a fost prima oară publicat
Janusz Korczak () [Corola-website/Science/323431_a_324760]
-
întors la vechile obiceiuri, scriind în jurnalul pe care l-a început în 1939. Timp de doi ani nu mai scrisese nimic, toată energia sa dedicând-o copiilor de la Casa Orfanilor și altor activități legate de situația copiilor din ghetou. Jurnalul său a fost prima oară publicat la Varșovia, în 1958. Ultima intervenție a autorului în jurnal datează de la 4 august 1942. În dimineața zilei de 5 sau 6 august 1942, zona Micului Ghetou a fost înconjurată de serviciile SS și
Janusz Korczak () [Corola-website/Science/323431_a_324760]
-
doi ani nu mai scrisese nimic, toată energia sa dedicând-o copiilor de la Casa Orfanilor și altor activități legate de situația copiilor din ghetou. Jurnalul său a fost prima oară publicat la Varșovia, în 1958. Ultima intervenție a autorului în jurnal datează de la 4 august 1942. În dimineața zilei de 5 sau 6 august 1942, zona Micului Ghetou a fost înconjurată de serviciile SS și de soldați ai trupelor ucrainene și letone. În timpul așa-numitei „Marea Acțiune”, prima etapă a exterminării
Janusz Korczak () [Corola-website/Science/323431_a_324760]
-
disecat și animale actaule, inclusiv pești și sepii pentru a înțelege mai bine anatomia unora dintre fosilele cu care lucra. Lady Harriet Silvester, văduva fostului arhivar al Londrei, a vizitat Lyme în 1824, și a descris-o pe Anning în jurnalul său: În 1826, la 27 de ani, Anning a reușit să strângă destui bani pentru a-și cumpăra o casă cu vitrină pentru prăvălia ei, "Anning's Fossil Depot". Afacerea devenise destul de importantă încât mutarea a fost relatată în ziarul
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
despre adăugiri. Paleontologul elvețian a vizitat Lyme Regis în 1834 și a lucrat cu Anning pentru a obține și studia fosile de pești din regiune. A fost atât de impresionat de ea și de prietena ei încât a scris în jurnalul său: „Domnișoarele Philpot și au putut să-mi arate cu deplină siguranță care sunt înotătoarele dorsale ihtiodorulite de rechin care corespund diferitelor tipuri”. El le-a mulțumit ambelor pentru ajutorul pe care i l-au dat pentru cartea lui, "Studii
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
scrieri de propagandă, de vehementă incriminare a regalității carliste în prima proză, de exaltare a noilor „realizări" (Canalul Dunăre-Marea Neagră etc.), dar și a „vigilenței", denunțului și calomniei (un text precum "Cetățeanca Melinte Aneta" e caracteristic) în culegerea de schițe. "Jurnalul cu file violete" (1955) e menționabil numai pentru introducerea notei umoristice, fiindcă în rest conformismul se păstrează, acordat cu noile indicații, prin care se recunoaște că pe lângă „realizări" mai sunt și neajunsuri. De altfel, întreaga proză umoristico-satirică a lui Silvestru
Valentin Silvestru () [Corola-website/Science/322959_a_324288]
-
o carte a morților)" a fost tradus și în românește de Mihai Samoilă și publicat în septembrie 1995 în revista "Alternativ SF" din Iași, a cărei realizator era împreună cu Michael Haulică. Gibson a contribuit sporadic cu articole non-fiction la diverse jurnale. Articole de mai mare întindere a scris pentru revista "Wired", "The New York Times", "The Observer", "Addicted to Noise", "New York Times Magazine", "Rolling Stone" și "Details Magazine". Prima lui lucrare importantă de non-fiction a fost articolul „Disneyland sub amenințarea pedepsei cu moartea” care
William Gibson () [Corola-website/Science/322931_a_324260]
-
la Polul Sud pe 17 ianuarie 1912, însă doar pentru a descoperi că norvegienii conduși de Roald Amundsen atinseseră acest punct cu 33 de zile în urmă. Întreaga echipă a lui Scott a murit pe drumul de întoarcere, unele cadavre, jurnale și fotografii fiind găsite de o echipă de căutare opt luni mai târziu. Scott era un comandant cu experiență în expediții polare, conducând mai înainte Expediția Discovery din Antarctica între anii 1901-1904. , numită astfel după nava de aprovizionare, a fost
Expediția Terra Nova () [Corola-website/Science/323960_a_325289]
-
