7,391 matches
-
standardele de viață nu indică asupra unor evoluții spectaculoase, dar poate că aceste popoare (unele dintre ele) trăiesc azi o mai mare experiență a libertății. Islanda are un acord special cu Bruxelles-ul, dar eu consider că ar fi mai înțelept să devenim chiar parte a Uniunii Europene. Nu mi-e frică de faptul că Islanda ar putea să-și piardă independența dacă unirea sa cu alte țări îi va dezvolta piața de muncă și cultura! Cultura Europei este prea diversă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mă asculta, atent, calm, fără să zâmbească la multele mele naivități sau teorii „supraetajate”, emise cu argumente excesive și pe un ton mult prea pătimaș ca să poată părea „verosimile”! Îi sunt și azi sunt recunoscător pentru prietenia sa răbdătoare și „înțeleaptă”, Panciu, unul dintre premianții clasei noastre la „Brediceanu” și care, spre deosebire de unii dintre colegii noștri care au ajuns profesori la Medicină la Timișoara sau chiar în SUA, la New York (profesorul medic C. Bona, de curând coleg cu mine la Academia
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sau de brutalitatea contemporanilor! Credința într-un ideal sau altul care-i făcea pe unii să suporte altfel vitregia lumii sau chiar și propria lor fire, sucită, nu rareori! Sau credința în cei care guvernează, în acei oameni puternici și înțelepți care sunt capabili să pună deasupra intereselor personale sau de grup binele colectivității, acel „om virtuos” care a fost secole la rând, în literatura europeană, eroul magnific și pozitiv în jurul căruia s-a format ideea de dinastie care a traversat
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
într-adevăr, nici Nichita și nici alți colegi ai noștri, tineri scriitori de vârf, simțind probabil că Păunescu pregătește o ședință „incendiară”, nu au venit. Nota bene, mai „bătrânii”, Marin Preda și Geo Dumitrescu au participat, dar, ca niște oameni înțelepți, au tăcut. La doar câteva zile după această ședință, într-o seară, târziu, cred că era într-o sâmbătă - ședința avusese loc miercuri -, îmi zgâlțâie geamul meu de pe strada Nerva-Traian Adrian Păunescu și-mi strigă tulburat: - Nichita ne-a trădat
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
o țară și o societate deschisă din nou „tuturor posibilităților”, vor trăi, cel puțin unii dintre ei, aceleași obsesii sociale pe care le-am trăit noi - o parte dintre noi, cei ce refuzam încă de pe băncile școlii un drum cuminte, înțelept calculat de pedagogii și părinții noștri! -, oare aceste „idealuri” burgheze vor mai „funcționa” în viitorul social al României, al Europei?! Dar... numai burgheze?! E adevărat că pentru noi, fiii secolului XX, cariera însemna reușita socială, materială, administrativă; burgheză, încă o dată
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
teatrul de bulevard dintre războaie, parizian sau bucureștean: Breban devenise cel „sceptic”, ba chiar cel ce prevedea zile negre nu numai pentru cultură - și nu în primul rând pentru cultură! -, ci pentru întreaga națiune, iar amicii mei prinseseră un aer „înțelept” și concesiv, continuând să susțină, cu blândețe și nedezmințită prietenie, că reacționasem „cam exaltat” de la Paris și că lucrurile s-ar putea „să se dreagă”. Ba, dragul de Matei, voind probabil să scuze perioada mea de „izolare, de oaie leproasă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
un testament indiviz între evrei și musulmani. Este surprins atunci când e întrerupt de un coleg palestinian: pe Ismael, și nu pe Isaac, l-a luat Abrahamul Profetului la bătaie. Instalat pe un pământ îmbibat de islam timp de paisprezece secole, înțeleptul tobă de Pentateuh nu reușise să se edifice asupra tradiției musulmane în această privință. Puțin după aceea, omologul său așkenaz ne mărturisește uimirea care l-a cuprins, în cursul unei călătorii în Maroc, văzând că musulmanii se descalță la intrarea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
grupului său de apartenență marchează intrarea în modernitate, războiul îi scoate pe oameni din ea. El îl împinge pe fiecare în nișa lui de origine și-l trezește la viață pe cimpanzeu. Transversalul și transcomunitarul la care aspiră acest bătrân înțelept sunt categoric incompatibile cu tirurile cu rachete Kassam și cu bombele artizanale. Cine luptă pentru pace, fie el și militar, contribuie la cauza civilității și viceversa. Hezbollahul, care se consideră uneori responsabil și dincolo de "fermele din zona Chaaba", din sud
