64,523 matches
-
să ne amintim că triburile indo-europene - printre care și romanii de mai târziu - au cucerit teritoriul italian desigur prin operațiuni cu caracter militar, iar acestea au continuat să fie necesare pentru păstrarea teritoriilor cucerite. Toate acestea se observă Încă În plină perioada istorică prin instituția ver sacrum: Îndată ce vechile teritorii deveneau insuficiente din cauza creșterii populației, tinerii porneau să cucerească și să colonizeze noi pământuri sub auspiciile zeului Marte, desigur pentru că aceste noi strămutări se puteau realiza doar prin Îndepărtarea cu forța
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lui Patrocluxe "Patroclu"; aici, absența finalului fericit se explică prin faptul că această ucidere rituală ar putea fi Încadrată În cruzimile „obișnuite” ale războiului. Alături de jertfele umane din care rămâne doar amintirea, În Grecia se Întâlnesc jertfe umane chiar În plină epocă istorică: În zonele periferice ale lumii grecești se practica un sacrificiu cu caracter de ispășire, În care victima, indiferent dacă Își dădea sau nu consimțământul, era un sărac, care, după ce era hrănit timp de un an pe cheltuială publică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sărac, care, după ce era hrănit timp de un an pe cheltuială publică, era Încărcat cu toate păcatele orașului și ucis cu barbarie. Hipponax vorbește despre acest rit ca despre unul foarte bine cunoscut cititorilor săi. Chiar și la Roma, În plină epocă istorică, se mai practicau sacrificii umane. Știm de la Plutarh că, În 288 Î.Hr., În atmosfera de teroare determinată de invazia galilor, au fost sacrificați doi gali și doi greci. Uciderea galilor ar putea fi Încadrată În represaliile de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
acasă și văd În jertfele umane practicate de celți și germani un semn al barbariei. De fapt, aceste popoare continuă, Într-o formă clară și repetitivă un obicei tipic indo-european, pe care inclusiv grecii și romanii l-au practicat În plină epocă istorică (Campanile, 1991). Am afirmat inițial că jertfa sângeroasă originară trebuie să fi fost cea umană și că jertfa animală reprezenta un substitut. Această substituire trebuie să fi Început Încă din epoca indo-europeană; concluzia ne este sugerată de faptul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la Lucanus (secolul al IV-lea): În limba galilor, Mercurxe "Mercur" este numit Teutatesxe "Teutates", iar la ei este preamărit cu sânge uman. La gali, Teutates-Mercur este Îmbunat În acest fel: un om este ținut cu capul Într-un hârdău plin și moare sufocat. Esusxe "Esus"-Martexe "Marte" este Îmbunat astfel: un om este atârnat de un copac ca să moară exsangvinat. Taranisxe "Taranis"-Dis Pater este Îmbunat la ei astfel: câțiva oameni sunt arși de vii Într-un bazin de lemn
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
281 Î.Hr., Împotriva consulului Attilius În bătălia de la Talamone și Împotriva consulului Postumius În Selva Litana, rezistând ani la rând În Galia Împotriva regiunilor romane. Aceste capacități militare clare au oferit justificarea pentru impresia generală de barbarie, după cum măcelurile pline de cruzime care le Însoțeau inevitabil au dus la acuzarea celților de comportament nereligios și inuman. În general, opinia publică vedea În celți expresia a tot ceea ce era negativ, crud, barbar, necivilizat, chiar neghiob, irațional, animalic adesea, aceste judecăți se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
să o fi considerat irațională, se potrivea bine cu Îndrăzneala celților, la fel de irațională În ochii lor. Însă lucrurile stăteau destul de diferit. În cultura indo-europeană se credea că cerul este făcut din piatră, iar urme lexicale ale acestei concepții ajung până În plină epocă istorică: În avestică, asmanînseamnă și „piatră” și „cer”, iar același lucru este valabil și pentru vedicul așman-; În greacă, termenul ³km½n („nicovală”, care, la Început, era o piatră mare) este glosat de Hesychius din Alexandria Împreună cu ouranòs. Așadar, celții
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
bine cunoscută și În cultura greacă. Însă, cel puțin În privința metempsihozei, această suspiciune este cu siguranță nefondată, fiindcă ea este clar atestată și În Britania. Într-adevăr, există două texte galice (Angar kyfyndawt și Kat Godeu) care, deși scrise În plină perioadă creștină, exprimă aceeași credință, ba chiar Într-o formă mult mai radicală, pentru că nu admite doar metempsihoza Între om și om - pe care o predicau druizii din vremea lui Cezar -, ci extinde aceste treceri la animale și la ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dar și de caracterul inuman al acesteia. Așadar, după cum am observat deja, Întârzierea culturală a popoarelor celte este evaluată În funcție de termenii culturii greco-romane. 7. PHARMAKÒS ÎN RELIGIA GALICĂTC "7. PHARMAKÒS ÎN RELIGIA GALICĂ" Am amintit deja mai sus că, În plină epocă istorică, la marginea lumii grecești se practica o formă aparte de sacrificiu uman, despre care avem informații clare din șase fragmente de la Hipponax (5-10, Masson ed.) care făceau parte dintr-o epodă Împotriva dușmanului său Boupalos, păstrate și comentate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
