12,426 matches
-
Instalat astfel în livadă, neputând încă să creadă modul miraculos în care se aranjaseră lucrurile, Sampath ajunse să țină ceea ce deveni cunoscut sub numele de Predica din Arborele de Guava, când răspundea întrebărilor formulate de oameni cu atâta farmec și înțelepciune încât acestea rămaseră pe veci elementul său distinctiv. Era vorba de un farmec și o înțelepciune misterioase, desigur, dar evidente tuturor care veneau, în număr din ce în ce mai mare, să-l vadă, croindu-și drum până la poteca cea îngustă, ca să privească uimiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ajunse să țină ceea ce deveni cunoscut sub numele de Predica din Arborele de Guava, când răspundea întrebărilor formulate de oameni cu atâta farmec și înțelepciune încât acestea rămaseră pe veci elementul său distinctiv. Era vorba de un farmec și o înțelepciune misterioase, desigur, dar evidente tuturor care veneau, în număr din ce în ce mai mare, să-l vadă, croindu-și drum până la poteca cea îngustă, ca să privească uimiți arătarea slăbănoagă, cu picioarele lungi, dintre frunze. Printre primii care făcuseră călătoria se numărau domnișoara Jyotsna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
curiozitatea, se întoarse ca să se uite urât la domnul Gupta și zise: — Se pare că sunteți necunoscător în domeniul spiritual. Dar nu e decât Sampath, protestă domnul Gupta. Însă era clar că nu era doar Sampath. Era Sampath cel cu înțelepciunea de nepătruns, așezat în adăpostul său din copac. După lucru, li se alătură și vânzătorul de la magazinul de dulciuri, apoi doi studenți care chiuleau de la un curs, spălătorul pe bicicleta sa, o femeie însărcinată care dorea să știe dacă bebelușul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
poate mișca. Sunt ca o pasăre pe ouă. Și totuși, câteodată sunt frivoli și râd, sar și dansează. Da, pot fi ca un copil sau ca un nebun. Alteori, instruind pe alții, se întorc în planul conștientului ca să-și împărtășească înțelepciunea. — Da, are o figură de vijnani, nu-i deloc o figură normală. Priviți, priviți numai fața lui. Fața cea normală și obișnuită a lui Sampath! Pinky asculta uluită ceea ce auzea. — Oh, făcu încântată Ammaji răsucind o foaie de betel, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Baba din Shahkot în locuința sa din copac“. Livada cea pașnică din afara Shahkot-ului, scria, s-a transformat într-un furnicar de vizitatori care se grăbesc spre copac pentru a-l vedea pe ermitul din Shahkot, a cărui simplitate rară și înțelepciune adâncă aduc consolare și speranță multora dintre cei ce sunt îndurerați în aceste vremuri dificile și corupte. „Există aici o atmosferă spirituală cum n-am mai întâlnit nicăieri în India“, i-a spus domnișoara Jyotsna, o funcționară de la oficiul poștal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
sosească pentru Sampath din toată țara. Pe cele mai multe nu era trecută nici o adresă, doar fotografia lui Sampath stând în copacul său lipită cu încredere pe plic. Înăuntru se găseau rugăminți de ajutor și întrebări de la mulțimea de căutători înfocați ai înțelepciunii. Încântată de scuza găsită pentru a-l vizita pe Sampath chiar în timpul orelor de program, domnișoara Jyotsna de la oficiul poștal se apucă să facă drumuri regulate într-un scuter-ricșă pentru a livra cantitățile uriașe de scrisori, în timp ce domnul Gupta suferea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Hungry Hop de bunul ei simț și de sănătatea ei mintală, pavându-i drumul către alte bilețele și întâlniri. Cu bucata de hârtie în buzunar, o porni spre oraș. Ajunse la casa Hungry Hop, calmă încă și pătrunsă de influența înțelepciunii lui Sampath. Deși bărbații erau la muncă, Kwality Boy era păzit îndeaproape de femeile familiei. Erau toate așezate la intrarea în casă, uscându-și părul la soare după șamponarea săptămânală cu săpun de nuci. Părea o scenă destinsă de familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
„MAMA este un simbol al germinației veșnice. Prin mamă suntem datori să glorificăm eternitatea lumii.” „Românul s‐a născut poet”. Iată un adevăr născut din înțelepciunea Măriei sale poporul. Ca să nu banalizăm poetul , creator de înțelepciune, aș înclina să cred și să adaug că românul s‐a născut și este rapsod. Poetul este o persoană talentată din fire și consacrată pasiunii sale. Poetul nu are numai o
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1071]
-
