64,523 matches
-
alias Iozom. Devenit amnezic în urma unui traumatism, Iozom reface sub tratament întreaga istorie la care a fost martor. În calitate de tânăr activist, participase la multe evenimente și acțiuni politice, nu era străin de situațiile-limită pe care acestea le provocaseră - o istorie plină de violențe, asasinate, lașitate și ură. Tratamentul doctorului Balcea se dovedește eficient, iar memoria lui Iozom prodigioasă; el reproduce pe nerăsuflate pagini de documente, relatează în detaliu tot felul de întâmplări, vehiculează sute de nume, cu datele personale ale fiecăruia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290685_a_292014]
-
valah, postfață Dinu Bălan, Lugoj, 2003. Repere bibliografice: Mihai Minculescu, „Cal bătrân cu chingă roșie”, RL, 1975, 5; Constantin Zărnescu, „Cal bătrân cu chingă roșie”, TR, 1976, 1; Valentin F. Mihăescu, Oameni și ape, LCF, 1976, 41; Ion Arieșanu, Ochiul plin de adevăr..., O, 1983, 42; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 309; Popa, Ist. lit., II, 1033-1034; Sasu, Dicț. lit. SUA, 307-311; Manolescu, Enciclopedia, 722. M. P.-C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290685_a_292014]
-
retrage penele cu o viteză fulgerătoare. Odată ce pericolul a trecut, acestea se desfac din nou, treptat. Depunând icre într-o noapte de vară, viermii-de-foc emit nori de icre și spermă în punctul maxim al fluxului o performanță declanșată de luna plină. Perișorii ca niște harpoane, plini cu o neurotoxină, protejează viermii, care locuiesc în recifele din apele puțin adânci și se hrănesc cu crustacee și anemone. Hawaiienii numesc acest vierme "aha huluhulu", adică "șiretul păros". Fără îndoială, rechinii au o problemă
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
fulgerătoare. Odată ce pericolul a trecut, acestea se desfac din nou, treptat. Depunând icre într-o noapte de vară, viermii-de-foc emit nori de icre și spermă în punctul maxim al fluxului o performanță declanșată de luna plină. Perișorii ca niște harpoane, plini cu o neurotoxină, protejează viermii, care locuiesc în recifele din apele puțin adânci și se hrănesc cu crustacee și anemone. Hawaiienii numesc acest vierme "aha huluhulu", adică "șiretul păros". Fără îndoială, rechinii au o problemă de imagine. Privirea fixă, de
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
lungime. 9.PEȘTELE LEU Trăiește în toate apele sărate, calde și puțin adânci ale oceanelor din jurul lumii, lângă recifurile de corali Are dungi ca un tigru, colorate în roșu, roșu-maroniu, alb sau crem. Aripile fine ca niște voaluri largi sunt pline de țepi lungi, veninoși care sunt foarte periculoși mai ales pentru oameni. CAPITOLUL VI. PROTEJAȚI APA! Orice activitate umană e o potențială sursă de poluare a apelor, eventual indirectă (prin intermediul poluării atmosferei sau solurilor). Poluarea a început probabil cu milenii
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
nu chiar un „dincolo” definit. Pentru a confirma existența cadrului unui comportament simbolic embrionar, apar, din diferite părți ale Lumii Vechi, și alte date revelatorii. De exemplu, lumea musteriană, ale cărei zone sărace În tradiții funerare se dovedesc a fi pline de indicii primordiale Începând cu cel puțin 100 000 de ani În urmă. Este vorba despre acțiuni deosebite În ceea ce privește elementele naturale: pigmenți și pietre colorate, obiecte cu forme neobișnuite și sugestive, cum ar fi cochilii, fosile, minerale, pietre de râu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
depunerile votive de victime animale. Aceste câteva indicii sunt suficiente pentru a sugera, pe de o parte, continuitatea și dezvoltarea unor tradiții arhaice și, pe de altă parte, apariția unor inovații: și unele, și celelalte vor ieși la iveală În plină istorie a epocii fierului. În afara Europei, apariția societăților stratificate coincide, În general, cu inventarea scrierii, motiv pentru care se iese din ambientul tematic al acestui capitol. Însă continuitatea sistemelor religioase neolitice este atât de răspândită, iar inovația precede atât de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
corpul și care, cu puțin timp În urmă, au fost identificate ca fiind numele ultimilor regi predinastici (cei din „Dinastia O”). Odată cu formarea statului unitar, comprehensibilitatea documentării noastre crește. Tăblița lui Narmer, care amintește de reunirea Văii cu Delta, este plină de simboluri ale divinității: personaje regale sunt ordonate cu nume de zei sau fac aluzie la situații mitologice (cum ar fi Khasekhemui - „Se ivesc cei Doi Puternici”, adică Horusxe "Horus" și Sethxe "Seth" - sau Ranebis - „Raxe "Ra" este Domnul meu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lui Horus Îi este scos un ochi, iar lui Seth i se smulg testiculele. Sunt prezentați atât Împăcați, cât și În continuă luptă. Toate aceste elemente contradictorii se găsesc la un loc În Textele Piramidelor, Într-o lume mitologică unică, plină de subînțelesuri, care funcționează ca punct de sprijin pentru discursurile rituale. Nu are rost să căutăm contradicțiile, ci este mai bine să subliniem felul În care se prezintă, mereu diferit, sensul unui progres al istoriei ca dialectică a opozițiilor: valoarea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
