64,642 matches
-
și "„răsturnarea jugului românesc”", solicitând unirea cu Republica Populară Ucraineană, aflată în vecinătate. Acest "Directorat" s-a adresat președintelui Statelor Unite, guvernelor Marii Britanii, Franței, Italiei și Rusiei cu o notă de protest împotriva a ceea ce considera acesta a fi regimul de ocupație românesc din ținut. Directoratul Republicii Populare Ucrainene a trimis un reprezentant noii structuri de conducere formate (pe I. Maevki) și arme. Cu puține șanse de a obține ajutor suplimentar de la cele 2 state ucrainene, pe plan local ucrainenii au încercat
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
de la Tighina și Tatar-Bunar este caracterizată drept una dintre acele"„pagini glorioase de luptă eroică a Basarabiei muncitoare”", conform unei concepții caracterizate de denaturarea faptelor. Aceste denaturări au urmat să servească drept "„argumente incontestabile”" în ceea ce privește instaurarea unui regim ilegal "„de ocupație”" de către statul român. De asemenea, istoriografia sovietică a susținut existența unui front intern bine organizat care a ținut piept „regimului de ocupație”. Din acest punct de vedere, „sabotarea acțiunilor "„puterii ocupante”" prin "„răscoalele armate”" nu a reprezentat decât "„o metodă
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
de denaturarea faptelor. Aceste denaturări au urmat să servească drept "„argumente incontestabile”" în ceea ce privește instaurarea unui regim ilegal "„de ocupație”" de către statul român. De asemenea, istoriografia sovietică a susținut existența unui front intern bine organizat care a ținut piept „regimului de ocupație”. Din acest punct de vedere, „sabotarea acțiunilor "„puterii ocupante”" prin "„răscoalele armate”" nu a reprezentat decât "„o metodă de luptă cu ordinea urâtă de popor”". Ținutul dintre Prut și Nistru așadar, în 1918 ar fi fost ocupat de România, „regimul
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
acest punct de vedere, „sabotarea acțiunilor "„puterii ocupante”" prin "„răscoalele armate”" nu a reprezentat decât "„o metodă de luptă cu ordinea urâtă de popor”". Ținutul dintre Prut și Nistru așadar, în 1918 ar fi fost ocupat de România, „regimul de ocupație al Basarabiei de către România „burghezo-moșierească” - instituit după ocupare, fiind înfierat. Asupra istoricilor sovietici necesitatea de a scoate în evidență cruzimea autorităților române și actele de rezistență de pe plan local, a fost precumpănitoare în raport cu mitul ajutorului sovietic altruist. Cristian Racovski în
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
cel mai vechi muzeu din Știria. În 1892 a fost încorporat în cadrul Universalmuseum Joanneum. În timpul celui de-al doilea război mondial muzeul a fost evacuat și toate armele au fost duse în trei castele îndepărtate din Știria. Cu ajutorul forțelor de ocupație britanice ele au fost transportate înapoi fără a se înregistra pierderi. În aprilie 1946, Arsenalul statal a putut fi deschis din nou. Astăzi Arsenalul din Graz este, cu cele aproximativ 32.000 de exponate, cea mai mare colecție de arme
Landeszeughaus () [Corola-website/Science/328030_a_329359]
-
teatru a arhiducelui Leopold. În 1654 a fost inaugurată o nouă clădire construită de Christoph Gumpp pe cealaltă parte a străzii Rennweg, exact acolo unde se află astăzi clădirea Landestheater. Clădirea teatrului ("Hoftheater") a fost renovată în 1765. În timpul scurtei ocupații bavareze din 1805, Teatrul din Innsbruck a fost purtat numele de "Königlich bayrisches Hof-Nationaltheater". Clădirea a fost închisă în 1844 din cauza stadiului avansat de degradare. O companie de teatru s-a constituit și a adus 40.000 de guldeni pentru
Tiroler Landestheater Innsbruck () [Corola-website/Science/328080_a_329409]
-
prietenul său. Pe 30 august 1927, Makuszyński se recăsătorește cu cântăreața de operă Janina Gluzińska, fiică a profesorului universitar Antoni Gluziński. În anul 1929, devine cetățean de onoare al orașului Zakopane. Se implică în articolele de presă ale insurecționiștilor. Supraviețuiește ocupației germane din Varșovia. A murit în 1953, pe 31 iulie și a fost înmormântat în cimitirul "Peksowe Brzysko" din Zakopane, oraș în care se găsește și muzeul deschis în memoria sa.