„MAMA este un simbol al germinației veșnice. Prin mamă suntem datori să glorificăm eternitatea lumii.” „Românul s‐a născut poet”. Iată un adevăr născut din înțelepciunea Măriei sale poporul. Ca să nu banalizăm poetul , creator de înțelepciune, aș înclina să cred și să adaug că românul s‐a născut și este rapsod. Poetul este o persoană talentată din fire și consacrată pasiunii sale. Poetul nu are numai o înclinație spre poezie, el are o chemare, iar chemarea
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1071]
-
a fraților mei, cu toate urcușurile și căderile, cu toate bucuriile și durerile. Buzele‐i, odinioară rumene și calde, acum tremură ușor murmurându‐ mi numele mic cu sfială, iar ochii - neschimbate mărgăritare - mă‐ nvăluie-n lumina lor plină de iubire și înțelepciune. Mâinile sale înăsprite de muncă și ani, sunt simbolul generozității și dăruirii absolute cu care ne‐ a ocrotit pornirea pe albiile mari ale vieții. Această pecete a mucenicilor o sărut cu respect și cu dragoste, și‐n fața monumentalității chipului
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
vede adevărul, ceea ce este organic ființei, ceea ce este legat de destinația omului. Poetul nu permite o dezvoltare artificială a limbajului sau dacă această dezvoltare s‐a întâmplat o demască prin scrisul său întocmai. Noutatea fiecărui poet nu vine din cine știe ce înțelepciuni alambicate, abstracte, ci din cumințenia și profunzimea bunului‐ simț spus însă într‐un mod nou, într‐o limbă proaspătă și curată, expresie a originalității persoanei lui unice cu experiență milenară specifică.Ca gând, doi poeți pot fi identici, dar ca
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
refuza grațioasă. Asta îl deranja teribil. Iar hotărârile ei erau definitive. Două fraze îl aduceau de obicei pe Vultur-în-Zbor în culmea enervării. Una îi aparținea Liviei Cramm. De fiecare dată când Deggle lăsa să-i scape vreo perlă neagră de înțelepciune de pe buzele-i taciturne, ea bătea din palme entuziasmată, ca o fetiță la pubertate căreia i se arată ceva deocheat în spatele unui tufiș, și exclama îentuziasmul făcând-o să-și piardă accentul meticulos studiat) Ai zice că-i taman dragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
singuri, nu sunt iubiți de prea mulți, și sunt incapabili să-și facă prieteni, din moment ce a-ți face un prieten înseamnă să accepți felul de a gândi al celuilalt. Dar poate că nu-i chiar un blestem să fii singur. înțelepciunea se întâlnește foarte rar la cei din gloată. Și apoi, a adăugat ea, topindu-se toată în jurul lui, există momente când nici măcar asemenea oameni nu sunt complet singuri. Madame Iocasta ridică draperia de pe un orificiu de observație. Kamala Sutra îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
-l întrerupă sau să-și antreneze și oaspeții în ceea ce lui Vultur-în-Zbor i se părea a fi un ritual privat. — Vremuri bune, spuse contele Cerkasov. Cavaleria atacă în dimineața de după bal. Fugărește cazacii de-a lungul câmpiei întinse. Saloanele Petersburgului, înțelepciunea bărbaților, frumusețea femeilor, vinul curgând șuvoaie și relațiile - nu toate din ele sociale, ha? Râse: ascuțit, nervos. — Aleksandr, zise într-un final Irina, dar ceea ce se voise a fi un reproș aducea mai mult a îngrijorare. Contele o ignoră. — Relații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
-o ușor de bărbie, ești prea înțeleaptă și prea serioasă ca să-ți fie bine. Mă uit în ochii tăi și văd cunoaștere. Mă uit la trupul tău și văd anticipare. Trebuie să-nveți să te ascunzi, să arăți mai puțină înțelepciune lumească în ochi și mai multă în trup. — Și să mor fată bătrână! a râs Irina. Mă port așa cum sunt. — Da, a cugetat Patașin. încă o mai ținea de bărbie. Și-a deplasat mâna către obraz. Irina s-a aplecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
picioroange, se apleca de mijloc în față lungea gâtul la fiecare pas, cu mâinile întinse la nivelul umerilor, iar degetele i se mișcau, i se mișcau necontenit. Avea în mișcări un ritm unghiular care-ți obosea ochii. — Acesta este Dansul înțelepciunii și al Morții, spuse Grimus. Moartea, nemișcată, privește și ascultă, așteptându-și clipa. Bun. înțelepciunea dă ocol, gesticulând și dezvăluindu-se înaintea propriului ei destin. Bun. Așa aleg să fiu. Omul este liber să-și aleagă modul în care vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
la nivelul umerilor, iar degetele i se mișcau, i se mișcau necontenit. Avea în mișcări un ritm unghiular care-ți obosea ochii. — Acesta este Dansul înțelepciunii și al Morții, spuse Grimus. Moartea, nemișcată, privește și ascultă, așteptându-și clipa. Bun. înțelepciunea dă ocol, gesticulând și dezvăluindu-se înaintea propriului ei destin. Bun. Așa aleg să fiu. Omul este liber să-și aleagă modul în care vrea să piară. Eu mi-am ales o Moarte frumoasă și am transformat-o după chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
