64,642 matches
-
steag, instrucțiuni precise asupra alcătuirii și dimensiunilor steagului fiind enunțate abia în anul 1942. La 29 iunie 1942 guvernul provizoriu în exil al Coreei a emis pentru prima dată o lege care indica datele precise ale steagului. După eliberarea de sub ocupația japoneză în 1945, țara s-a împărțit în două de-a lungul latitudinii de 38 de grade. La 15 august 1948 în zona de sud controlată de S.U.A a fost proclamată Republica Coreea sau Coreea de Sud.Noul stat a
Drapelul Coreei de Sud () [Corola-website/Science/322237_a_323566]
-
1874 la Sânnicolau Mare, județul Timiș, d. 27 aprilie 1947 la Timișoara), a fost un compozitor, cântăreț, profesor de muzică bisericească, dirijor și organizator de coruri român. A contribuit la păstrarea conștiinței naționale printre românii din Banatul de câmpie, în timpul ocupației austro-ungare. s-a născut la SînMiclăușul Mare (azi Sânnicolau Mare), la 20 martie 1874, comitatul Torontal, în Austro-Ungaria, într-o familie de români săraci. Clasele primare le urmează la școala confesională ortodoxă din localitatea natală. De mic copil cântă în
Atanasie Lipovan () [Corola-website/Science/322257_a_323586]
-
descoperit și cade prizonier de război. Din 1944 el spionează sub numele de Sașa în Armata Roșie ca agent german. În 1945 Igor Orlov, cade în prinzionerat american, unde vine în contact cu Organizația Gehlen, o organizație în zona de ocupație americană care recruta agenți germani. Ulterior el se căsătorește cu Eleonore Stirner, fiica unui fost ofițer SS. Din 1948 activează sub diferite nume ca agent american, fiind recrutat de CIA, iar în 1949 devine unul dintre principalii agenți ai KGB
Igor Orlov () [Corola-website/Science/322299_a_323628]
-
atâta exactitate, încât reconstituie, cel mai viu, mai colorat și mai complet tablou al vechii societăți egiptene, cu viața, oamenii și moravurile lor. Printre cele mai valoroase este "Povestea celor doi frați", un realist și sugestiv tablou al vieții și ocupațiilor obișnuite ale țăranului. Vechiul Testament însumează scrieri de un caracter foarte variat și datând din epoci diferite. Printre teme putem menționa: aventura fantastică (Cartea lui Iosua), fanatismul și setea de răzbunare (Cartea Esterei), tonul elegiac (Cartea lui Tobit), grațiosul (Cartea lui
Istoria literaturii () [Corola-website/Science/322282_a_323611]
-
niciodată în Germania după calvarul îndurat. A fost îngropată la Roma, dar inima ei a fost dusă, în conformitate cu tradiția Wittelsbach, la "Gnadenkapelle" Altötting. Rupprecht a continuat să susțină restaurarea monarhiei bavareze dar nu a găsit nici un sprijin din partea autorităților de ocupație americane, care însă l-au tratat cu amabilitate. Generalul Dwight D. Eisenhower i-a oferit un avion special să-l ducă înapoi la München în septembrie 1945 iar el s-a întors la "Schloss Leutstetten". Din 170 de membri ai
Rupert, Prinț Moștenitor al Bavariei () [Corola-website/Science/322315_a_323644]
-
Pictura a fost prezentată în numeroase expoziții internaționale, în 1902 pictura a fost cumpărată de la moștenitorii lui Rosenblum de către Muzeul de Arte Frumoase Asociația Zachęta și expusă în Varșovia. Ca multe alte lucrări, Bătălia de la Grunwald a fost ascunsă în timpul ocupației Poloniei de către Germania nazistă. Împreună cu Omagiu prusac (Hold pruski), a fost unul dintre cele două opere de artă care erau pe lista „celor mai dorite" picturi de către naziști, care erau angajați într-o acțiune sistematică de distrugere fizică a tuturor
Bătălia de la Grunwald (pictură) () [Corola-website/Science/329555_a_330884]
-
