6,958 matches
-
Îndeplinite. Valabile pentru toate țările prin care voi trece. Mașinii i s-a pus o tăbliță nouă, internațională, și o insignă a Automobil Clubului din Londra. Ies pe punte. Zgârie norii Își profileză semeț vârfurile, prin ceața dulce ce se așterne pe ocean. Ne ajunge din urmă marele vapor englez Queen Mary, a cărui viteză a fost Întrecută pe acel timp doar de vaporul Normandia. Prin Franța. Paris, apoi pe urmele războiului 1914-1918 După o scurtă oprire În seara de 29
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
decât cei din administrația închisorilor (dacă putem stabili grade de vinovăție) au fost studenții din lotul inițial de agresori, conduși de Eugen Țurcanu și Alexandru Popa. Deși simple instrumente, de care comuniștii s-au lepădat cu prima ocazie pentru a așterne tăcerea definitivă peste acest subiect, toți agresorii care au aderat la această mișcare fără a fi fost bătuți, toți cei care au acceptat să își bată, tortureze, batjocorească și omorî colegii doar pentru a ieși mai devreme din închisoare ori
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
mod repetat, cărări pe care și alții le caută, cu siguranță, le lărgesc și le defrișează. De câte ori nu le-am găsit și le-am pierdut din ignoranță imbecilă, de câte ori nu m-am înjurat pentru prostie, de câte ori nu mi le-a așternut Mama înainte, oricât de departe rătăceam! Ele erau întotdeauna aceleași, clare, ferme. Mă pierdeam și mă regăseam. Cum de mă iartă, iarăși, Mama? La aceste noi întrebări încerc să găsesc răspunsuri scriind povestirile și exprimând gândurile ce urmează. Sunt frânturi
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
auzi ceasul inimii și să simți iubire pentru întreaga planetă? - Mi-ar folosi la ceva? - Enorm! Pentru că acesta ar fi primul pas. Apoi... - Hai, uimește-mă în continuare! - Fără să faci niciun efort, fără să fii fals, liniștea aceasta va așterne pe chipul tău primul zâmbet ca distincție a seninătății minții tale aflate în repaos! - Stop! Până aici! Nu am niciun chef să apar în lume cu un rânjet tâmp pe figură! - Te grăbești, dragul meu prieten! Va fi nu un
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
ultimul panou, iar colegii mei deja dau Realizarea primilor copii. Credeți-mă, nu inventez! Doar simplul fapt al înălțării cortului, atrage mulțimea ca un magnet! Să fiu iertat dacă forțez puțin lucrurile, dar nu pot să nu mă gândesc, când aștern aceste rânduri acum, la Înălțare. Scriind și evocând acele momente, am revelații noi asupra a ceea ce se întâmplă acolo. La un moment dat, după ce am alimentat cuiva mentalul, căci o cerea - persoană puternic ancorată în religia creștinortodoxă și care nu
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
cu gropi cu... rugozitate mare) numai să întorc timpul din cursul lui implacabil și să mă regăsesc în universul muzicii, al dansului și al bucuriei sahaj, din sălile de spectacole vibrate în week-end -ul trecut. Vineri, 28 martie, m-am așternut la drum pe autostrada București-Pitești, însoțit fiind de doamna Teodora Anghelina și Anca, fiica dumneaei. Soarele prietenos care ne-a călăuzit tot parcursul, ne-a ajutat să trecem cu vederea necazurile provocate de traficul intens și anevoios din Capitală. Se
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
ajuns acasă, seara. Maxi, cățelul meu, mă aștepta să-l plimb și pe el... L-am plimbat și am meditat împreună sub cerul liber. martie 2004 Note de jurnal: identificarea cu natura. Adeseori mă surprind văzând frumusețile ce mi se aștern pe dinainte. Folosesc italicele pentru că, de regulă, întreaga Creație este o minune ce ne întâmpină la tot pasul încât (pe undeva, firesc), nu o mai percepem! Conform obiceiurilor noastre de oameni ignoranți și nerecunoscători, ceea ce este frumos, bun și mult
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
conving într-un viitor nu foarte îndepărtat. - 28 martie 1993! Să țineți bine minte această zi! Este ziua celei de-a doua dumneavoastră nașteri! Felicitări și... La mulți ani! Acesta era Aurel F. Șezând lângă el, cu un zâmbet matern așternut pe chip și în contrast evident cu scorțoșenia interlocutorului meu, urmărea dialogul nostru o doamnă micuță de statură, plinuță și cam de aceeași vârstă cu noi. Era Ana, soția lui, a bibliotecarului de profesie (însărcinat și cu gestionarea cărților, revistelor
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
în aceste ceasuri ale răstignirii, când duioasa emblemă „Bu-co-vina” se nimbează cu urcarea unei noi Golgote și când până și Candela veșnic de la Putna, înfiorată, își tremură sfântul ei sâmbure de lumină - primul nostru gând fie rugăciunea de profundă recunoștință, așternută pe țărâna dar și pe cuvântul celor ce se dăruiesc Supremului Sacrificiu, acolo unde noi stăruim a fi cu spiritul. Așadar, crâncenei jertfe din marea Vale a Plângerii, dar și din sfânta biserică a vredniciei străbune, care-i astăzi Moldova
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
