7,767 matches
-
scoțând limba și privindute pe tine, telespecta to rul, în ochi. Parcă ar vrea săți transmită ceva, un mesaj esențial, numai de ele știut. Când apare și un bărbat în cadru, încep să țopăie ca disperatele pe trupul sărmanului bărbat întins, în timp ce acesta geme discret. Cu siguranță, de durere. Ele, țopăind în continuare frenetice, își palpează sânii. Dacă suntem niște pui de vrabie care, pe lângă faptul că au peste optsprezece ani, mai dau și un ban în plus firmei de cablu
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
lucid. În clipa cînd Holderlin, acest mare poet al soarelui, s-a prăbușit În tenebrele nebuniei, a murit, probabil, ultimul suflet elin. Nu mai putem crede ca el În stafiile fericite ale Eladei, dînd la o parte cupa de otravă Întinsă lui Socrate. Pasărea Phoenix Iubirea fund ea Însăși o operă, s-ar crede că nu mai cere (și nici nu se poate) să clădim ceva deasupra ei. Și totuși pasărea Phoenix.. M-au tulburat imaginile unui zbor neobișnuit și zadarnic
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
toate celelaltevicii. 143. De asemenea, de partea opusă, trebuie să ne imaginăm și despre mai marele și adevăratul căpitan, care este Cristos, Domnul nostru. 144. Primul punct este să ne gândim cum Cristos, Domnul nostru, se așază într-un câmp întins, în ținutul Ierusalimului, într-un loc modest, frumos și plăcut. 145. Al doilea punct. Să ne gândim cum Stăpânul întregii lumi alege atâtea persoane, apostoli, ucenici etc., și le trimite în întreaga lume ca să răspândească sfânta Sa învățătură la oameni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
o tornadă Se ridicară grațios de la masă, traversară spațiul interior al unității, ieșind pe o ușă laterală ce dădea într-o străduță. Vis-a-vis de strada unde ieșiseră era o zonă de șantier in plină activitate și pe o suprafață foarte întinsă. Se construia un complex comercial; pe panouri erau afișate diferite reclame din domeniul construcției, ponouri ce protejau șantierul de privirea trecătorilor, căutând să-i dea și un aspect frumos. Majoritatea blocurilor din zona aceea se construiseră în acea perioadă, iar
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pumn în cap și aproape strigând: - Sunt un idiot! Un prost...am pierdut! Incredibil, dar adevărat! Toate pierderile aceste se datorau încrederii, curiozității și speranței că nu va fi învins. Masa la care jucase acum i se părea o mare întinsă și agitată în care nu exista ceva de care te puteai agăța pentru a te salva. Era cuprins de un acces de furie, umblând de colo-colo. Cuprinzându-l deznădejdea, Alin simți că ar putea fi primejdios. Nu era nimeni în jurul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
copil și-i dă viață. Dacă-l pierde pe copil sau îl dă în grija altuia nu se resemnează niciodată. Până când și animalele se zbat pentru puii lor. L. Deziluizii E foarte cald astăzi, chiar dacă vântul suflă ușor peste orașul întins și peste câmpii. Dacă ar fi aflat Valentin că venise Carlina în țară nu știu dacă ar fi îndrăznit să vină să o vadă sau i-ar fi reproșat mai degrabă cu ce drept mai calcă în acel loc. Carlina
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
și organice cu elemente vaticinare, acolo unde pe parcurs se dovedește acoperită pe deplin. Volumul are pe alocuri aspectele unei veritabile tempeste tratată cu mijloacele literare specifice romanului iar pe de altă parte excelează toposul literar, cel care pe arii întinse cuprinde locuri, nume, eroi, fapte și o succesiune de stări sufletești. Eroina principală, Carlina, manifestă încă din primele pagini o simbiotică accentuată și decentă dar și pasaje întregi de ruminare, contemplații și expresii terne de ordin filosofic. Limbajul folosit este
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de la Tokio până în Lagos, nu știm ce fac cu deșeurile menajere și, cu atat mai mult, nu știm că elimina atâtea deșeuri gazoase toxice din mașinile lor, sau cu industriile lor. Toate acestea, la care se adaugă defrișarea barbara a întinselor păduri din unele regiuni, dispariția continuă a multor specii de plante și animale, împrăștierea necontrolată a atâtor îngrășăminte și pesticide, dezvoltarea anarhica a orașelor, arată cu ce probleme se confruntă azi omenirea, cât de grave și interdependențe sunt ele. Parem
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