o Moarte frumoasă și am transformat-o după chipul meu. își coborî vocea, renunțând la tonul ascuțit, iar atitudinea lui deveni una conversațională. — Oamenii obișnuiți, spuse el, adică muritorii, rămân nedesăvârșiți din pricina bătrâneții și a morții. Pe măsură ce anii le aduc înțelepciune, puterile îi părăsesc și o transformă în prostie, așa că atunci când Moartea vine să îi ia, nu prea mai au ce să-i spună. Eu aleg să fiu altfel. Datorită longevității mele, am putut să devin înțelept și, în același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
prostie, așa că atunci când Moartea vine să îi ia, nu prea mai au ce să-i spună. Eu aleg să fiu altfel. Datorită longevității mele, am putut să devin înțelept și, în același timp, să păstrez acele însușiri care dau putere înțelepciunii. Să fii înțelept și puternic înseamnă să fii desăvârșit. Cel care este întreg este și mort. Așa că vreau să mor. Nu îmi doresc jalnica fâsâială cu care se încheie viața muritoare, ci o moarte satisfăcătoare, atent plănuită. O trecere estetică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ciudată. Excentricitățile ei labirintice îți zăpăceau într-atât mintea, încât prezența acestei cămăruțe trecea cu totul neobservată. Vultur-în-Zbor, care fusese atent la forma casei atunci când sosise, nici măcar nu bănuise existența ei. — Vino, zise Grimus. Aceasta este ultima parte a Dansului înțelepciunii și al Morții. Trandafirul de Piatră nu era de fapt câtuși de puțin un trandafir. Vultur-în-Zbor îl urmări pe Grimus cum îl potrivea, așa cum era așezat în coșciugul lui din cămăruța secretă, și începu să înțeleagă. în jurul vârfului unui lujer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
în galaxiile infinite. Ai o singură viață, spuneau formele-gând. Cu Trandafirul poți să pătrunzi în mii și mii de alți oameni și să devii mii și mii de alți oameni, poți să trăiești o infinitate de vieți și să dobândești înțelepciunea și puterea de a-ți modela propria viață. Și tot ele i-au arătat eului-Vultur pe unii dintre oamenii pe care Grimus îi urmărise și-i înțelesese, i-au arătat diferitele bucurii și chinuri din nenumărate vieți. Iar într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a simurgului. Numele unei păsări mitice din cultura persană. Potrivit etimologiei populare, si ar însemna treizeci, iar pasărea era considerată puternică precum treizeci de păsări, atât de bătrână încât fusese de trei ori martoră a sfârșitului lumii și înzestrată cu înțelepciunea lumii întregi. Simurgul, considerat un simbol al fertilității, reprezenta legătura dintre cer și pământ și își avea cuibul în homa, Pomul Vieții Atotvindecător, pe care se aflau toate semințele plantelor de pe pământ. în momentul când simurgul își lua zborul, semințele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
i-ar fi rămas la fel de străin, după cum străine, false mi-ar fi fost și vorbele. — Și eu mă gândesc că ne amintim din trecut doar lucruri neînsemnate. Pentru noi, amintirea poate mai înseamnă ceva, dar pentru ceilalți? Zâmbea cufundată în înțelepciunea spuselor ei. Mai pregătea cine știe ce profunzime. — Prea puțin le pasă celorlalți de amintirile noastre, i-am răspuns. Totul e să povestești cât mai frumos. Să-i captivezi. — Chiar inventând? — Ce importanță mai are? Un trecut încărcat, am luat-o și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
care este și nu este a mea. „Nu am de gând să înșir meditații pe tema vieții care se duce. Știi, cum se face când te trezești dintr-odată că ai devenit atât de plin de viață, de trecut, de înțelepciune, încât ți-e și frică să mai traversezi strada. Dacă te calcă tramvaiul și tu încă nu ai apucat cui să-i lași moștenire toată înțelepciunea ta dintr-o viață care, simți, se duce tot mai la fund...“ Mă ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
trezești dintr-odată că ai devenit atât de plin de viață, de trecut, de înțelepciune, încât ți-e și frică să mai traversezi strada. Dacă te calcă tramvaiul și tu încă nu ai apucat cui să-i lași moștenire toată înțelepciunea ta dintr-o viață care, simți, se duce tot mai la fund...“ Mă ascultă absentă, privindu-mă cu ochi mari, fără lumini, de parcă nici nu înțelege ce-i spun. Abia când aude cuvântul viață tresare, drăcuie și prinde a râde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]