7,005 matches
-
dale de marmură și stâlpi enormi, auriți. Exact în fața noastră se află un spațiu cu multă lumină, cu palmieri și mobilier de ratan, unde se bea cafea în sunet de harpă, iar chelneri în uniforme cenușii se vântură încoace și-ncolo cu cafetiere de argint. Dac-ar fi să fiu sinceră pănă la capăt, ar trebui probabil să recunosc că și locul ăsta e destul de impresionant. — Aici, zice Robyn, luându-mă de braț și conducându-ne pe o scară al cărei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cappuccino? — Ăă... da. Parcă... — Mare greșeală. Nu iese niciodată ca ăla adevărat. Auzi, dacă ai cumva nevoie să fie cineva acasă care să semneze de primire pentru cadouri, mă găsești sus... — Da, bine. Mă uit lung la el. După Crăciun, încolo. Amintirea Crăciunului trecut e încă dureroasă pentru mine. Mă gândisem să fac și eu o dată o chestie și să comand cele mai multe cadouri de pe net. Dar n-au ajuns niciodată, asa că mi-am petrecut ajunul Crăciunului dând iama prin magazine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cazului în care preferă geanta cea nouă DKNY, cu curele lungi. *și, de asemenea, inelul meu pentru chei de la Tiffany, pe care l-am pierdut, dar trebuie să fie pe undeva prin casă. ++plus orice reviste voi cumpăra de acum încolo. **și de care se va scăpa discret, în secret. (cont. pe pag. urm.) Zece Nu este un moment fericit din viața noastră. Ca s-o spun pe-aia dreaptă, e absolut horror. De când a văzut chestia aia în ziar, Luke
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
la New York, fără să-ți spun. Termină, îi poruncesc creierului, în clipa în care tati mă pupă și îmi ia căruciorul cu bagajul. N-are nici un rost să pomenesc despre asta chiar acum. Am să aduc vorba despre subiect mai încolo, când o să fim acasă, și când discuția ne va purta firesc în direcția respectivă. Ceea ce se va întâmpla destul de repede. — Ia zi, Becky, te-ai mai gândit să te măriți în America? — Păi, mami... Nu pot să cred. Tocmai asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
s-au agitat deloc. Vai, ce bine! Și eu, care mi-am făcut griji ca fraiera! — Apropo, a sunat Suze, spune mami când ne apropiem de casă. Mi-a zis să te întreb dacă vrei să vă vedeți azi, mai încolo? I-am spus că eu cred că da... A, și trebuie să te avertizez. Mami se întoarce spre mine. Tom și Lucy. — A, da? Ce-i cu ei? Mă resemnez fără nici un chef să mă plictisesc cu ultimele detalii despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de... fericiți! — Fericirea ei a durat până în momentul când am desfăcut cadourile de la nuntă, spune Tom filozofic. În momentul ăla... s-a uitat în jur și a părut să aibă revelația subită... că asta va fi viața ei de acum încolo. Și nu i-a plăcut ce a văzut. Inclusiv eu, bănuiesc. — Vai, Tom. — A început să zică că i s-a urât de viața în suburbie și că vrea să trăiască și ea un pic, cât mai e tânără. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
stai liniștită, mă întorc cât ai clipi. Du-te cu moașa și vă găsesc eu... — Stai! spune Suze stresată, întorcându-se spre mine. Stai, Bex! — Ce? — Ai uitat să dai telefon. Și să-ți anulezi nunta de la New York. — Sun mai încolo, spun. Hai, du-te cu moașa. Sună acum. — Acum? Mă holbez la ea. Dacă nu suni acum, n-o să suni niciodată! Te cunosc, Bex! — Suze, nu te prosti! Tocmai naști! Hai să ne punem prioritățile în ordine, da? — Nasc după ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
au trimis o listă de melodii pe care pot să le cânte... O, fuck. Într-o secundă sunt în colțul opus al camerei și înșfac telefonul. — Mami! zic cu respirația întretăiată. Bună! Auzi, te superi dacă te sun eu mai încolo? Am puțină treabă acum. Dar, scumpa mea, trebuie neapărat să-mi aprobi lista de melodii! Îți trimit un fax? — Da. OK, da. E foarte bine. Trântesc receptorul și mă întorc pe canapea, încercând să par stăpână pe situație. — Da’ știu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
fiicelor lor... — Iartă-mă, dragă, să nu uit, aud iar vocea lui mami. Mă întreba Janice: cum vrei să fie împăturite șervețelele? Mitră de episcop sau lebădă? Înhaț telefonul cât ai clipi. — Mami, te rog frumos, hai să vorbim mai încolo. Am musafiri! — Te rog. Nu te stresa, spune Michael de pe canapea. Dacă e ceva important... Nu e important! Mă doare undeva cum sunt aranjate șervețelele! Pe bune, și dacă le faci lebădă, cât o să rămână așa? Două secunde, cel mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