decembrie, solstițiul de iarnă, presupune o misterioasă legătură între planul terestru și cel cosmic, timpul individual alunecând în cel universal: ,,(...) influență oculta a lungii nopți magnetice”. Oglindă, creatoare de ficțiune, protejează somnul, uitarea, eroul putând intra în mit: ,, ( ...) gheață Lacului întins crapă cu un bubuit înfundat și peștii tresăriră în malul veșnic.” Dezghețul lacului induce drame existențiale prin pierderea armoniei. Somnul care îl domină pe erou chiar de la inceput declanșează nu doar onirism (prin suprapunerea imaginilor dispersate, prin îndepărtarea coerentei), ci
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
-i... Cheia v-am dat-o? Da. S-o stăpîniți sănătos! Cînd termin de montat ușa dau drumul la yală și-o închid. Înc-o dată, să fie într-un ceas bun! zice el, întinzîndu-mi mîna. Mulțumesc! îi răspund, strîngîndu-i mîna întinsă. Vreau să plec, dar maistrul vine după mine: Știți, la ședința de partid de-alaltăieri... Ce-i cu ea?! mă mir eu. Vă trecusem și pe dumneavoastră pe lista de fruntași. Maistrul Stanciu, care a ținut ședința, v-a tăiat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
piept. Doamne, Tamara, exclam eu, parcă e sărbătoare... E, și dacă nu e, surîde ea, s-o facem. Bine? Bine, răspund. Am băut lichior de cireșe, cafea și am vorbit mult, despre orice. După miezul nopții, așezată pe salteaua patului, întinsă jos și acoperită cu cearșafuri și pătură, cu spatele lipit de calorifer, rotind între degete paharul cu lichior, o aud exclamînd: Doamne!... și cînd te gîndești că între deznădejde și fericire nu-i decît un pas... Da, un pas, murmură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pitit într-un cotlon al magaziei de materiale, frecînd de zor mînerul unui cuțit de bucătărie. Cînd mă vede, încearcă să strecoare cuțitul sub niște cutii cu rulmenți, dar îi fac semn să mi-l dea, rămînînd cu palma desfăcută, întinsă poruncitor spre el. Uf! se înciudează mecanicul. Nu mai apuc să le termin. Dacă mi-l luați și dumneavoastră pe ăsta, iar rămîn cu serviciul descompletat. Mă uit la cuțit: e identic cu cele văzute la Livia. Nu ți-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
descoperit eroarea, n-ar mai fi crăpat presa nu s-ar fi dus pe gîrlă niște bani... Dar de ce?! Nouă să ne fie bine!... Noi avem orgoliu, zice, uitîndu-se spre Graur. Da, da! se înfurie, amenințîndu-l pe Graur cu mîna întinsă, între tine, doctorul în științe, și Vlad, îl aleg pe Vlad: el a rămas pe baricade! Vlad are abia treizeci de ani, surîde Brăduț. Vreau să-l văd peste zece ani. Chiar și pe dom' Mihai vreau să-l văd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
în apă. Mă îmbăt de surîsul ei și, beat cum sînt, scot agenda din buzunarul scurtei îmblănite, întinzîndu-i-o: Vă rog!... Mi-ar face mare plăcere să notați telefonul la care poate fi găsit ghidul pentru București... Las agenda în palma întinsă a femeii și mă plec spre telefon, formînd numărul Lilianei. Mi se răspunde. Doamna Liliana? Sărut mîinile! Vlădeanu te deranjează. Trebuie să mă ajuți, altfel e necaz mare. Vreau să dai unei delegate două tone de treizeci... Liliana începe să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pe deasupra, mă simt rănit adînc. Tovarășe fizician, strigă la mine Brîndușa, accentuînd și mai puternic pe cuvîntul "fizician", de parcă ar fi vrut să-mi amintească părerea ei cum că fizician e similar cu nimica, mă faci să stau cu mîna întinsă?! Vă rog să mă iertați! mă precipit eu. Nu eram atent... Îi pun hîrtiile pe birou, în față, și mă retrag, rotindu-mi casca de protecție în mîini. Nu e în ordine, îmi spune Brîndușa, aruncînd formularele spre colțul biroului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
lîngă fereastră, este o foarte frumoasă vitrină din metal nichelat și sticlă, în care stau diferite trofee obținute de echipele sportive sau artistice din combinatul nostru. Bună ziua, tovarășe Vlădeanu! mă întîmpină președinta, întinzîndu-mi mîna cînd ajung în fața biroului. Strîng mîna întinsă, apoi mă așez într-un fotoliu, la invitația președintei, în timp ce ea îmi semnează contractele. Îmi place, tovarășe Vlădeanu, zice președinta, îmi place că vă preocupă problemele muncitorilor și-ale producției... Negăsind replică la afirmația ei, strîng și eu din umeri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