numele său devine Sokaris (Skr) (1256c); cuvântul are eficacitatea de a crea realitatea - fie chiar și mitică - zeului Sokarixe "Sokari" ca o formă a lui Osirisxe "Osiris". În concluzie, jocurile de cuvinte și structurile În care cuvintele se articulează sunt pline de sens. Nu este deci nimic uimitor În faptul că există divinități care sunt doar cuvinte personificate și divinizate, cum ar fi Huxe "Hu" (Autoritatea), Siaxe "Sia" (Mintea), Maatxe "Maat" (Adevărul, Celxe "Cel" Drept, Ordinea cosmică) (490b; 1774b): divinități care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unei sinucideri contemplate, În „de ce-ul” referitor la rău. Dar tocmai această impietate este o aplecare pasionată asupra problemei „de ce-ului” istoriei, În căutarea unei justificări, a unei origini transcendente care să dea seamă. La celălalt capăt al acestei căutări pline de anxietate a divinității se află cel care a descoperit În experiența sa de om că se poate Încrede În divinitate, că o poate simți aproape ca sprijin În suferințele sale; acesta Îi recunoaște meritul de a fi Întemeiat lumea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care hrănește păsările În pomi (Papirusul din Bulaq, nr. 17). Un alt imn, sculptat pe o stelă de doi frați sculptori, Horusxe "Horus" și Suti2, se adresează zeului numindu-l „mamă binefăcătoare a zeilor și a oamenilor”, cu un limbaj plin de Încredere și recunoștință care nu datorează nimic teologiei oficiale. În această direcție se formează, chiar spre sfârșitul dinastiei, cel mai cunoscut text religios din literatura egipteană, Imnul lui Aton1 - „soarele” În sens fizic, spre deosebire de Raxe "Ra", „soarele” mitologic -, care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ca apa și vântul, iubirea sa este ca pâinea și Îmbrăcămintea. El este tatăl și mama Întregului pământ. Este un rege care face minuni pentru cei care i le cer: cheamă apa În puțurile din deșert, aduce vreme bună În plină iarnă. Ramses al IV-lea, urmaș și imitator al său, va pune la Începutul drumului prin deșert o statuie a sa Împreună cu formulele Împotriva pericolelor ce pot apărea pe acest drum3; Ramses I pune o statuie de-a sa În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
conștiente. Viața este considerată binele suprem, care trebuie și este trăit de orice categorie de oameni, chiar și de cele mai puțin fericite 2 , Întâi de toate În mediul familial. În acest sens, sunt foarte grăitoare Îndemnurile, aparent utilitariste, dar pline de un pesimism tragic, adresate lui Ghilgameșxe "Ghilgameș" de hangița Sidurixe "Siduri", privind tema inutilității Încercării de a dobândi nemurirea (tab. X, col. III, 6-14; cf. subcapitolul 3.5b): Ghilgameșxe "Ghilgameș", umple-ți pântecele șcu mâncare din belșugț! Bucură-te
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
haotică ce trebuie supusă, și Motxe "Mot", personificare a Morții, care nu se bucură de un cult efectiv și care va fi redimensionată, dar nu distrusă, din confruntarea cu divinitatea supremă. Mot trăiește În lumea de „dincolo”, concepută ca interiorul plin de praf al unui mormânt, și este descris În termeni realiști: constrâns de foame și sete să-și caute În continuu prăzi de „devorat”, pare condus de un destin mai puternic decât el. Și Mot, și Yam trebuie să fi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
tradiției siriene a regilor morți și divinizați, așadar o figură ambiguă și nu ușor de clasificat În viziunea greacă. Sanctuarul lui Melqart din Tir, care o găzduia și pe Astartexe "Astarte", ne este descris de Herodot (II, 44) ca fiind plin de ofrande prețioase și comori, caracterizat În special de două coloane sacre sau beteli, una de aur, și cealaltă de smarald. La rândul său, Melqart este atât În centrul unei istorisiri mitico-rituale despre moarte și reîntoarcere la viață, În care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
monstruoasă cu aripi În formă de șarpe și cu cioc Încovoiat, avînd rolul de paznic al unor osândiți aparte. Asemănător cu ceea ce propovăduie textele orfice grecești, pentru etrusci călătoria prin adâncurile pământului era Într-adevăr pândită de acești demoni și plină de primejdii și de capcane; totuși, respectarea scrupuloasă a riturilor cuprinse În libri fatales și În libri Acherontici este În măsură să o facă mai ușoară și mai sigură. Însă la sfârșitul călătoriei, cel puțin privilegiaților elitei dominante le era
