KorAP: Find »[drukola/base=țipa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...256 257 258 ...318 >

7,946 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336

mai curând posibil. Cel puțin ar trebui să te muți la el. Revendică-ți dreptul. — Emmy, nu fi ridicolă. Să-mi revendic dreptul? Tu glumești? Știi care e părerea mea despre a ne muta împreună înainte de căsătorie. Emmy începu să țipe, dar, amintindu-și unde se afla, își dădu o palmă peste gură. — Nu-mi spune că ai de gând să te ții de tâmpenia asta? Dumnezeule, Leigh, parc-ai fi o sectantă! — Hai, Emmy, scutește-mă. Știi bine că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
păru că și clătinase din cap în semn că pricepe și se întoarse mulțumită să se vâre din nou în pat. Nici nu ieși bine pe ușa de la baie că pasărea croncăni — de data asta mai încet: — Fată grasă. — Nemernicule! țipă ea aproape năpustindu-se asupra coliviei. Se strădui din răsputeri să n-o arunce cu totul de la etajul douăzeci și șase. Pasărea se mulțumi să se uite la ea curioasă. — Doamne Dumnezeule! murmură ea. Vorbesc cu un papagal. Adriana fusese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
suspină. — Crezi că o să fie și Brad acolo? — Cine știe? Orice e posibil. Am auzit că s-ar putea s-o aducă și pe Maddox cu ea. Maddox. Interesant lucru. Oricât nu-i plăceau ei copiii — mai ales cei care țipă și cărora le curge nasul — Adriana se îndrăgostise de tot clanul Brangelina. E adevărat că țipetele și mucii nu se aud și nu se văd în paginile revistei US Weekly, dar Adriana era convinsă că acești copii erau altfel: cuminți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
nici de Shiloh — n-ar fi atât de încântată să-i vadă cum ar fi Maddox. Se ridică din pat și începu să caute înnebunită prin dulapul deschis. Cu ce se îmbracă lumea pe un platou de filmare? — Vin neapărat! țipă ea renunțând cu totul la atitudinea ei rezervată. Unde și când? Gilles se abținu să nu râdă. — Știam eu că s-ar putea să te intereseze, spuse el cu o răceală voită în glas. La intersecția dintre Prince și Mercer