n-o fac. Ceea ce-am admirat întotdeauna la femeia asta a fost doza mare de bun-simț. Este de puțin timp președintă, că cealaltă, care și-a pus cenușă în cap la plenară, a fost avansată la municipiu. Strîng mîna întinsă și ies. La cîțiva pași, pe culoar, e ușa secretariatului. Bat și intru, spunînd un "sărut mîinile" secretarei, care stă la biroul instalat în mijlocul încăperii. Aici am fost de nenumărate ori, iar secretara, femeie trecută de cincizeci de ani, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
tipul cu maxilarele proeminente apropiindu-se de mine, întinzîndu-mi mîna: Numele meu e Olaru. Credeam că nu mai ieșiți din Consiliu... Doriți să vă pun o pilă la farmacie pentru niște picături de burtă? îl întreb, nevoit să strîng mîna întinsă, deși aș prefera să n-o fac. Aveți tot dreptul să fiți ironic, îmi zice Olaru. Dar, vă rog să mă credeți!, în momentul de față, eu sînt mai furios decît dumneavoastră. După ce-ați ieșit din birou data trecută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cu putere. De usturimea părului aproape smuls, sînt gata să mă retrag, dar îmi vine brusc în amintire imaginea Brîndușei din biroul președintei sindicatului, parcă-i aud vorbele și simt cum crește în mine răutatea. Mi-o imaginez pe Brîndușa întinsă aici, acum, sub trupul meu. Sînt fericit că mă pot răzbuna. Și chiar dacă nu e ea, puțin îmi pasă! vreau s-o înving pe femeia asta, să mă știu puternic, să-mi satisfac orgoliul și dorința posesiunii!... Din clipa asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
surîd amar, ridicîndu-mă de pe scaun. Mai rămîne să spuneți că eu am aruncat în aer turnurile de filtrare și să chemați paza combinatului să mă ridice!... Mihai! strigă Tamara, izbucnind în sus de pe scaun, amenințîndu-mă cîteva secunde, zece-douăzeci, cu mîna întinsă și degetul arătător spre ochii mei, apoi, stăpînindu-și furia, își lasă mîna încet în jos și-mi șoptește: Știi prea bine că nu asta am vrut să-ți spun... Mă privește fix, în timp ce ochii ei devin rotunzi, iar buza de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
am să știu niciodată cine a fost cu adevărat, deși mi s-a spus că a fost una dintre... femeile de lux ale Bucureștiului. Ți-a plăcut ce-a făcut din mine, da? Tamara, înmărmurită, continuă să stea cu mîna întinsă, ținînd ușa cabinei deschisă. Privirea ei s-a pierdut în gol, ca într-o prăpastie. Stă așa și se gîndește aiurea. Te rog, îi spun eu, arătînd spre mîna ei cu care ține ușa, vreo mie cinci sute de salariați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și tu, că acum valorezi mai mult ca un zeu. Nu pot, v-am spus doar. Nu te supăra, Mihăiță, dar trebuie să-mi iau băiatul de la cămin, îmi spune Graur. Lasă, Petre. Mulțumesc pentru calcul! îi zic, strîngîndu-i mîna întinsă. I-am promis băiatului că-l duc seara asta la un film cu desene animate, strînge el din umeri. Ce-aveți, mă, ce vă uitați așa la mine?! le strigă celor trei colegi de birou, care stau în semicerc și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
în pumni. Mă ține așa cîtva timp, ridicat la vreun sfert de metru de postament și mă privește cu ochii injectați de furie, apoi îmi dă drumul, repezindu-mă cu spatele de pupitru. În prezența mea, amenință el cu brațul întins, să nu vorbești vulgar despre Brîndușa, ai înțeles?!, indiferent care-s relațiile dintre voi! Bîrfește-o unde vrei, nu în prezența mea! Clar? Îl privesc îngrozit, uitînd de durerea spatelui lovit, gîndindu-mă că, așa înfuriat cum e, Vlad ar putea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cu degetul spre cutia cu siguranțe. Mă ridic și înșurubez siguranța scoasă, apoi mă așez imediat la loc, întinzînd mîna spre butonul de STOP GENERAL, să întrerup totul în caz că e nevoie. Mîna! Ia mîna! strigă Vlad, arătînd spre mîna mea întinsă. Doar nu ești nebun să oprești totul!... Bătrîne, strigă el, uitîndu-se spre cer, lasă-ne în pace, altfel dau cu barda în tine! Bateriile de rezervă au intrat în circuit. De afară, zgomotul gazului ieșit prin supapă se aude mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
trandafiri fug picurînd tăcere."3 Fir-aș al naibii, că bine-i cînd învingi!... Și cum e "țara" aceea? întreb eu. Minunată!... Așa, în ochii lumii, nici eu nu o recunosc; dar acolo, în intimitate, cînd mă întîmpină cu mîna întinsă, plină de grație și patimă!... Numai că..., surîde Vlad trist, strîngînd din umeri, parcă m-am săturat să tot intru pe ușa din dos, pe scara de serviciu. Hai să închidem supapa și să trimitem azotul în rezervoare, zic, simțind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]