37 (Is 36-37). Un al doilea text care merită să fie citat este Is 22,1-14, un text care, după majoritatea exegeților, datează tot din perioada invaziei asiriene: 1Profeție asupra văii viziunilor. De ce vă suiți cu toții pe acoperișuri, 2Cetate gălăgioasă, plină de zarvă, cetate veselă? Morții tăi nu vor pieri uciși de sabie, nici nu vor muri luptând. 3Ci toate căpeteniile tale fug împreună, sunt luați prinși de arcași; toți locuitorii tăi ajung deodată sclavi, în timp ce o iau la fugă în
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
învălmășeală, trimisă de Domnul Dumnezeul oștirilor în valea viziunilor. Se dărâmă zidurile și răsună țipete de durere spre munte. 6Elamul poartă tolba cu săgeți; care de luptători, de călăreți înaintează; Chirul dezvelește scutul. 7Cele mai frumoase văi ale tale sunt pline de care, și călăreții se înșiruie de bătaie la porțile tale. 8A fost dezvelit acoperământul lui Iuda. și în ziua aceasta tu ai văzut armele din Casa Pădurii. 9Ați văzut nenumărate spărturi făcute cetății lui David, și ați adunat apele
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
jurnalul etc.), proza lui P. relevă câteva trăsături ce indică un autor capabil să evite excesele și să controleze efectele asupra cititorului. Formula este, în general, aceea a postmodernismului, cultivat cu nonșalanță, în orice caz fără fanatism. Paginile, vii și pline de culoare, configurate ca un puzzle, sunt străbătute de ironie, de umor burlesc sau grotesc, adică de ceea ce trimite la distanțarea de lumea contemplată și reconfigurată în text, cu care scriitorul nu vrea ori ezită să se identifice. Personajele, sumar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288975_a_290304]
-
caii, picotind în noapte,/ ele tot cu gândul către lumi uitate...// Hai, Ahmed, gonește carul cu cadâne -/ noaptea este scoasă din seraiuri parcă,/ să vezi haremuri, să dormi până mâine!.../ Ce Șeherezade tihna îți încearcă?” (Crochiu dobrogean). În imagini opulente, pline de culoare, este „pictată” o lume „exotică”, aceea a amestecului de neamuri din Dobrogea sudică, ale cărei reflexe răzbat și la alți autori, de la Ion Pillat la Vladimir Cavarnali și Virgil Carianopol. P. publică și versuri aromâne, adunate într-o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288646_a_289975]
-
Psalmilor și scrie, de asemenea, câteva povestiri, precum Omorârea lui Robete, Prunii, Luptele starețului Athanasie cu diavolul din mănăstiri, ce pun în valoare un remarcabil talent narativ, un limbaj hâtru cu subtile trimiteri spre parabolic, autorul având darul caracterizărilor succinte, pline de vervă și culoare anecdotică. Altă categorie de proze, risipite în revistele exilului, au o pronunțată tentă memorialistică, de pildă Fapte și cuvinte din preajma lui Nae Ionescu (proiect al unui volum care nu a ajuns să fie realizat), dar și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289082_a_290411]
-
populare, de la care împrumută un șir de elemente specifice, constituind temelia a două legende în proză. Legendele sale, cea mai reușită dintre ele fiind Vidra și Simion, au îmbogățit galeria personajelor feminine voluntare din literatura noastră, prin portrete sugestive și pline de savoare folclorică (Vidra, Laura). O pasiune constantă a arătat B. pentru teatru, considerând că aici se află adevărata lui vocație. Proiectele dramatice îi erau vaste. Încă din liceu plănuia o dramă în cinci acte, Puterea și inima sau Roman
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285778_a_287107]
-
o sa ne facem rău cu mâna noastră! Nu trebuie să dăm cu piciorul vieții. Trebuie să privim dincolo de această dependență, care nu ne ofera nici un viitor, și sa mergem cu pași înceți, dar siguri, spre o lume nouă, frumoasă și plină de surprize. Nu este un joc! Consumând droguri îți pui viața în pericol! Dacă ai măcar un strop de voință, înseamnă că vei reuși! Nimic nu este imposibil! Nu trebuie să-ți pui întrebarea"Oare voi reuși?", ci trebuie să
Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Drăgan Gabriela, Popa Luminiţa Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1974]
-
Ion Vinea (Ispită, Retorsus, 10/1965) ș.a. Apar grupaje lirice, uneori ample, ale unor poeți de seamă din așa-zisa „generație a războiului”, precum Ion Caraion, Ștefan Aug. Doinaș, Virgil Teodorescu, și, mai ales, poeme ale unor autori aflați în plină afirmare în anii ’60 și ’70: Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Marius Robescu, Mircea Ciobanu, Petre Stoica, Leonid Dimov, Emil Brumaru, Mihai Ursachi, Constanța Buzea, Gheorghe Tomozei, Radu Cârneci. Nu lipsesc însă nici optzecișii Mircea Cărtărescu, Ion Stratan, Gellu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285485_a_286814]
