6,555 matches
-
moarte și ei cei dintâi aveau responsabilitatea să se ocupe de înmormântarea corespunzătoare a trupului său. Am evaluat până acum cele mai importante dovezi literare cu privire la atitudinea evreilor față de înmormântare. Ce putem învăța însă din dovezile arheologice? Dovezile arheologice cu privire la înmormântare în epoca romană Surprinzător, există probe arheologice semnificative ce au o legătură directă cu întrebarea dacă trupul lui Isus din Nazaret, răstignit din porunca lui Ponțiu Pilat, a fost pus în mormânt, așa cum susțin evangheliile Noului Testament. După cum vom vedea
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
rânduielile relatate în literatura iudaică antică. Dacă osuarul purtând inscripția „Iacob, fiul lui Iosif, fratele lui Isus” conținea la început rămășițele fratelui lui Isus, atunci avem încă un exemplu de persoană condamnată la moarte care a avut parte de o înmormântare corespunzătoare, după uzanțele iudaice. După Josephus, în anul 62, la scurt timp după moartea procuratorului roman Festus, Ananus, marele preot și cumnatul marelui preot precedent, Caiafa, a ordonat execuția lui Iacob, fratele lui Isus și a altor câțiva (creștini?). Când
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
mai mare parte a materialului cu privire la această chestiune. Cităm câteva exemple: „Vulturul se grăbea printre mortăciuni bovine, câini și cruci pentru a duce câte ceva din stârvuri puilor săi” (Juvenal, Satire 14,77-78); „păsările necrofage vor avea grijă în curând de «înmormântarea» lui” (Suetonius, Augustus 13,1-2); „atârnând de cruce pentru a fi hrana ciorilor” (Horațiu, Epistole 1.16.48); și textul citat deja care descrie răstignirea victimei ca „hrană de rău augur pentru păsările răpitoare și pradă macabră pentru câini” (Pseudo-Manetho
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
De multe ori Josephus îi denigrează pe rebelii care-i executau pe membrii nobilimii iudaice, acuzându-i că nu permiteau îngroparea celor morți și nici doliul (Războaiele iudaice 4.331.360.383; 5.518.531). În cele mai multe cazuri, se refuza înmormântarea, fie din cauza răzvrătirilor deschise sau a conflictelor armate, fie din cauza tulburărilor în masă și anarhiei. Despre niciunul dintre aceste cazuri nu se poate spune că a fost normal sau tipic în timpul administrării romane pe timp de pace. Aceste situații erau
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
prietenii lui Isus nu știau unde a fost îngropat sau nu aveau intenția să recupereze rămășițele scheletului său și să le mute în mormântul familiei sale sau într-un alt loc mai onorabil. Cu privire la dovezi, cred că textele care povestesc înmormântarea lui Isus din evangheliile Noului Testament merită o interpretare justă. Dacă însemnările lor sunt coerente și dacă ele concordă cu dovezile literare și arheologice, atunci ar trebui să acceptăm că prezintă adevăruri. După părerea mea, mult din scepticismul manifestat față de
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
ele concordă cu dovezile literare și arheologice, atunci ar trebui să acceptăm că prezintă adevăruri. După părerea mea, mult din scepticismul manifestat față de povestirile evanghelice nu dovedește prea mult simț critic și deseori reflectă lipsa de cunoaștere a tradițiilor de înmormântare iudaice, pe care ne-am dat silința să le prezentăm în acest capitol. Evangheliile ne spun că „Pilat [...] i-a dăruit trupul lui Iosif [...] și l-a pus într-un mormânt” (Mc 15,42-46). După legea și obiceiul iudaic, criminalul
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
unde a fost pus trupul lui Isus și intenționau să marcheze locul, să înmiresmeze trupul și să-l jelească în conformitate cu tradițiile iudaice. În viitor, aveau de gând să intre în posesia rămășițelor lui Isus pentru a le muta în locul de înmormântare al familiei. Descoperirea mormântului deschis și lipsa trupului lui Isus le-au pus în încurcătură pe femei și au pregătit terenul pentru o experiență surprinzătoare și complet neașteptată, despre care vom vorbi în Capitolul 3. Capitolul 3 Surpriza învierii N.T.