istoria artei cuprinde circa 300 de exemplare de carte veche și bibliofilă și peste 900 de piese de artă modernă (tablouri și mobilier). Colecția de artă populară și etnografie conține 1121 de piese, ilustrând portul popular, industria casnică textilă și ocupațiile tradiționale. Primul director al acestei instituții a fost profesorul Octavian Răuț, în perioada 1962-1964, care a și organizat unele campanii de cercetare arheologică cu Muzeul Banatului din Timișoara. I-a succedat, profesorul Wolker Wollman între anii 1965-1967, iar după plecarea
Muzeul Banatului Montan () [Corola-website/Science/329642_a_330971]
-
fost constituită la 19 februarie 1992. Președintele AFDP VRM a fost ales deputat în primul Parlament al Republicii Moldova (1990—1994) Gheorghe Ghimpu. Partidul era exponentul al dreptei național-creștine. La 9 ianuarie 1994 a fost întemeiată Asociația Victimelor Regimului Comunist de Ocupație și a Veteranilor de Război ai Armatei Române (AVRCO VRAR) prin fuziunea AFDP VRM cu doi formațiuni social-politice — Asociația Victimelor Represiunilor Comuniste (AVRC) și Asociația Foștilor Deținuți Politici și a Participanților la cel de-al doilea război mondial în cadrul Armatei
Noua Opțiune Istorică () [Corola-website/Science/329647_a_330976]
-
Comuniste (AVRC) și Asociația Foștilor Deținuți Politici și a Participanților la cel de-al doilea război mondial în cadrul Armatei Române (AFDP PDRMAR), constituite respectiv în 1990 și în 1991. La Congresul al IV-lea a Asociației Victimelor Regimului Comunist de Ocupație și a Veteranilor de Război ai Armatei Române din 11 iunie 2000 partidul a fost denumit Partidul Național Român. Fiind succesorul de drept al AVRCO VRAR, PNR exprimă și apără interesele și năzuințele foștilor deținuți politici și deportați, ale veteranilor
Noua Opțiune Istorică () [Corola-website/Science/329647_a_330976]
-
acestea, Ioan al V-lea Paleologul a trebuit să plătească 180.000 de florini lui Vladislav Vlaicu, domnitor al Țarii Românești. Voievodul valah ar fi trebuit, în schimb, să captureze Vidinul și să-i cedeze lui Ivan Alexandru. În 1369, ocupația maghiară a Vidinului s-a încheiat. Negocierile, care au decurs între Regatul Ungariei și aliații lui Ivan Alexander, Vladislav Vlaicu și Dobrotiță, despotul semi-independent al Dobrogei, au condus la revenire orașului în posesia bulgară. Se consideră că Ivan Srațimir a
Ocupația maghiară a Vidinului () [Corola-website/Science/329651_a_330980]
-
Confesiunea neschimbată, recalcitrantă, din Hessa) a luat ființă în anii 1873-1874, prin inițiativa unui preot din provincia istorică germană Hessen-Nassau, ca o reacție împotriva religiei protestante impusă de ocupația prusaca. Confesiunea evaghelică din Hessa se baza pe învățătura lui Luther refuzând să accepte pe cea calvinistă. Hessa a fost ocupată în 1866 de Prusia, administrația prusacă creînd provincia Hessen-Nassau. În rândul populației din Hesa a apărut o rezistentă față de
Althessische Kirche () [Corola-website/Science/329670_a_330999]
-
dovadă că ar fi obținut diplome de absolvire la aceste instutiții sau la altele. Fizicianul și cercetătorul Stanton Friedman a aflat doar că Lazăr a urmat cursuri de electronică la sfârșitul anilor 1970 la Colegiul Pierce Junior din Los Angeles. Ocupația să era listata că procesator independent de documente fotografice. Pregătirea să profesională nu poate fi nici pe deplin verificată sau respinsă, o situație pe care Lazăr și susținătorii săi o atribuie manipulării guvernamentale a înregistrărilor și altor referințe despre el
Bob Lazar () [Corola-website/Science/329705_a_331034]
-
care, a spus el, a fost dedicat cauzei de câștigare a războiului. Steagurile din Statele Unite au rămas în bernă până 12 mai , atunci când perioada de doliu în onoarea lui Roosevelt s-a încheiat. Predarea oficială a ultimelor forțele germane de ocupație a avut loc în Insulele Canalului la 9 mai 1945.