-
perfecțiunii, în lumina supranaturală ce se revarsă din înalturi, se întrevede și în didahiile acestui prelat cu un sentiment absolut al valorilor morale. Construcția unei predici urmează un plan riguros. După introducerea în subiect sau textul și formula de adresare (plină de smerenie și umilință creștină), vine exordiul (având ca punct de pornire anumite imagini din realitatea înconjurătoare ori unele principii și maxime evanghelice), tratarea (în care se face uneori loc tâlcuirii alegorice) și, în fine, încheierea. Între legendă și istorie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
obscenă, așadar prude preferă pe 3a lui 1a , pe 1a lui 2a , și pe 3a lui 2a . Presupunem, mai departe, că lewd preferă în primul rând ca prude să se bucure de beneficiile pe care lecturarea unei cărți atât de plină de pasiune le poate aduce. Abia apoi lewd preferă ca el însuși să citească cartea. Situația în care nimeni nu citește cartea este pe ultimul loc în ierarhia lui lewd. Prin condiția domeniului nerestricționat, aceste profile de preferință sunt admisibile
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
prognostic de supravețuire [67]. Ciclooxigenaza 2 (COX2) Polimorfismul funcțional al COX-2 se asociază cu riscul de cancer pancreatic [68]. CELULELE CIRCULANTE Evaluarea numerică, dar în principal, evidențierea markerilor imunologici și genetici ai celulelor tumorale circulante (CTC) reprezintă un domeniu în plină expansiune în oncologie, cu implicații diagnostice, în stadializare, prognostic, tratament, estimarea riscului de metastazare. Izolarea și caracterizarea CTC beneficiază de tehnici variate, performante [69, 70]. CTC pot fi prezente izolate sau grupate, formând microemboli tumorali circulanți (CTM), care nu sunt
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminiţa Leluţiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92187_a_92682]
-
anonim, unei instanțe care, oricum am numi-o, va persista în depărtarea inaccesibilității ei. Umilitatea este reverența în fața a ceva care ne este superior altfel decât în ordine umană. Numai odată cu conștiința unei superiorități intangibile apare umilitatea în sensul ei plin. Umilitatea resimțită în fața a ceea ce ne este superior în ordine umană nu e decât reflexul conștiinței că libertatea noastră nu își este propria-i cauză, că ea ne-a fost conferită. Dimpotrivă, când faptul de a se fi hotărât în privința
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
al unei limite care ia forma lui „dincolo“ și care în felul acesta creează strădania atingerii. În felul acesta, atingerea limitei (peras), care acum se confundă cu „dincolo“ (peran), devine în cel mai înalt grad o „încercare“ (peira), un experimentum plin de pericula, iar poros, mișcarea către limita vizată și totodată drumul ca substrat material al acestei mișcări, devine strategia depășirii obstacolului care desparte de limită și o transformă în „dincolo“, în obiect al încercării, al limitei de atins. Trebuie să
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
atins», nici «scop», ci «capăt», «sfârșit». «Sfârșit» nu este aici defel înțeles într-un sens negativ, ca și cum odată cu el ceva nu poate merge mai departe, nu mai funcționează și încetează. Sfârșitul (Ende) este o sfârșire (Endung) în sensul de «sfârșire plină», desăvârșire (Vollendung). Limita și sfârșitul reprezintă acel ceva prin care ființarea începe să fie.“<ref id=”1”>Einführung in die Metaphysik, Martin Heidegger, în Gesamtausgabe, vol. 10, Frankfurt am Main, Klostermann, pp. 64-65. </ref> Patru ani mai târziu, în studiul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
d’Aquino. În 1978 își publică prima scriere în românește, eseul Sarea pământului. Subintitulată Cantată pe două voci despre rostul poetic, elaborată sub forma unui dialog, în douăsprezece trepte („zile”), între un Tânăr Prieten și un Mai Știutor, cartea e plină de ecuații, formule algebrice, figuri geometrice și alte desene, de citate latinești și grecești, iar terminologia multor enunțuri e accesibilă doar celor cu temeinică pregătire filosofică. Lectura procură, totuși, delicii intelectuale cititorului, prins de farmecul „cantatei” de îndată ce intuiește sensul meditației
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
că „întreaga aventură umană” se consumă între „polii verbelor fundamentale”, adică a fi și a avea. Primul e verbul „total”, primordial, „din care răsar toate numele (și toate pronumele) și toate celelalte verbe (și toate adverbele)”, pe scurt: toate cuvintele („pline” și „goale”, în terminologia chineză), „prin care se stabilesc tot felul de legături, [...] în așa fel încât să se poată închega un univers, cu tot ceea ce se vede și ceea ce nu se vede”. Inclus în cogito-ul cartezian și incluzându-l
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]