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
îndată de la adevărul învierii lui Isus, la adevărul speranței creștine, concepute nu în termenii învierii trupești, ci în termenii unei vieți glorioase după moarte, într-un paradis oarecum dematerializat. (În ziua precedentă publicării acestui articol, am luat parte la o înmormântare în care erau expuse una după alta toate aceste confuzii; dacă ar fi fost acolo cineva care nu era familiar cu credința creștină clasică despre promisiunea viitorului ultim, cu siguranță liturgia l-ar fi lăsat într-o confuzie profundă.) Toate
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
dar în convingerile despre moarte (inclusiv despre cum ar trebuie să aibă loc funeraliile) tinde să fie foarte conservatoare. Explorarea se manifestă în alte aspecte ale viziunii despre lume, dar când cineva pierde persoana iubită, vrea să-i facă o înmormântare cât mai asemănătoare cu înmormântările pe care le-au știut dintotdeauna. În cazul primilor creștini, care proveneau din toate colțurile lumii iudaice și păgâne, am putea foarte bine să ne închipuim că, de-a lungul primelor două secole, am putea
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
inclusiv despre cum ar trebuie să aibă loc funeraliile) tinde să fie foarte conservatoare. Explorarea se manifestă în alte aspecte ale viziunii despre lume, dar când cineva pierde persoana iubită, vrea să-i facă o înmormântare cât mai asemănătoare cu înmormântările pe care le-au știut dintotdeauna. În cazul primilor creștini, care proveneau din toate colțurile lumii iudaice și păgâne, am putea foarte bine să ne închipuim că, de-a lungul primelor două secole, am putea găsi dovezi ale existenței a
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
temă, Gheorghe Brătianu a apreciat poziția guvernului de apărare a demnității naționale, dar a observat că aceasta trebuia să se manifeste constant, față de încercările tuturor puterilor străine de a se amesteca în politica internă a României 733. În timpul ceremoniei de înmormântare, "Garda de Fier" și-a demonstrat forța, fapt care a determinat guvernul să adopte măsuri represive împotriva studenților legionari. Au fost desființate căminele care nu erau atașate universităților și a fost întocmit proiectul unei noi legi a învățământului superior, care
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
etapele parcurse de guvern, în acțiunea sa față de mișcarea legionară. Astfel, susținea istoricul, dacă, la început, autoritățile au folosit violența față de legionari, provocând atentatul de la Sinaia, au instaurat, apoi, un regim de toleranță care a permis reconstituirea partidului desființat. După înmormântarea lui Moța și Marin și după atentatul împotriva rectorului Universității ieșene, reamintea vorbitorul, a fost inaugurată o nouă etapă de măsuri represive. Șeful georgiștilor aprecia că, în aceste împrejurări, adevărata primejdie care plana asupra vieții politice românești consta în periclitarea
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
a fost primul sentiment provocat de moartea mamei. A fost urmat de rușine: mama murea, iar eu, într-o mulțumire egoistă, mă bucuram de libertatea mea, reconstituind toamna pariziană sub ferestrele muzeului ateismului. În timpul acelor zile triste și în ziua înmormântării, Charlotte a fost singura care nu a plâns. Cu un chip de nepătruns, cu privirea liniștită, a văzut de treburile casei, primind vizitatorii, instalând rudele venite din alte orașe. Sobrietatea ei le displăcea profund oamenilor... „Poți să vii la mine
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în inima unui mare oraș industrial de pe Volga, ea mă încătușase în trecutul acela visat, din care aruncam priviri distrate spre viața reală. Și viața reală era stratul de apă pe care, tremurând, îl văzusem băltind în fundul gropii, în ziua înmormântării. Sub o ploaie măruntă de toamnă, încet, coborau sicriul într-un amestec de apă și de noroi... Viața reală s-a făcut simțită și o dată cu sosirea mătușii mele, sora mai mare a tatălui meu. Locuia într-un orășel muncitoresc, a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
care-i pulsa viața. Și despre mama, de la care moșteniserăm teama de sunatul neașteptat la ușă, în serile de sărbătoare. Amândoi morți. Inconștient, îi purtam pică Charlottei pentru că le supraviețuise părinților mei. Îi purtam pică pentru calmul ei din timpul înmormântării mamei. Și pentru viața, atât de europeană prin bunul ei simț și prin curățenia ei, pe care o ducea la Saranza. Găseam în ea Occidentul personificat, Occidentul acela rațional și rece, căruia rușii îi păstrează o ranchiună nevindecabilă. Europa care
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
care deseori s-au întors împotriva populației civile. De o publicitate mai mare s-a bucurat în epocă cazul din Diosig de Bihor (Bihardiószeg), unde din cauza protestelor împotriva jafului, soldații români au împușcat doi localnici; două zile mai târziu, la înmormântarea unuia dintre membrii gărzii civile, a izbucnit un schimb de focuri între soldații maghiari și soldații români, care trecuseră frontiera, încheiat, de data aceasta, cu victime printre români. La Oradea-Mare, în orele dinaintea evacuării definitive din oraș, soldații români au
[Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