Ziua Victoriei în Europa () [Corola-website/Science/329745_a_331074]
-
reliefului Lunii. Cuvântul românesc "selenografie" este împrumutat din ; acesta este un împrumut din latina astronomică modernă "selenographia", care, la rândul său este format din cuvintele grecești "Selene", zeiță a lunii, și "graphein": „a scrie”. Din punct de vedere istoric, principala ocupație a selenografilor era cartografierea feței vizibile a Lunii și denumirea « mărilor » (în latină: "maria"), craterelor, munților, etc. de pe Lună. Această sarcină a fost terminată și devenită învechită odată cu imaginile de înaltă rezoluție ale fețelor vizibilă și acunsă ale Lunii luate
Selenografie () [Corola-website/Science/329839_a_331168]
-
îi consideră probabil slavi ținând cont de denumiri ale localităților bolohovene precum "Bojskai, Derevici, Diadikov, Ghidicev, Gorodeț, Gorodok, Gubin, Kobud, Kudin, Semoti" sau "Vozviagl" și este deasemenea posibil ca grupul să fie slavo-român, păstoritul seminomad fiind în acele vremuri tulburate ocupația de bază a populațiilor din zonă, care se ascundeau în codri și mlaștini în caz de năvăliri, dar puteau ocazional participa la conflictele puterilor vremii, ca mercenari. Lisseanu a scris despre orasul Bolechov că era numit, intr-o cronică polonă
Bolohoveni () [Corola-website/Science/329850_a_331179]
-
publicistică, în special prin propagarea unor teme istorice necunoscute și care în trecutul sovietic fuseseră interzise, precum mișcarea națională românească din Basarabia în anii 1917-1918, foametea organizată de sovietici în acest ținut în anii 1946-1947, deportările staliniste, lupta basarabenilor împotriva ocupației sovietice, dar și a unor teme actuale, precum problema cursului național de istorie în Republica Moldova, starea limbii române, a învățămîntului și a culturii române în această fostă republică sovietică Domeniul predilect al lui Ion Țurcanu a rămas însă știința, adică
Ion Țurcanu () [Corola-website/Science/329852_a_331181]
-
prima dată este descris într-o carte fenomenul tragic și totodată criminal al foametei la care a fost supusă populația acestui teritoriu și, odată cu asta, este dezvăluit subtextul politic al fenomenului: înfricoșarea populației, inculcarea sentimentului de teamă față de regimul de ocupație și forțarea țăranilor de a renunța la gospodărtiile lor și a intra în colhoz. În 1998, a fost editat studiul Partidul Național Moldovenesc. Istoria unei importante instituții politice. Aceasta este prima și singura lucrare despre instituția care a jucat un
Ion Țurcanu () [Corola-website/Science/329852_a_331181]
-
zeci de documente istorice care dezvăluie realizarea fenomenului pe etape, de la răsturnarea țarisumului rus și pînă la Conferința de Pace de la Paris din anii 1919-1920. În anul 2000, a ieșit de sub tipar cartea „"Moldova antisovietică. Aspecte din lupta basarabenilor împotriva ocupației sovietice. 1944-1953"”. Aceasta aduna sub o singură copertă experiența din anii ᾽90 a autorului de cercetare a fenomenului rezistenței populației basarabene la regimul sovietic. Este singura lucrare de acest fel; din momentul apariției ei, tema respectivă nu a mai fost
Ion Țurcanu () [Corola-website/Science/329852_a_331181]
-
decedat în luptă împotriva germanilor în anul 1940. Doi alți frați, la fel ca și o soră, au supraviețuit. În anii 1930 Cécile Morette a devenit liderul trupei de cercetașe catolice, activitate ce a continuat clandestin și în anii de ocupație nazistă. Întrucât mama sa i-a interzis să se ocupe de medicină (ca "fiind prea firavă"), ea a început să studieze fizica, mai întâi la Universitatea din Caen, iar ulterior la Universitatea din Paris. În 1947 și-a luat doctoratul
