7,211 matches
-
într-însa. Ea n-a avut nimic de obiectat. Ci, dimpotrivă, a gângurit suav precum șoaptele îndrăgostiților și a gemut de plăcere, spunând în același timp o poezie de Bacovia.” Genial, recunoscu în sinea lui Mircea. „A gângurit suav precum șoaptele îndrăgostiților pentru că și-a băgat-o în ea și a spus și-o poezie de Bacovia.” Genial. Simplu, adevărat, fără ocolișuri, nu cu înfloriturile lui nenorocite pe care le deprinsese în facultatea care îi promisese, chipurile, că avea să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
navigau cu aceeași amețitoare viteză ce îi caracteriza, umpleau spațiile goale, le dezgoleau apoi pe cele pline, lăsau din loc în loc cele cerute de oameni și, împreună cu nebunele timpane ale furtunii și casele valurilor, cele care boscorodeau necontenit vorbe și șoapte înțelese numai de ele, desăvârșeau armonia muzicii de care avea nevoie planeta în dimineața aceea. Soseau cu adevărat nemuritoare, vâslind pentru eternitate, născând-se din goana nebună a planetei, uriașul și durul platou al Siberiei Centrale, ce își lăsa trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
nu. Nu, Dumnezeule, așa nu. Nu asta. Nu așa!! Satanica viziune care se strecoară în memoria ochilor mei nu poate fi rostită, deși mai bine-ar fi să-ncerc. Cuvinte hâde, lipsite de sens, dar amăgitoare, îmi zgârie imaginația, asemeni șoaptelor necunoscute receptate de fiecare dintre oamenii pe care somnul îi încearcă încă la revenirea zilnică în lumea celor vii, și cumplită răsuflare de pucioasă se răsfrânge asupra sufletului meu pe măsură ce reușesc să îmi strecor privirea spre acel afară pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
rămas stând acolo, cu laleaua roșie în mână, uitându-se la cioburile cănii, la tacâmurile risipite pe jos și la sertarul rupt, gura îi tremura, apoi și-a strâns buzele, s-a uitat la mine și mi-a spus în șoaptă să aduc mătura și fărașul, ca să strângem cioburile, și atunci eu am privit lalelele din borcanul de pe masă și am vrut s-o întreb pe mama, nu-i așa că nu-i adevărat ce-au spus ofițerii despre tata, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
țării și, sub nici o formă, partidul n-ar expune această comoară vreunui pericol. Atunci Janika s-a așezat pe o bancă, și-a luat prosopul de pe față, gura și bărbia îi erau mânjite de sânge, și ne-a spus în șoaptă că taică-su i-a spus lui că va veni sfârșitul lumii, care va începe cu un război atomic, și că știe el în mod sigur că nu ne-a mințit colonelul, fiindcă a spus așa să m-ajute Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
fost la ea doctorul Csidej și a consultat-o și că acum, bănuiala ei de ani de zile a devenit o certitudine, are cancer, e pe moarte și n-o să mai apuce vara. Toate astea mi le-a spus în șoaptă, iar când a terminat, plângea de-a binelea, m-a apucat de mână, și m-a rugat ca, pentru numele lui Dumnezeu, nu cumva să-i suflu o vorbă bunicului, că el n-are voie să afle asta, și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și atunci m-am gândit că dacă mai trebuie să stau mult acolo, în plin soare, atunci o să mă fac ca o zebră, și la gândul ăsta m-a umflat râsul, Puiu m-a tras de mânecă, întrebându-mă în șoaptă ce m-a apucat de râd așa, iar eu i-am făcut semn că nimic, apoi am mai înaintat puțin și mi-am mai scos o dată capul din grâu, porumbeii tot mai planau pe deasupra postului de observație, am văzut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
toate, spuneau că din proprie inițiativă tata niciodată n-ar fi semnat acea petiție și că ea l-a instigat, și atunci mama a tăcut, nici măsuța nu mai trosnea, iar când a început să vorbească din nou, vorbea în șoaptă, dar tăios și inexpresiv, întocmai ca atunci când se-nfuria, și a spus că și ea ar putea să se simtă jignită, iar tovarășul secretar ar face mai bine să nu se gândească numai la propriul prestigiu, ci și la viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pe dosul ei, era lipit cu izolirband un plic, mama l-a deschis, scoțând din el un teanc de bancnote și, umezindu-și degetul arătător cu limba, le-a numărat în grabă, am auzit-o după aia cum zice în șoaptă că cincisutedouășcinci cu douăzeci fac cincisutepatruzeșcinci, înseamnă că mai trebuie să facem rost de omiepatrusutecinzeșcinci ca să fie douămii, să merg în camera mea și să mă uit bine, la ce pot să renunț, își sortează și ea hainele și adună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