Kornel Makuszyński () [Corola-website/Science/328123_a_329452]
-
monument de oțel, care trece prin toate nivelurile muzeului. Muzeul trebuie vizitat într-o anumită ordine, traseul prezentând cronologic evenimentele, prin diverse săli tematice. Expoziția prezintă istoria insurecției, începând cu invazia nemților în septembrie 1939, continuând cu evenimentele din timpul ocupației, pregătirile pentru insurecție, înăbușirea ei, încheind cu destinul insurecționiștilor în perioada Republicii Populare Polone. La parter sunt prezentate evenimente din timpul ocupației, precum și înăbușirea insurecției. În această parte a expoziției, se găsește calendarul întâmplărilor din perioada 1 septembrie 1939 - 8
Muzeul Insurecției din Varșovia () [Corola-website/Science/328120_a_329449]
-
săli tematice. Expoziția prezintă istoria insurecției, începând cu invazia nemților în septembrie 1939, continuând cu evenimentele din timpul ocupației, pregătirile pentru insurecție, înăbușirea ei, încheind cu destinul insurecționiștilor în perioada Republicii Populare Polone. La parter sunt prezentate evenimente din timpul ocupației, precum și înăbușirea insurecției. În această parte a expoziției, se găsește calendarul întâmplărilor din perioada 1 septembrie 1939 - 8 mai 1945. Astfel, vizitatorilor li se înfățișează viața cotidiană din timpul ocupației, teroarea impusă de nemți, dar și funcționarea clandestină a "Polskie
Muzeul Insurecției din Varșovia () [Corola-website/Science/328120_a_329449]
-
Republicii Populare Polone. La parter sunt prezentate evenimente din timpul ocupației, precum și înăbușirea insurecției. În această parte a expoziției, se găsește calendarul întâmplărilor din perioada 1 septembrie 1939 - 8 mai 1945. Astfel, vizitatorilor li se înfățișează viața cotidiană din timpul ocupației, teroarea impusă de nemți, dar și funcționarea clandestină a "Polskie Państwo Podziemne" și "Akcja „Burza”". Destinată special pentru copii este "Sala Małego Powstańca" ("Sala Micului Insurecționist"), în care copii învață istorie privind mici spectacole de teatru sau imitând poștași și
Muzeul Insurecției din Varșovia () [Corola-website/Science/328120_a_329449]
-
pilotat de căpitanul Zbigniew Szostak și doborât de Luttwaffe. Pentru construirea replicii, au fost folosite și părți componente originale ale avionului, descoperite în zona în care a avut loc catastrofa. Sub Sala Avionului se găsește Sala "Nemții din Varșovia sub ocupație", care prezintă istoria anilor 1939-1944 din perspectiva celor care au trăit acei ani și a insurecționiștilor care au rămas în viață. În această sală este construit un canal întocmai ca cele existente în Varșovia acelei perioade, canale prin care se
Muzeul Insurecției din Varșovia () [Corola-website/Science/328120_a_329449]
-
a obezității exagerate, în ultimii ani de viață a concertat stând jos. A murit în Moscova și a fost îngropat în Varșovia. La ceremonia funerară au participat patruzeci de mii de persoane. Din 1935, o dată la 5 ani (exceptând perioada ocupației), se desfășoară „Concursul Internațional de Vioară Henry Wieniawski”, destinat violoniștilor cu o vârstă mai mică de 30 de ani. Primul concurs a avut loc în Varșovia la inițiativa faimosului violonist Adam Wieniawski, nepotul compozitorului. Al doilea concurs a avut loc
Henryk Wieniawski () [Corola-website/Science/328132_a_329461]
-
era și motivul pentru care unii ierarhi ai Proilaviei se intitulau "Mitropoliți ai Proilaviei, Tomarovei (Renilor), Hotinului, al întregului țărm al Dunării, al Nistrului și al întregii Ucraine a Hanului". Rușii au ocupat în patru rânduri Principatele Române, în timpul fiecărei ocupații având grijă ca Mitropolia Proilaviei să mai piardă din teritoriile aflate sub jurisdicție canonică, o desființare lentă desăvârșită practic prin dispozițiile Tratatului de la Adrianopol din 1828, chiar dacă ea a fost desființata în mod formal abia în ianuarie 1840. Pentru înțelegerea