Cécile DeWitt-Morette () [Corola-website/Science/329923_a_331252]
-
1999 Ordinul Legiunii de Onoare. În anul 1992 i-a fost decernat Premiul influenței franceze ("Prix du rayonnement français"), iar în anul 1996 a fost desemnată în Consiliul de guvernare a Institututului de înalte studii științifice din Bures. Printre alte ocupații ale dnei Cécile DeWitt-Morette se numără: schi, judo (centura cafenie), urmărire în zonă de la distanță, windsurf, înot și țesătorie. Ea a editat 29 de cărți, a fost membru a nenumărate comitete și comisii, a ținut cursuri în multe centre științifice
Cécile DeWitt-Morette () [Corola-website/Science/329923_a_331252]
-
pe 17 septembrie 1938. Ghidele și cercetașii cehi s-au unit în 22 ianuarie 1939 și au fondat noua organizație Junák; mișcarea a fost interzisă în toamna anului 1940 de către secretarul german de stat Karl Hermann Frank, pe toată perioada ocupației naziste. Mulți dintre cercetași s-au alăturat rezistenței, peste 700 dintre aceștia au murit în timpul războiului. După război, în 1945, mișcarea a fost registrată din nou în Praga. În vara anului 1946 Lady Olave Baden-Powell a vizitat Cehoslovacia unde a
Junák () [Corola-website/Science/329928_a_331257]
-
-o ca pe o răscoală a populației împotriva opresiunii autorităților românești. Denaturând faptele pe care le-au caracterizat drept „pagini glorioase de luptă eroică a Basarabiei muncitoare”, acestea au căutat să identifice „argumente incontestabile” în ceea ce privește instaurarea unui regim ilegal „de ocupație” de către statul român. De asemenea, preocupați să promoveze versiuni istorice destinate în mod voit să maximalizeze implicarea numerică a populației și numărul de victime sau refugiați, istoricii sovietici au ratat furnizarea unor explicații credibile care să clarifice cum de o
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
care a ascuns în spatele sloganurilor bolșevice interesul mult mai practic din partea agricultorilor de a-și apăra drepturile câștigate. După Unirea Basarabiei cu România, zona de nord a acesteia a avut un statut special în anul 1918 prin rămânerea ei sub ocupația armatelor germane și austro-ungare. Astfel, zonele județelor Hotin și Soroca au trecut sub controlul trupelor române la sfârșitul lunii octombrie/ începutul lunii noiembrie 1918, doar după retragerea trupelor Puterilor Centrale, ca preludiu al unei acțiuni mai ample ordonate de Marele
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
ai regiunii care sprijineau înființarea unui stat ucrainean precum și cu anarhiști de-ai lui Nestor Mahno, au pătruns pe 10/23 ianuarie în orașul Hotin, lipsit de orice apărare și părăsit în noaptea precedentă de generalul Davidoglu împreună cu prefectul județului. Ocupația efectivă a Hotinului s-a încheiat pe 11/24 ianuarie. Grăniceri și soldați români, conform declarațiilor celor 2 rabini din acele vremuri ai orașului Hotin, au fost ajutați de evrei să nu cadă în mâinile agresorilor, unii dintre ei fiind
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
Hotinului s-a încheiat pe 11/24 ianuarie. Grăniceri și soldați români, conform declarațiilor celor 2 rabini din acele vremuri ai orașului Hotin, au fost ajutați de evrei să nu cadă în mâinile agresorilor, unii dintre ei fiind ascunși în timpul ocupației bolșevice în sinagogile orașului. În următoarele 2 zile întreaga regiune a intrat în stăpânirea rebelilor. Puterea a fost asumată de către noul "Directorat de la Hotin" format din 5 membri (cu M. Liskun în calitate de conducător și L. Tokan în calitate de secretar), care a
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]