spunea că se află într-o cursă. Când a fost întrebat de presă despre reacția sa, Scott a răspuns că planurile sale rămân neschimbate și că nu va sacrifica scopurile științifice ale expediției pentru a câștiga cursa până la Pol. În jurnalul său nota că Amundsen avea o șansă acceptabilă de succes și că poate merita norocul dacă reușea să răzbată. Scott a revenit pe navă în Noua Zeelandă, unde noi provizii și resurse au fost aduse la bord, incluzând 34 de câini
Expediția Terra Nova () [Corola-website/Science/323960_a_325289]
-
depozitelor de alimente pe traseu. După spusele lui Cherry-Garrard, prima reacție a lui Scott și a echipei sale a fost să se repeadă spre Golful Balenelor și să „lămurească lucrurile” cu Amundsen. Totuși, Scott a notat acest eveniment calm în jurnalul său: „Un singur lucru îmi stăruie în minte. Cel mai potrivit, ca și cel mai înțelept este să continuăm ca și cum acest fapt nu s-ar fi întâmplat. Să mergem înainte și să dăm tot ce este mai bun pentru onoarea
Expediția Terra Nova () [Corola-website/Science/323960_a_325289]
-
zi, 1912, și au aflat că Amundsen ajunsese acolo pe 1911. Au lăsat un cort, niște provizii și o scrisoare către regele Haakon al VII-lea al Norvegiei. Amundsen îi cerea politicos lui Scott să o livreze. Scott scria în jurnalul său: „Polul. Da, dar în alte circumstanțe decât cele așteptate... Doamne Dumnezeule! Acesta e un loc destul de crâncen și teribil pentru care am muncit fără să avem răsplata priorității.” A încheiat cu înregistrarea: „Acum o luptă disperată [de a duce
Expediția Terra Nova () [Corola-website/Science/323960_a_325289]
-
luptă disperată [de a duce veștile primii]. Mă întreb dacă putem reuși.” După confirmarea locației lor și ridicarea steagului britanic, echipa lui Scott a pornit spre casă a doua zi. În timpul următoarelor trei săptămâni s-a realizat un progres important, jurnalul lui Scott menționând câteva „marșuri excelente”. Totuși Scott a început să își facă griji în privința stării colegilor săi, mai ales a lui Edgar Evans care suferea de degerături severe și era, după spusele lui Scott, „un lucru bun călcat în
Expediția Terra Nova () [Corola-website/Science/323960_a_325289]
-
la un punct aflat la 18 kilometri de depozitul de o tonă, dar au fost opriți pe de un viscol cumplit. Deși au încercat zilnic, nu au fost în stare să avanseze și au rămas fără provizii. Ultima înregistrare în jurnalul lui Scott, datată pe 1912, data presupusă a morții lor, se încheie cu următoarele cuvinte: Scott i-a ordonat lui Simpson să reaprovizioneze depozitul de o tonă chiar înainte de a pleca în călătoria polară. Aceste ordine însemnau transportarea la depozit
Expediția Terra Nova () [Corola-website/Science/323960_a_325289]
-
fost debarcată de "Terra Nova" în timpul vizitei de reaprovizionare din vară. Pe echipa a găsit cortul cu cadavrele înghețate ale lui Scott, Wilson și Bowers, la 18 kilometri sud de depozitul de o tonă. Atkinson a citit porțiunile relevante ale jurnalului lui Scott și a putut fi aflată natura dezastrului. În afară de jurnal s-au mai luat lucruri personale și alte înregistrări, apoi cortul a fost demontat peste cadavre și s-a ridicat un morman de zăpadă peste care a fost pusă
Expediția Terra Nova () [Corola-website/Science/323960_a_325289]
-
Pe echipa a găsit cortul cu cadavrele înghețate ale lui Scott, Wilson și Bowers, la 18 kilometri sud de depozitul de o tonă. Atkinson a citit porțiunile relevante ale jurnalului lui Scott și a putut fi aflată natura dezastrului. În afară de jurnal s-au mai luat lucruri personale și alte înregistrări, apoi cortul a fost demontat peste cadavre și s-a ridicat un morman de zăpadă peste care a fost pusă o cruce făcută din schiurile lui Gran. Echipa a mai căutat
Expediția Terra Nova () [Corola-website/Science/323960_a_325289]
-
Un fel de transparență extrem de sugestiva da acelor lucrări întunecate o lumină interioară, care colorează altfel, afectiv, lumea privită și reținută de paletă pictorului. Într-un splendid catalog-album editat de I.C.R. și editură Unarte, pictorul transcrie și câteva dintre paginile jurnalului sau din timpul sejurului italian, care îl marchează ca artist și ca om, luând cunoștință de propriul destin. `Carnea de pe ziduri îmi întărește iubirea pentru uleiuri. Aici totul pare să fi fost acoperit cu pigmenți colorați. Subțirimea cerului răzbate prin
Bogdan Vlăduță () [Corola-website/Science/319410_a_320739]