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
primii mitropoliți, să își mute sediul la Brăila, unde este construită și prima biserică, „"Mitropolia Mică"”. Biserica mitropoliei avea să fie arsă în anul 1601 - împreună cu Mănăstirea „Sfântul Nicolae”, tot din Brăila, ctitorită la 1595 de Mihai Viteazul - la reinstaurarea ocupației turcești, după cum reiese din gramata pe care delegația credincioșilor eparhiei, condusă de mitropolitul Meletie al Proilavului și arhimandritul Ioanichie, o prezentau țarului Rusiei Mihail Teodorovici, la 28 martie 1645, la Moscova. Din documentul de mai sus reiese cu certitudine că
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
se întindea între Nistru, Bug și Marea Neagră. Cel mai însemnat punct al ținutului era orașul Dubăsari, unde își avea reședința hatmanul. Dar, dincolo de importanța sa politică și administrativă, târgul era și un important centru bisericesc. Ucraina Hanului a stat sub ocupație musulmană până în anul 1791, când Rusia își mută granița la Nistru și anexează acest ținut. În această perioadă, cam de 120 de ani de stăpânire turcească, Ucraina Hanului a fost condusă bisericește de mitropolia Proilaviei (Brăilei), cu mici excepții, când
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
biserica " Acoperământul Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeuzeu" din satul Sechireani. Între anii 1768-1774, are loc un nou război ruso-turc, fapt care face ca între 1769-1774 toate teritoriile din jurisdicția Mitropoliei Proilaviei, împreună cu Moldova și Țara Românească, să se afle sub ocupația și administrația Imperiului Rus. Orașul Ismail, cu sediul Mitropoliei, este asediat și cucerit la 16 august 1770 de trupele rusești conduse de mareșalul Piotr Rumianțev. Soarta mitropolitului Daniil este una incertă, mitropolia încetând practic să existe. În acest context, Mitropolitul
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
unui nou război ruso-otoman, care se va desfășura între 1787-1892. Imperiul Rus ocupă Ucraina, Crimeea și Principatele Române. Țara Românească și Moldova sunt puse de către țarina Ecaterina a II-a, între anii 1788-1792, sub guvernarea unică a prințului Grigori Potemkin. Ocupația rusească avea să aibă și o componentă religioasă. În ciuda protestelor Patriarhiei Ecumenice, Ecaterina a II-a a decis scoaterea teritoriilor ocupate de sub jurisdicția patriarhiei de la Constantinopol și trecerea lor sub ascultarea canonică a Patriarhiei Ruse. Astfel arhiepiscopul Novorosiei cu sediul
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
Moldovei a teritoriului încorporat de turci al raialei Hotinului și intrarea credincioșilor creștini de aici în jurisdicția Mitropoliei Proilaviei, cu sediul la Ismail între 1758 - 1789 și la Brăila între 1793 - 1810. Episcopia a funcționat cu întreruperi, fiind desființată pe timpul ocupațiilor rusești dintre anii 1769-1774, 1789-1792 și 1806-1810. Ca episcopi de Hotin au funcționat patru dintre Mitropoliții Proilavi: Daniil, Ioachim, Chiril și Partenie al II-lea, precum și doi episcopi de sine stătători: Neofit și Amfilohie. Episcopia a fost desființată în 1810
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
canonice, adică doar acele modificări efectuate de organul canonic superior, Patriarhia Ecumenică. Prin urmare, în 1806 și 1810, Mitropolia Proilaviei a fost desființată prin hotărâri administrative luate de domnitorul Constantin Ipsilanti respectiv mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni, deci ale unor organe de ocupație rusești, nerecunoscute de Patriarhia Ecumenică. În anul 1812 Patriarhia Ecumenică decide comasarea Mitropoliilor Dirstei și Proilaviei, noua mitropolie creată, "Mitropolia Dristrei și Proilaviei", preluînd tradițiile mitropoliilor contopite. Deci anul 1812 poate fi socotit anul în care Mitropolia Proilaviei a înceta