lângă noi, așa că nu ne-a văzut când am ieșit din gaură, și când am culcat, cu grijă, grilajul pe jos, împingându-l, în poziție orizontală, înapoi în gaură, l-am auzit pe profesorul de muzică cum îi spune în șoaptă tovarășului director că dacă dorește să se cânte, atunci să fie atât de amabil și să-l lumineze cu lanterna, ca să-l vadă copiii dirijând, dar tovarășul director nu i-a zis nimic, continuând să înjure, fiindcă cineva îl nimerise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
o legendă numai, ca aia cu tunelul care cică ar trece pe sub tot orașul, de la castel până la marginea pădurii și vechea mină, i-am zis să-și țină gura, iar dacă vrea, totuși, să spună ceva, s-o facă în șoaptă, nu să strige, și atunci Feri mi-a șoptit că n-a strigat, între timp am ajuns la sursa de lumină roșie care era un buton roșu, dreptunghiular, ce lumina în mijlocul unui panou de comandă, mare, plin de butoane, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
minunată, după care mi-a dat haina înapoi, spunându-mi să mă uit la ea că nu se mai vede nici urmă de ruptură. A pus la loc ața în sertar, apoi și-a ridicat un deget, spunându-mi în șoaptă să fiu atent, liniște, liniște, și am văzut că și el e foarte atent, într-atât că-și ține respirația, mi-am ținut-o și eu, și în jurul nostru s-a adâncit tăcerea, și atunci, deodată a început să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
obosit pesemne, părea că li se deșirase cântul, se distingeau din nou voci izolate, atunci Csákány a oftat din greu, s-a șters cu mâneca la ochi, s-a uitat la mine și, arătând spre păsări, mi-a spus în șoaptă că păsările nu se pot suporta între ele, și de-aia cântă, zău, iar ceea ce noi luăm drept o muzică înduioșătoare, în realitate este doar o sumă de strigăte, ocări și amenințări, că, de fapt, păsările cântătoare se urăsc, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
simțit aerul din jur răcindu-se deodată și, uitându-mă la crăpătura lungă a oglinzii, am spus că da, mi-aș da și viața, da, și atunci oglinda din mâna lui Csákány s-a spart în două, iar el, în șoaptă, a spus că asta e, acum totuna, săvârșitu-s-a, ireversibilul se produsese, dar trebuie să știu că pe-a mea nu pot s-o dau, numai pe-a altcuiva. O să pierd pe cineva dintre cei dragi, dar tata are să se întoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
câteva sute de metri în plus chiar că nu mai contează, și atunci omul cu șapcă de piele a zis că-i păcat, ne-ar fi dus cu plăcere, apoi, scoțându-și puțin capul pe geam, a întrebat-o în șoaptă pe mama dacă are vreo veste de la domnu’ doctor, iar mama și-a scuturat capul, și a spus că nici o veste, la care taximetristul, ridicând o sprânceană, a zis că ia te uită, crezuse că măcar la înmormântare o să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a făcut semn să mergem, dar bătrâna și-a luat deodată batista de la ochi, spunând, cu ochii-n lacrimi, ce zi tristă-i asta, că ne-a părăsit acest om drag, apoi s-a aplecat aproape de mama, întrebând-o în șoaptă dacă-i adevărat ce zice lumea, a fost chiar sinucidere? Mama a scuturat din cap, spunându-i că nu știe, mie mi-a făcut semn cu ochiul s-o iau din loc, iar ei i-a spus, nu vă supărați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