descriptiv (M. Bourdillion, 1980, pp. 11-17), tipologia sacrificiului ar cuprinde: a) sacrificiile calculate: acele acte politice, militare, economice, sportive sau cotidiene de renunțare la ceva de valoare În așteptarea unui câștig mai mare; b) omorârile pentru prestigiu: acte sacrificiale specifice Înmormântărilor regale din Antichitate sau schimburilor rituale de daruri (gen potlatch), care nu consacră și stabilesc comunicarea cu divinitatea; c) execuțiile criminalilor: pedepsele capitale; d) sacrificiile vrăjitorești: folosite În diverse rituri secrete și au ca scop obținerea unor puteri magice; e
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
coliva În ceremoniile funerare ortodoxe, sau produse alimentare obișnuite; fructe sau cereale; băuturi și alte lichide, de obicei consacrate, precum uleiurile, băuturile alcoolice sau apa sfințită); c) bunuri vegetale, de obicei flori, dar și frunze (tutunul) sau copaci (bradul de Înmormântare din riturile folclorice românești). Spre deosebire de ofrande, aceste bunuri sunt distruse În chiar actul dăruirii, pentru a fi astfel transferate divinității. În ofrande, ele pot fi lăsate Într-un anumit loc consacrat, iar dispariția lor va fi interpretată ca un semn
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
venit/ Acum iară de pornit,/ Căci câte flori Împupesc,/ Toate pe una jălesc./ Și câte În lume Înflor,/ Toate lui se-nchină cu dor./ Și câte din lume trec,/ Toate pe el mi-l petrec... (S.F. Marian, 1995, pp. 149-150). Înmormântarea mobilizează Întreaga colectivitate: moartea permite afirmarea coeziunii sociale În fața vicisitudinilor și reactivează obligațiile de sprijin reciproc fixate de legăturile de sânge (rudenia), de alianțele sociale (rudenia spirituală, adică nășia și cumetriile) și de cele geografice (vecinătățile). Mai multe slujbe religioase
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Întorc la casa celui dispărut, unde are loc o masă de comemorare (considerată și ea drept o pomană). O perioadă de timp (Între trei și patruzeci de zile) se tămâiază sau se stropește cu apă mormântul. Un ritual aparte este Înmormântarea cu brad, ce se face pentru tinerii care au murit Înainte de a se căsători: În zona etnografică a Gorjului de Nord, la moartea tinerilor necăsătoriți, băiat sau fată, se face brad, obicei răspândit pe o arie mare a regiunii, până
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
le fiu de jele. Cântecul bradului se cântă de mai multe ori: seara la sosirea bradului din munte, a doua zi dimineața după cântecul zorilor și la amiaza aceleiași zile. Peste aceste manifestări se mai cântă de două ori În cadrul Înmormântării propriu-zise, În drum spre cimitir și În momentul când se așază bradul la căpătâiul mormântului (E. Bernea, 1998, pp. 50-51). Inițieriletc "Inițierile" „Termenul inițiere, În cel mai general sens, se referă la un corp de rituri și Învățături transmise prin
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a mamei ciobanului mioritic (M. Coman, 1980, pp. 221-226). Trimiterea Caloianului pe apă, Împreună cu cojile roșii ale ouălor de Paște ne duce cu gândul la legendele despre tărâmurile Blajinilor, deținători ai secretelor lumii chtoniene (A. Olteanu, 1998, pp. 28-30): Înainte de Înmormântare Însă, una dintre fete se face popă, alta dascăl, a treia duce steagul, adică o trestie cu o batistă albă În vârf, Înaintea popii, și iarăși alta sau și două duc sicriul sau scândura cu Caloianul, căruia Îi urmează celelalte
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
deasă/ Cu inima arsă,/ Prin pădurea rară/ Cu inim-amară,/ Și ea că te plânge/ Cu lacrimi de sânge,/ Iane, Iane,/ Caloiane!” (S.F. Marian, 1994, vol. II, pp. 323). Planul ceremonial, mult mai complex, se construiește În jurul unui rit de trecere (Înmormântarea), asociat cu rituri de sărbătoare (ospățul, colindatul și jocul), cu ofrande pentru lumea de dincolo (trimisul cojilor de ouă pe apă) și cu practici magice de fertilitate (stropitul, ruperea și aruncarea asupra ogoarelor a bucăților magice din păpușă, invocațiile). Pe
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
invocațiile). Pe de altă parte, actorii ritului nu sunt oamenii În puterea vârstei, ci fetițele (nici măcar fetele mari, ca În riturile asemănătoare ale Antichității grecești analizate de M. Detienne, 1997b). Ca În jocurile cu măști, ele par a performa o Înmormântare parodică (de tip carnavalesc), În care rolurile rituale sunt preluate de persoane total neeligibile pentru aceste poziții ceremoniale În situații normale (fetița-preot, fetița-dascăl). Obiectul ritului nu este un om mort, ci o păpușă, ceea ce pare a arunca manifestarea În zona
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
poziții ceremoniale În situații normale (fetița-preot, fetița-dascăl). Obiectul ritului nu este un om mort, ci o păpușă, ceea ce pare a arunca manifestarea În zona jocurilor de copii. Caracterul inversat al ceremoniei funerare este evident și din locul acultural ales pentru Înmormântare: ape, zone cu mărăcini sau lanurile de „bucate”. Mai mult, Îngroparea este urmată de un alt act ritual - dezgroparea - efectuat, În lumea rânduită a adulților, În forme strict reglementate ceremonial sau În situații excepționale, Încărcate de conotații malefice (S.F. Marian
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]