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
Spiridon” aflată în apropiere. Mănăstirea „Sfântul Nicolae” din Brăila a fost ctitorită, de Mihai Viteazul la 1595, în urma eliberării temporare a orașului de sub stăpânirea otomană (1595-1601). Mănăstirea avea să fie arsă, împreună cu biserica Mitropoliei Proilaviei, în anul 1601, la reinstaurarea ocupației turcești, după cum reiese din gramata pe care delegația credincioșilor eparhiei, condusă de Mitropolitul Meletie al Proilavului și Arhimandritul Ioanichie, o prezentau țarului Rusiei Mihail Teodorovici, la 28 martie 1645, la Moscova. dependentă de mitropolie, a devenit metoc al Mănăstirii Karakalu
Bisericile Mitropoliei Proilaviei () [Corola-website/Science/328186_a_329515]
-
Historia, Politics&Media etc.) Și peste 200 de articole de presă în săptămânale și cotidiane românești (România Liberă, Realitatea Românească, Cotidianul, Adevărul, Contrapunct, Dilema, Curentul, Ziarul Financiar, Cuvântul, etc.). În septembrie 2016 a declarat că politicienii din România au o ocupație mai periculoasă decât misiunile soldaților în Afganistan. Afirmația i-a adus intense critici în presă.
Daniel Barbu () [Corola-website/Science/328215_a_329544]
-
Regatul României spre sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea apar mișcări sociale tot mai puternice, care vor culmina cu răscoala din 1907. În prima jumătate a secolului al XX-lea, agricultura este în continuare principala ocupație din mediul rural. Populația rurală atinge în anul 1930 cifra de 14, 4 milioane oameni, adică 79,8% din totalul de locuitori. În Muntenia, din totalul populației, 72,9% (2,9 milioane) trăiau la sate, în Transilvania 83,9% (2
Reforma agrară din 1921 () [Corola-website/Science/328236_a_329565]
-
și Rege al Boemiei și Duce de Austria. Teritoriul regatului a scăzut treptat în secolul al XVI-lea datorită expansiunii teritoriale a Imperiului Otoman. Regatul Ungariei a fost împărțit în două prin Tratatul de la Nagyvárad (Oradea) din 1538 și, după ocupația otomană din 1541 în trei părți: o parte centrală controlată de turci, (Eyaletul Budin), una vestică aflată sub controlul Sfântului Imperiu Roman, (Ungaria Regală) și Regatul Ungariei Răsăritene, care avea să fie succedat de Principatul Transilvaniei. Ungurii au cucerit Bazinului
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
se opună cu succes rezistenței unor cetățeni față de construirea bisericii. Mai ales Josef von Kuenburg s-a opus construirii acestei biserici, deoarece credea că imobilul Kuenburgscher Langenhof deținut de el pe Kirchgasse (azi Sigmund-Haffner-Gasse) ar putea fi afectat. În perioada ocupației orașului de către trupele franceze ale lui Napoleon, Kollegienkirche a servit ca depozit de fân al armatei. După desființarea Universității, ea a devenit biserică a Garnizoanei. În 1922 a avut loc aici, în cadrul Salzburger Festspiele, prima reprezentație a piesei "Große Salzburger
Kollegienkirche (Salzburg) () [Corola-website/Science/328292_a_329621]
-
număr de monede de mică valoare de 1 și de 2 sous francezi contra monede din Jersey. Serviciul finanțelor din Jersey a plasat anunțuri în presă în acest scop, specificând că moneda franceză nu va mai avea curs legal. În timpul ocupației germane din Al Doilea Război Mondial, a fost emisă o serie de bancnote desenate de Edmund Blampied. "Lira jersieză" (bancnote și monede metalice emise de Statele Jersey) circulă liber alături de bancnotele engleze, guernsieze, scoțiene, dar și de monedele metalice emise
Liră din Jersey () [Corola-website/Science/328340_a_329669]