vorba de... nunți... Fac un efort uriaș pentru a reuși să pronunț aceste cuvinte. E ca și cum aș încerca să adaug ultima carte în vârful unei piramide aflate în echilibru precar. Trebuie să o pun exact la fix, nici un milimetru mai încolo. — Ce-i zice să facem nunta în... Oxshott? — Oxshott. Perfect. Luke închide ochii și se lasă pe banchetă, epuizat. Sunt mută de uimire. Totul s-a aranjat cum nu se poate mai bine. Miracolul e complet. În timp ce mașina străbate Fifth
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
făcut, n-are cum să nu meargă. Trebuie. Mă aflu în fața ferestrei unui apartament de la etajul al doisprezecelea al Hotelului Plaza, și mă uit la Plaza Square de dedesubt. E o zi însorită și caldă. Lumea se vântură încoace și-ncolo în tricou și șort, făcând lucruri normale cum ar fi să închirieze trăsuri trase de cai și să arunce cu monede în fântână. Iar eu, înfășurată într-un prosop, cu părul de nerecunoscut, tapat à la „Frumoasa din pădurea adormită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să arunce cu monede în fântână. Iar eu, înfășurată într-un prosop, cu părul de nerecunoscut, tapat à la „Frumoasa din pădurea adormită“ și cu fața tencuită cu un strat de machiaj gros de un deget, mă plimb încoace și-ncolo cu pantofii de satin cu tocul cel mai înalt pe care l-am purtat vreodată. (Christian Louboutin, de la Barneys. I-am luat cu reducere.) — Ce faci în clipa asta? aud din nou glasul lui Suze. — Mă uit pe geam. — De ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Hei, sper că nu ești tot cu rochia de mireasă! — Normal că nu! zic, chicotind. Nu sunt chiar așa tâmpită. Ne-am schimbat în avion. — Și cum a fost călătoria? — Cool de tot. Pe bune, Suze, cred că de-acum încolo n-am să mai zbor decât cu Lear jet. E o zi frumoasă și însorită și, uitându-mă așa pe geam la câmpurile pe lângă care trecem, simt cum mă cuprinde un val de fericire. Nu-mi vine să cred că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
din folclorul românesc, de tipul „O am pe româncă,/ Pentru că știe să gătească/ Și pe țigancă,/ Pentru că știe să iubească” <endnote id="(403)"/> sau „La tinerețe omul, fiind dornic de dragoste, Își ia o țigancă pentru că sunt mai focoase ; mai Încolo, vrând să strângă avere și să Înainteze, Își ia o evreică, pentru că sunt frumoase și le duce mintea ; apoi, dorind să mănânce bine, Își ia o unguroaică ; iar la bătrânețe, vrând să i se facă pomenile după ce moare, Își ia
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ca un tunet permanent, Îndepărtat și [care] durează până către miezul nopții” <endnote id="(566, p. 256)"/>. În fine, vizitând Bucureștii În 1884, și romanistul danez Kristoffer Nyrop a fost profund impresionat de „zgomotul numeroaselor trăsuri care goneau Încoace și Încolo, cu o viteză nemaipomenită” <endnote id="(787)"/>. În spațiul lingvistic slav, la est și la nord de Moldova, pentru termenul de „căruțaș” a intrat În lexic cuvântul balagula, care provine din ebraicul ba’al agalah (ad litteram : „stăpân al carului
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
personaje dintr-o piesă a lui Liviu Rebreanu : „În definitiv, ori român, ori ovreu, totuna-i dacă omul e om” ; sau : „În ziua de astăzi nu se uită nimeni dacă ești ovreu sau nu ești. Să fii om de treabă. Încolo ce are a face” <endnote id="(734, pp. 731-732)"/>. Discursul lui Petre Carp din Parlamentul României (de tipul : evreul M. Blank bea ca și noi, joacă tabinet ca și noi, Înjură ca și noi, este deci om ca și noi
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
școlile de stat în posesiunea telegramei prin care ne cereți să intervenim pentru primirea copiilor în școlile românești, vă comunicăm că Ministerul Educației Naționale a dat autorizație comunităților evreiești de a crea școli pentru copii de evrei, care de aici încolo nu mai sunt primiți în școlile românești de nici o categorie. La 6 octombrie 1940, dr.Axler se adresează Federatiei „noua lege a învățământului secundar a lăsat și în localitatea noastră 150 de evrei afară de porțile școlii. Comunitatea împreună cu părinții am
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