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Europa, cu atât mai mult cu cât acestea au fost niște realități, și să nu fie centrată deloc sau aproape deloc pe realitățile voastre. Voi sunteți Dublul nostru. Dacă nu chiar dușmanul, cel puțin amenințarea. Fiți niște vecini buni și înțelepți, e nevoie de astfel de vecini, chiar și Israelul are nevoie de așa ceva, dar nu vă mai dați drept verișori, oricât de francofoni ați fi. Datoria căinței îi duce pe școlarii din Franța la Auschwitz și nu la Setif, în
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
trage, și sare, zmâc, zmac, trage și iaca la un moment dat, ce-ți pare, domnule, țuști vulpea goală, și rămâne pielea lângă copac. Un flăcăoaș care se dezvoltă, într-un sat, la graniță. Are un moș, un bătrân foarte înțelept, plin ca un stup de zicale și proverbe vechi. Are altul care-i pândar pe dealul Halmului. Al treilea frate e tatăl lui. Primar în sat e unul Irimescu, fost sergent major în armată, fost perceptor, un om gras, mâncău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
grăniceri sau altcineva. Gelozia vameșiții. Teoria ei că dragostea unei fete mari e un fleac. Chinurile pe care le îndură fata, așa de mari, încât deși nu e un suflet ales, totuși se înnobilează prin suferință. Ura primarului asupra bătrânului înțelept, care necontenit i se pune înnainte. Pune pe niște ticăloși, niște Țigani, să-l bată. Din bătae i se trage moartea. Da pândarul Halmului simte, iar primarul caută cu orice preț să-l năpăstuiască, să se scape într-un fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
la Crăciun Îl îmbraci la Paști. Când se umplu fântânile Săcătuiesc stânile. Pe feciorii Starostelui Nechifor îi chiamă Onofrei (are glas mai gros) și Samoilă. Onofrei Sfarmă Piatră Samoilă Strâmbă Lemne. Armata turcească. Soliman Beglerbegul și unul din sfetnicii lui, înțelept care e plin de apropouri și proverbe orientale. Acesta se adaoge la Brăila, unde e cadiu și a judecat și pe Jder cel tânăr. iașma vălul pe față al turcoaicelor La Brăila, moschee mihrab un fel de altar nimbar locul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
perdaf care a trăit la multe curți de crai și prinți, și a trăit și la persieni și Crâmleni; iar pe urmă a fost bufon la Radu și a venit cu femeile (Voichița și Maria) la Suceava. E șugubăț și înțelept și înlocuiește în felul său pe Sârb. Cum se duce curtea la Vaslui. Cum trăiește Maria Paleologu. Medic venețian. Sol dela Veneția. IV. Jder cel mic trebuie să se ducă la Brăila într-o misiune și își alege tovarăși, cerând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și eu pe acolo. Gândiți-vă, domnilor, declama un om din vechea protipendadă, cât sânge a vărsat boierimea pentru apărarea scumpei noastre patrii. Dar poporul de rând, îl întrerupe cineva; ce-a vărsat, mă rog? Apă? *1 Dimineața e mai înțeleaptă decât sara. [NOTĂ Spița lui C. Cantemir] Spița lui Constantin Vodă, zis Cantemir, după Sever Zotta (Despre neamul Cantemireștilor): Constantin Voevod născut la 8 Nov. 1612 în Silișteni. Domn al Moldovei, în Iunie (10 sau 25) 1685. Mort în 13
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dragostea pe care o aveau tovarășii pentru bătrânul lor președinte cu care lucraseră la nevoie; iar acum binele sporind neîncetat, li se părea nedrept să-l lepede pe bătrân. Așa încât sfătuindu-se cu toții, au adoptat o propunere a unuia mai înțelept, ca să promoveze pe bătrânul lor președinte la rânduiala comunistă, recunoscându-i vrednicia și răsplătindu-l după nevoile lui. Bătrânul președinte s-a întors acasă la baba lui cu această veste. Va fi bine? a întrebat ea. Bine, a răspuns bătrânul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ce-i zâce Poiana Raiului. Acolo se găsește o bisericuță înoită de curând, câteva chilii ș-o casă cu acoperiș înalt șindrilit. În ograda împrejmuită cu răzlogi din latura Pocrovului, câteva oițe, două văcuțe și Golovici măgărușul. E un măgăruș înțelept, cu ochii veseli, care se bucură de câte ori coboară la sfânta mănăstire Neamțu. Bunăvoia lui rămâne statornică și cînd suie la deal cu merinde pentru schit, pe poteca destul de priporoasă după ce treci Izvorul Maicii-Domnului. Înțelepciunea lui s-a dovedit în diferite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a părților răsăritene din Europa și anume rivalitatea ungaro-polonă pentru stăpânirea Moldovei. Și Ungaria și Polonia au căutat în secolul al XV-lea să-și întindă stăpânirea lor asupra Moldovei. Dar domnii Moldovei au știut să folosească printr-o politică înțeleaptă, rivalitatea polono-maghiară în interesul lor și al Moldovei. De altfel, Polonia își îndreaptă până la mijlocul secolului al XV-lea eforturile sale militare în alte direcții decât cucerirea Moldovei, fiind preocupată să integreze politic Lituania sau în luptele cu cavalerii teutoni