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și ar fi imitat, În poemele lor didactice, poeziile (silloi) lui Xenofan (Diogene Laertios, 8, 56; cf. Jaeger, 19642, pp. 39 sqq.). El a cutezat cel dintâi să critice „Înșelătoria homerică”. Homer Îi gândește pe zei ca oameni, antropomorfi și plini de defecte etice: „Însă de la Homer au Învățat toți” (F 10). Critica le este adusă lui Homer și Hesiod din motive morale: aceștia le-au atribuit zeilor tot ceea ce este supărător și blamabil printre oameni (F 11). Așadar, sunt atacate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ezoterismul roman (Valerius Soranos). Argumentul ei este „teologia naturală” (theologìa physikè), doctrina unității și divinității cosmosului (mundus), a sufletului universal (anima mundi) care umple lumea, a elementelor și a celor patru spații ale lumii (aether, aer, acqua, terra), care sunt pline de zei și de „suflete” (animae) de diferite calități. Atât religia practicată de oameni, cât și zeii romani, fie cei cunoscuți după nume și funcție (di certi), cât și cei necunoscuți (di incerti), sunt reduse la această structură. Instrumentele principale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de un tardiv polemist creștin poate servi ca expresie emblematică a așteptărilor și emoțiilor trăite În interiorul unei practici cultuale misterice. Firmicus Maternus, descriind riturile secrete cu caracter funerar celebrate În sanctuarul unui zeu neidentificat (Attisxe "Attis", Osirisxe "Osiris"?), dezvăluie vestirea plină de bucurie pe care le-o face credincioșilor preotul oficiant: „Bucurați-vă, inițiați ai zeului izbăvit! Și pentru noi va exista mântuire de suferințe” (De errore profanarum religionum, 22, Turchi, no 269). Formula În cauză este recitată În greacă, ea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
un rol important, fiindu-i recunoscută facultatea de a „presimți și prevesti evenimentele” (I, 2), toate acestea fiind aspecte care i-au adus acuza de magie, accentul cade mai ales pe calitatea lui de „filozof”, bogat În Înțelepciune adevărată și plin de virtute, depozitar al unor extraordinare și numeroase cunoștințe despre divin, În virtutea cărora el Însuși atinge un asemenea nivel și cu mult superior față de omenirea obișnuită, daimon mijlocitor și salvator. „Teologia” și spiritualitatea din care se inspiră acțiunea reformatoare a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nu putea să nu considere lumea de dincolo ca o parte integrantă a dramei vieții pământene, concepută ca o luptă continuă Împotriva puterilor malefice: existența trupească, În care adesea fericirea nu este pe măsura virtuților, ci se dovedește a fi plină de durere, nedreptate, violență, se va sfârși, cel puțin temporar, odată cu moartea; Însă existența gândirii, a spiritului, a sufletului va supraviețui și va continua În așa fel Încât să permită dreptății să triumfe, Împărțind răsplata așteptată celui care va fi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
indică, unul interpretarea comentată a textului, cu glose și explicații, iar celălalt, textul propriu-zis În limba originală. Unele indicii ne pot face să presupunem că Zand a fost transmis În aceeași limbă ca Avesta și că doar mai apoi, În plină epocă sasanidă, a Început să fie folosită În pahlavi. În orice caz, cu timpul, prin Zand a Început să se Înțeleagă, cu precădere, versiunea propriu-zisă și comentariul acesteia, amândouă În pahlavi, alături de alte lucrări considerate utile pentru o cunoaștere enciclopedică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
al ceremoniilor funerare se poate găsi o analogie Între inițiere și moarte (Gnoli, 1979b, pp. 419 sqq.). Trecerea de la viață la moarte este deci concepută ca o Încercare cumplită, pentru care muribundul, apoi defunctul, are nevoie de Îngriji Înțelepte și pline de iubire din partea celor care l-au pierdut. Durerea pentru cel mort este un sentiment viu de solidaritate umană pentru sufletul care are de Înfruntat o Încercare grea, chinuitoare și dureroasă: despărțirea de trup Îl face să devină neliniștit, tulburat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
clar din faptul că el, Împreună Jupiter (zeul major al primei funcții) și Quirinius (zeul major al celei de a treia funcții), era membru al triadei precapitoline, din care făcea parte reprezentantul cel mai important al fiecărei funcții. Încă În plină epocă istorică, arhaicul ordo sacerdotum roman (Dumézil, 1974) Îl plasa pe primul loc pe rex sacrificulus, urmat Îndeaproape de flaminii lui Jupiter, Marte și Quirinius. Cu toate acestea, au existat cercetători care au considerat că Martexe "Marte" ar fost inițial
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]