reîntorc acasă la Udești, să termin cartea și să lepăd cel puțin un ocean de venin. Dacă hotărăști ceva în răstimpul de Vineri pînă pe ziua de 8 noiembrie, te rog să mă chemi de la Udești. îți doresc noroc și, încolo... mărire Domnului Savaot! Cu simpatie, Eusebiu Camilar </citation> (22) <citation author=”Eusebiu Camilar” loc="Suceava" data =”2. XI. [1]964” desc=”[Vedere: Suceava - Statuia lui Ciprian Porumbescu]”> Dragă Căline, Trec, Duminică, cu autorapidul. Nu pot rămîne, căci tot Duminică seara
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
4 (aprilie) . Am să-ți explic altă dată ce mare însemnătate are aceasta pentru el (adică să apară cît mai repede). Dacă te-ar interesa niște recenzii, la cărți de poezie, pentru nr. 5, le-ar face cu multă plăcere. Încolo, totul rămîne așa cum am vorbit. Cu toată prietenia, Mihai Drăgan P.S. Te rog comunică-mi imediat dacă a intrat. </citation> (6) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”4 mai 1966”> Dragă domnule Călin, Realitatea este că nici una din vorbele
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Bacău să ne vedem. Abia aștept, căci sînt atîtea de discutat, de gîndit și de fixat o tactică similară. De pe unde ne-om afla, o să trimit un rînd la care să răspunzi urgent dacă la data respectivă sînteți în Bacău. Încolo, vorba lui Caragiale, nici prea prea, nici foarte foarte. Cîteva bucurii (care îmi dau însă o stare de indiferență) am avut. Am fost primit membru al Uniunii Scriitorilor, spre necazul, mărturisit către unii, al lui Al. Andriescu și al altora
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Mai ales mă torturează. Dacă pot spera să lucrez în acest ritm (mai ales noaptea), iar de ieri (a plouat) și ziua, pot spera să termin cartea. Ploile verii sînt binecuvîntate nu numai pentru oamenii pămîntului, ci și pentru noi. Încolo, toate relativ bune. Cu venirea, în septembrie , simt că vor fi greutăți. între 15 și 25 septembrie este programat examenul de admitere la fără frecvență. Trebuie să-mi trimiteți din vreme o adresă oficială. Din partea noastră, multă sănătate și nororc
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
-mi dea ce mi-au furat anul trecut - conferința -, au fixat scoaterea la concurs pentru februarie 1975, s-au revizuit apoi imediat și au scos-o imediat (s-a anunțat în Cronica din 6 decembrie! ). Zilele acestea mă voi înscrie. Încolo, toate bune. Lăcrămioara se simte bine, termină semestrul cam obosită. Nuța stă în casă de cîteva zile, cu o amigdalită acută. Acum este bine. Vă dorim multă sănătate și noroc la toți. Aștept răspuns repede la toate întrebările puse. Mihai
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Haret. După cîte vezi Comemorări (!), căci la prima: 40 de ani de la moartea lui Ibrăileanu. (70 de ani ai Vieții Românești - nu știu cum vine, căci în mintea mea Viața Românească este ce „a fost” numai sub Ibrăileanu (1906-1916 și 1920 1933)). încolo: o revistă nici mai bună, nici mai rea decît contemporanele ei. (Mai rea, da). Numai sub conducerea lui Ibrăileanu și prin Ibrăileanu era, a fost ceva. Ibrăileanu a creat o sectă ca [și] cele religioase: ibrăileniștii. Aceștia jură numai în numele
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
cea mai mare, mereu în picioare prin sat, cu negustorie ambulantă. Ce vremuri între 1913-1943, pe care nu le-ai apucat! Am primit ieri-alaltăieri ultimul număr din Ateneu din care n-am putut citi decît un bun articol despre ediții. încolo - demagogie. Hîrtie bună, tipar, muncă irosite. La Udești am dat unui țăran un ziar din București. Mi l-a restituit a doua zi cu cuvintele că „n-a avut ce citi”. Și el, și tinerii, și muncitorii, și academicienii doresc
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
scrie astăzi în Israel. E lung, are 17 pagini, lucrate după „stasul” meu (cu felurite subsoluri și paranteze). Este ultimul din vol[umul] V al ediției a II-a care va apărea, cred, în chiar acest an, mai spre toamnă, încolo. Este, acest al V-lea, volumul destinat „Dezvoltării poeziei românești” din a doua jumătate a veacului de față. începe cu Beniuc și se sfîrșește cu... ovreii scriitori de poezie în românește, acolo în Israel. Ceilalți ovrei stau bine mersi în
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]