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și tot acum, Stanciul, alt pribeag, revenea în Moldova, împreună cu Mârza, fiul său. Peste puțin timp venea și Cozma Șandrovici, încât, în 1460, pe lângă Petru Aron, nu mai rămânea nici unul dintre marii boieri. Revenirea pribegilor este o dovadă a politicii înțelepte pe care Ștefan a știut s-o ducă față de boieri. Un spirit vindicativ n-ar fi făcut altceva decât să îndârjească opoziția boierească. Începutul domniei lui Ștefan reprezintă prologul promițător al unei cârmuiri pline de glorie. Ștefan dă dovadă de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și un braț puternic, iar pribegii au simțit acest lucru. Pentru a nu pierde domeniile avute în Moldova, reveneau și acceptau domnia care se dovedea, prin curajul și acțiunile voievodului, bine întemeiată. Dintre pribegi numai Mihul rămânea în Polonia. Politica înțeleaptă pe care voievodul a știut să o ducă în primii trei ani de domnie avea să-și dea roadele în anul 1460, când Petru Aron este nevoit să părăsească Polonia. Împrejurările care l-au împins pe fostul domn să ia
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
încoronat ca rege. Putea să obțină de la noul rege ceea ce obținuse de la Matei Corvin, relații mai degrabă de alianță decât de subordonare strict vasalică, așa cum i-ar fi cerut regele Cazimir. Politica lui Ștefan s-a dovedit a fi foarte înțeleaptă. Vladislav îi va recunoaște stăpânirea asupra feudelor din Transilvania și îi va acorda sprijinul diplomatic și militar în conflictul lui Ștefan cu Polonia. Maximilian nu a obținut tronul Ungariei, în schimb, el va obține, la 7 noiembrie 1491, prin tratatul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Senioriei, Matteo mărturisea că a fost bine primit de domn, care-i mărturisea că este înconjurat numai de dușmani și că a purtat 36 de lupte din care a pierdut două. „Cât despre sus-numitul domn, el este un om foarte înțelept, vrednic de multă laudă, iubit mult de supușii săi, pentru că este îndurător și drept, veșnic treaz și darnic, arată bine la trup pentru vârsta sa dacă această meteahnă nu l-ar fi chinuit, dar sper cu ajutorul lui Dumnezeu, să-i
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
social economică a Țărilor Române. Până la cel de-al doilea război mondial s-a scris puțin despre caracterul feudal al societății românești. Nicolae Iorga sublinia caracterul țărănesc al acestei societăți, în fruntea căreia se afla un țăran mai vârstnic, mai înțelept și mai viteaz. Marele istoric și-a modificat părerea după descoperirile făcute la începutul celui de-al treilea deceniu la biserica Sfântul Nicolae (Biserica Domnească) din Curtea de Argeș. Într-un mormânt s-a găsit un costum somptuos, cu o pafta la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Arbure ar fi fost fiul lui Crâstea Arbure, cel care apără cetatea Sucevii în 1475, frate cu Ștefan cel Mare și tatăl altui dregător credincios, Luca Arbure, apărătorul Sucevii în 1447. În alegerea dregătorilor, Ștefan cel Mare s-a arătat “înțelept și cumpătat” în tot timpul domniei sale, fiind slujit doar de trei mari logofeți: Dobrul (1457-1468), Toma (1468-1475) și Ioan Tăutul (1475-1511). Șase boieri au deținut dregătoria de vornic, Iugă vistierul a stat în dregătorie 12 ani, iar Clănău spătarul 18
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
respinse pe tătari de dincolo de Volga și pe cei din Crâm. O, bărbat triumfal și victorios, care biruiși pe toți regii învecinați! O, om fericit care te bucurași de toate darurile, câte natura altora numai în parte le dă: unii înțelepți și vicleni, alții viteji și drepți, alții iarăși cu noroc împotriva dușmanului. Tu singur le avuși hărăzite toate laolaltă: drept-prevezător, isteț, biruitor al tuturor dușmanilor. Nu degeaba trebuie socotit printre eroii secolului nostru.” Bernard Wapowski (1450 ? - 1535) ne-a lăsat
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
felul cum este echipa prezidențială, așa va fi și conducerea statului în mandatul respectiv. Cine va fi președinte al României în 2014, ori la sfârșitul lui 2013, în cazul alegerilor anticipatem ramâne de văzut. Nu doresc altceva, decât o conducere înțeleaptă, charismatică și cu gândul la popor. Epilog Dragi cititori, am ajuns la finalul acestei cărți, care nu este un lucru, pe care îl văd, ca pe o previziune, mai ales că în momentul actual, totul este imprevizibil. Dacă v-au
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]