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
Adrianei. Patruzeci de capete s-au întors în direcția ei în timp ce ea, fără să se sinchisească, a început să cotrobăie prin geantă, a scos telefonul și l-a închis — dar numai după ce s-a uitat să vadă cine sună. — Tăiați! țipă Tobias. Ce-i asta, oameni buni? Ora amatorilor? Aruncați naibii telefoanele mobile. Acum s-o luăm de la intrarea lui Fernando. Reluăm imediat și ...acțiune! De data asta actorii au încheiat scena spre mulțumirea regizorului și Tobias a cerut supărat o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
încheiat scena spre mulțumirea regizorului și Tobias a cerut supărat o pauză. Gilles o strânse pe Adriana de mână atât de tare încât unghiile îi intrară în palmă. Ea știa că mai are un pic și-l apucă furiile — el țipa întotdeauna — dar înainte s-o scoată afară s-o muștruluiască, îi interceptă Tobias. Avea căștile lăsate după gât; s-a încruntat și a clătinat furios din cap în timp ce restul echipei s-a îndepărtat cât să nu aibă contact direct, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
avut întârziere și am pierdut feribotul spre Bonaire. Am rămas aici. Nu mai fiți atât de negativiste, fetelor! fredonă Adriana. Ne bronzăm frumos. O să întâlnim niște olandezi mișto. Pauză. Olandezii sunt mișto? — Olandezii? Nu știam că sunt olandezi în Jamaica! țipă Leigh într-un fel care nu-i stătea în fire. Adriana pufni în râs și cele două bătură palmele. Tâmplele lui Emmy pulsau de durere și simțea că îi ia pielea foc. Reveniți-vă, oameni buni. Trebuie să plecăm de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
intre de-a bușilea în piscina de pe proprietate, ținuse morțiș să învețe să înoate înainte să meargă. Asta s-a rezolvat foarte repede într-o singură după-amiază. Doamna de Souza a dus-o pe Adriana care avea nouă luni și țipa ca din gură șarpe unde era apa de un metru și jumătate, i-a scos înotătoarele și a privit-o cum se duce la fund. Auzind această poveste pentru prima dată în adolescență, Adriana a fost îngrozită. — Stăteai și te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
Vă rog să mă urmați... Au trecut pe lângă un magazin Bebe (pe Rodeo!) și ea s-a panicat o clipă până când a observat firma. Adriana aproape că nu mai putea să respire. Îi venea să cânte, să plângă și să țipe, toate în același timp. Oh, Doamne! Oh, Doamne! Oh, Doamne! se gândea ea, forțându-se să tragă aer în piept puțin câte puțin. Nu se poate! Se poate? O privire rapidă în superba vitrină a magazinului confirmă că era adevărat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
Adriana zâmbi atotcunoscătoare: — Pun pariu că așa e. Emmy le făcu semn fetelor să se așeze pe câte o pernă fiecare și turnă în pahare vinul roșu pe care îl deschisese înainte de sosirea lor. Apropo de sexul cu străini... Adriana țipă atât de tare că Otis își începu seria de chirăieli și croncăneli, iar Leigh își puse mâinile la urechi. — Emmy! Nu se poate! spuse Adriana. — Oh, ba da. Era atât de bine să spună acele cuvinte, să vadă reacția de pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
auzise de atâtea ori jurându-se că nu era pregătit să se așeze la casa lui, dar cine ar fi prevăzut așa ceva? Se apropie și mai mult de computer. Un glas din mintea ei îi spunea să nu deschidă laptopul, țipa Nu! Nu! Nu! O să regreți. Nu-i o idee bună! Nu-i o idee bună! și, pentru o clipă, i s-a părut atât de real încât se întrebă dacă nu cumva Otis striga cuvintele acelea, dar ea nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
a devenit de netolerat. Adriana simți că se crispează din tot corpul, dar, chiar înainte să spună ceva, scăpă din mână ondulatorul de păr care ateriză pe podea, după o scurtă, dar dureroasă oprire pe coapsa ei. În mă-ta! țipă ea, sărind în picioare și frecându-se sus, pe coapsa dreaptă. — Adriana! Ce limbaj e ăsta? Mie să nu-mi vorbești așa în casa asta. Doamna de Souza coborâ vocea și adoptă un ton liniștitor. — Vino încoace. Ești bine? — M-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
și frustrarea o învinseră. Nu exista nimic în lumea asta care să-i inspire o asemenea furie ca privirea aceea de superioritate din ochii mamei ei. Așa că făcu ceea ce făcea dintotdeauna atunci când se simțea încolțită de maică-sa: începu să țipe. — DE CE VREI SĂ-MI DISTRUGI VIAȚA? TE-AM ÎNTREBAT FRUMOS DACĂ PUTEM SĂ DISCUTĂM ALTĂDATĂ ȘI N-AI VRUT SĂ ASCULȚI! Se apropie mai mult de maică-sa care începu să se retragă încet spre hol. — AM SĂ TERMIN SĂ

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
MĂ ARANJEZ ȘI PLEC, IAR TU O SĂ TE ÎMPACI CU CHESTIA ASTA. ȘI-ACUM LASĂ-MĂ ÎN PACE! Își încheie diatriba trântind ușa cu putere și imediat simți o undă de ușurare. Bineînțeles că era ridicol la vârsta ei să țipe, să urle și să trântească ușa: era categoric imatur. Dar femeia asta poate fi atât de enervantă, iar la ea noțiunea timpului era o catastrofă. Era insuportabil că părinții ei își făcuseră apariția ieri, anunțând-o și pe ea abia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
superbe, lucioase. O să fie ceva fenomenal, îți promit, spuse Mackenzie entuziasmată. Mai devreme, nu păruse a fi o persoană în stare de atâta efuziune, dar nici una care să agațe un tip cu atâta dibăcie. Adriana abia se abținu să nu țipe de bucurie. — Păi, ăă, Catherine știe unde să mă găsească — sau cel puțin unde să-l găsească pe Toby — probabil că așa ar fi cel mai bine să... Dar Mackenzie o luase deja din loc și se întorcea la Jack

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
A mai urmat o pauză, suficient de lungă să-i stârnească Adrianei nerăbdarea, după care Mackenzie spuse: — Ăă, de fapt, nu la asta s-a gândit. Nu la asta s-a gândit? Dar i-a plăcut! îi venea Adrianei să țipe. Chiar tu ai spus! Cum a fost oare posibil să înțeleg greșit? se întrebă ea în timp ce se așeză alături de Otis pe canapea și puse farfuria cu struguri între genunchi. Îl mângâie pe spate în timp ce el atacă fructul cu bucurie. Apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
seducătoare. Zic că am să-mi ofer cel mai frumos cadou de ziua mea de naștere și am să-ți spun — chiar aici, chiar acum și pentru ultima data — să ieși dracului din apartamentul meu. Asta zic. — Nu se poate! țipă Adriana, bătând din palme. — Ba da, spuse Emmy cu un zâmbet larg. — Ba nu! — Ba da. Și nu pot să-ți spun ce bine m-am simțit. Adriana o îmbrățișă pe Emmy trăgând-o spre ea cât se putea peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
un apartament drăguț, cu două camere. Leigh strica totul! Adriana avea un întreg plan. Fusese atât de nerăbdătoare să-i spună și lui Emmy, iar acum Leigh strica totul. Încercă să exclame: — Ia ghicește! Am ceva— — Vai de mine, glumești? țipă Emmy de bucurie. Mi-ar plăcea tare mult. Mult, mult, mult. Nu mai suport să stau în studioul ăla nici măcar o secundă. Mă mut oriunde altundeva. Oriunde! Singura mea pretenție este să avem un cuptor. Și un aragaz. Ar trebui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335