M-am împiedicat de piciorul unui scaun și m-am înfipt vijelios cu fața într-o coloană, după care am orbecăit până când l-am zărit pe amicul Fielding în celălalt capăt al sălii. Îmbrăcat cu un smoching alb, își topea șoaptele în boarea ce plutea în jurul unei fete miraculos de frumoase. Purta o rochie decoltată de un cenușiu roșcat - o rochie care făcea ape ca imaginea unui televizor. Părul castaniu cobora în bucle pline peste supapele sensibile ale gâtului și peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ultrasofisticată. Cu mulți ani în urmă am depășit faza rock, fără ca de atunci să mă mai pasioneze vreun alt gen. Am așteptat, am mai întârziat prin preajmă, dar nu s-a întâmplat nimic. Matineul TV e doar un vis, o șoaptă. O să mai întârzii o vreme și în așteptarea lui. Sau poate că nu. Urmărirea programelor TV e una din marile mele pasiuni, unul din principalele mele talente. La fel de expert sunt și în filmele video: cu diavoli, măceluri, pornografie. Atunci când accept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cafeaua irlandeză, mi-am împachetat lucrurile și am scris numărul de telefon pe peretele bucătăriei. A răspuns o voce de bărbat care a fost imediat de acord să-mi facă legătura. — Știam că tu ești, a spus ea repede, cu șoapta răgușită în glasu-i parșiv. — Vino aici. Hai acasă, i-am răspuns eu pe același ton. Te vreau. Acum. — O, bărbatul meu. Ce e viața fără tine? — Ia un taxi. — Un taxi? Chiar acum. Da. — Pe curând. Da. Am făcut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
foarte aproape de mine. Am pus revista în fața mea. De pe pagina din dreapta, fața lui Vron mă privea drept în ochi. Peste gâtul gol fusese trecută legenda „VRON“ - din nou ghilimelele, cu promisiunea lor exotică, imposibilă. Mergi mai departe, am auzit eu șoapta lui Vron. Am dat pagina. Iat-o pe Vron în obișnuitele hamuri de mătase făcînd tot ceea ce pipițele astea sunt plătite să facă. Am întors o altă pagină. — Încet, John, am auzit-o pe Vron șoptindu-mi. Vron pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu câte un sân plin în fiecare mână. Vron stând cu spatele arcuit și picioarele ridicate pe un covor mițos. Vron întinsă pe aripa unei Hyene cu botul lăsat Vron ghemuită deasupra unei oglinzi Am dat pagina — Uite, am auzit șoapta lui Vron. Ultimul poster dublu o arată pe Vron în genunchi, cu bucile împortjartierate, săltate spre aparat, lărgindu-și gaura ocupată cu degete sângerii Abia acum am recunoscut-o: Veronica, talentata stripteuză de la Shakespeare. Vron începu să plângă. Tata îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ar fi putut trece pe aici pentru un ultim pahar de vin alb în drum spre întâlnirea cu temnița sau randevuul cu un contract cu moartea lui Water Closet sau Mother Load. Dar ăsta era locul întunecat al pipăielilor și șoaptelor, al siluetelor negre. Umbrele lor nu înfiorau și nu amenințau, era mai curând o absorbire de natură clericală în radarul poftelor care le aduseseră aici. — Salut, spuse o voce din spatele meu. — Ah, cară-te, am spus eu și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dreptul mișcător. Perfect, ia o doză bună. Te vei simți mai bine. Fiu? Ți-e mai bine? Nu pierde situația de sub control. Nu-ți face griji. Totul se va termina cu bine. Noaptea aud glasuri de vagabonzi venind de pe acoperișuri. Șoapte gâtuite. Vin, trec, se mișcă. Mersul meu somnambulesc mă poartă prin întuneric până la baie și acolo mă aplec să-mi ostoiesc gura arsă și îndurerată. Văd pe fereastră o familie de zdrențăroși sau un grup strâns în jurul unui luminator galben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Thoreau. Ar trebui să vezi cu cât sârg îi comand pe toți, de la portari și curieri până la scenografi, decodatori, ca să nu mai vorbesc de vedete, producători, sponsori. N-o să-ți vină să crezi. Sunt abordat în cantină și întrebat în șoaptă despre speranțele și visurile mele. Se cheamă că am intrat în afacere. Sunt binevenit. Pot să țin totul sub control, acum, când beau mai puțin. Sper ca acest lucru să aibă un efect benefic asupra formei și autocontrolului meu, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pentru bătrâna mea ciocănitoare. — Nu face nimic, a spus ea aseară a douăsprezecea oară. Eu zăceam lângă ea, o lacrimă de nouăzeci de chile, clipind îndurerată din ochi, toată numai sare. — Da? am croncănit eu. M-a îmbrățișat și, cu șoapta ei fierbinte, mi-a spus tot ce se putea omenește spune. Da? am croncănit eu iar. Nici măcar ca un animal n-o mai pot face. Până și ca animal sunt terminat. — Doamne, am spus. Care o fi, după părerea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]