mai mici și dădacele lor ședeau pe terasă urmărind o trupă de acrobați cantonezi cățărîndu-se pe scările lor comice și prefăcîndu-se că dispar În cer. Se transformau În păsări, Își desfăceau aripi de hîrtie motolită și dansau printre copiii care țipau, se urcau apoi unul În spatele celuilalt și se preschimbau Într-un cocoș mare, roșu. Jim Își pilotă aeroplanul din lemn de plută printre ușile verandei. În timp ce lumea adulților continua să existe deasupra capului său, dădu o raită prin sala de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
și Își aruncase banda de pe ochi și jacheta de la costumul de pirat. Deși de-abia mai răsufla de atîta alergătură de la casa doctorului Lockwood, se chinui să rămînă nemișcat, ca să nu-i tulbure pe japonezi. Chinezii, care În momentele tensionate țipau și Își mișcau brațele, nu Înțelegeau niciodată lucrul ăsta. Cu toate astea, Jim fu surprins că acest mic semn de respect păru să-l satisfacă pe sergent. Fără să-l privească pe Jim, acesta aruncă țigara și sări peste șanț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
tinerilor marinari englezi se Întoarseră spre soare, o miasmă de boală și răni ieși din camera Întunecată, Învăluindu-l. Caporalul japonez se uită fix la Jim, chircit În pijamua lui printre chiștoacele de țigări. Trînti ușa și Jim Îl auzi țipînd, În timp ce Îl lovea pe unul dintre soldații japonezi cu pumnul. O oră mai tîrziu plecaseră toți, lăsîndu-l pe Jim singur În salonul de copii. CÎnd răsună claxonul În Avenue Foch, observă un camion militar intrînd cu spatele În complexul spitalului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
deținuți se lăsă o tăcere totală. Se Îngrădeau laolaltă pe iarbă, păziți de gărzile de pe gradene. Doctorul Ransome se plimba printre femei și copii, cercetîndu-i, așa cum făcuse la Lunghua. Jim așteptă pînă cînd se Împiedică În Întuneric, și cîțiva bărbați țipară furioși la el. Ploaia cădea pe stadion, iar Jim se culcă pe spate, lăsînd-o să-i curgă pe față, Încălzindu-i obrajii reci. În ciuda ploii, mii de muște se așezară pe deținuți. Jim șterse muștele de pe gura domnului Maxted și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
se rostogoli prin iarbă În canal. Își smulse mîna, avînd impresia că acest cadavru al japonezului era gata să se ridice și să-l devoreze. Fără să se gîndească, Jim lovi cu pumnul fața pilotului, apoi se dădu Înapoi și țipă la el, prin roiul de muște. Gura pilotului se deschise cu o grimasă fără zgomot. Ochii lui se uitau spre cerul fierbinte cu o privire vagă, dar o pleoapă tremură cînd o muscă bău din pupila lui. Una dintre rănile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345

făcut fata morarului rusalcă. Și te tot gândești cum pun ei acolo la Operă, pe scenă, o apă așa de adâncă În care se Îneacă fata. Se Întorc târziu, ăla micu a făcut pe el, e rupt de foame și țipă de două ceasuri, iar tu caști gura la taică-tu care Îți explică cum e cu apa și cum se fac trucajele. E bucuros că nu te-ai scărpinat și nu vei rămâne cu semne. Adormi Într-un târziu și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
țin cu putere și-l poartă În spatele colibei și-l aruncă În lanul de urzici bătrâne și-l rostogolesc pe toate părțile. Bitancu urlă Întâi de durere, dar el este slab și prăpădit și Într-un timp nu mai poate țipa, doar scâncește În colțul colibei, unde l-au așezat gol, acoperit cu țolul greu și aspru. Lungile nopți În care se trezește... Îl vede pe păcurarul bătrân care stă lângă el, Îi aude pe feciorii lui râzând pe-nfundate și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]