genere, literatură de sertar. Este o literatură-mărturie, cum afirma Ioan Ioanid într-o notă, la primul din cele cinci volume din Închisoarea noastră cea de toate zilele (Editura Albatros, 1991): Cînd, cu ani în urmă, m-am apucat să-mi aștern pe hîrtie amintirile din închisoare, am făcut-o cu gîndul că tot ce memoria mea a reținut (nume de oameni, fapte și întîmplări) să rămînă mărturie și să folosească, împreună cu multe alte dovezi ce vor trebui strînse, la reconstituirea întregului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
zguduitoare, încheiată în 1985 și pe care, ține să precizeze editorul, pe ultima copertă: "autorul, care s-a sfîrșit la 17 septembrie 1989, nici nu a îndrăznit să o predea editurii. A îndrăznit însă s-o gîndească și s-o aștearnă pe hîrtie, ferind-o totodată de mîna lungă a Securității, care-i mai confiscase și alte manuscrise și cărți din bibliotecă". O altă carte de sertar este Jurnalul unui cobai a lui Miron Radu Paraschivescu, publicată într-o primă variantă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ale democrației sînt legea majorității căreia îi revine sarcina să ofere aceleași drepturi minorităților și să le ocrotească, primatul individului asupra grupului, pluralitatea partidelor politice, libertatea de opinie, ca și, evident, libertatea pur și simplu". O tăcere vinovată s-a așternut și în lumea scriitoricească, unde cine critică colaboratorii comunismului este imediat amendat. Monica Lovinescu se vede nevoită a-l contrazice pe Nicolae Manolescu pentru care "procesul comunismului s-a făcut în România doar în literatură", afirmînd că nici un scriitor nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
contrazice pe Nicolae Manolescu pentru care "procesul comunismului s-a făcut în România doar în literatură", afirmînd că nici un scriitor nu a fost "certat" de-a binelea pentru vreo jumătate de secol de minciună dirijată. O tăcere vinovată s-a așternut peste țară, intelectualii, scriitorii, refuză să analizeze cei cincizeci de ani de teroare, minciună, supușenie de partid, schizofrenie generalizată, de schilodirea psihică și morală și nu de puține ori fizică a individului etc., etc. Cultura poate să fie un remediu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
român din Mahala, dr. Gheorghe Nandriș, și cartea unei țărănci, soră cu tatăl doctorului, Ana, Anița Nandriș, căsătorită Cudla. Va fi deportată împreună cu cei trei copii mici dincolo de cercul polar. Se întoarce acasă în 1960, după douăzeci de ani. Aici așterne pe hîrtie, într-un caiet, întreaga odisee a familiei și satului lor. Manuscrisul va fi predat vărului Gheorghe Nandriș, care o vizitează în 1982, pentru a fi publicat cînd va fi cu putință. Cartea Douăzeci de ani în Siberia va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
era notat în procesul verbal, bătaie organizată. Cu amară ironie este descris ritualul pedepsei regulamentare: "Ți se dădeau jos pantalonii, te întindeau cu fața la podea, doi soldați din trupele de pază te țineau bine de mîini și de picioare, ți se așternea pe fund un cearșaf ud, ca să se evite spargerea vaselor de sînge, după care începeau loviturile. Ție nu-ți rămînea decît să le numeri. Număratul și țipetele de durere erau contribuția ta personală la acest supliciu, modul prin care îți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
asta, iar vă grăbiți. E drept, da, am primit o prelungire, o trântește sec. — Dar ? se aude în cor. — Dar am primit și altă ofertă totodată. Și toți sunt iar numai ochi și urechi, peste gașca veselă și agitată se așterne o liniște ca de mormânt, iar Cristi îi mai fierbe câteva secunde : — Pentru prieteni ! ridică din nou paharul. Pentru cei care ne sunt aproape și pentru cei care ne-au fost și ne urmăresc din ceruri și au grijă de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
încă mai scoteau mici fire de abur în aer și paltoanele groase, de care nici bine nu te despărțiseși, fuseseră din nou date jos din cuiere. Era aproape zece seara și o beznă de abia vedeai pe unde mergi se așternuse deja peste slab luminata Barieră a Vergului, în capătul de est al Bucureștiului. Și numai câinii deranjau liniștea din jur, aproape ca moartea, și pașii grăbiți ai celor trei prieteni. Ați adus banii, da ? Numărați-i să fie ficși, le
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
când pentru prima dată rivalii Jean Moscopol și Cristian Vasile au cântat împreună piese de-ale lui Fernic chiar de la începu- turile carierei sale, cum ar fi memorabila Cruce albă de mesteacăn, pe versurile poetului Artur Enășescu, pe care a așternut-o pe portativ în ultimul său an de liceu : Cruce albă de mesteacăn Răsărită printre creste, Cine te cunoaște-n lume, Cruce fără de poveste ? (...) Sfântul îngropat sub tine Cine-l va mai ști de acum ? Cruce albă rătăcită Lângă margine
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Și folosesc substantivul „expresie” În sensul lui Croce, care a definit, odată pentru totdeauna, că „intuiția se naște din expresie”, și nu invers! Și unii, buni, scriitori și mai ales unii poeți știu că ei „află” abia după ce „exprimă”, după ce aștern literele pe hîrtie sau pur și simplu căutând o rimă! Așa cum vechii profeți și regina lor, Pythia - de fapt șirul de Pythii! -, care oficiau În templul lui Apollo la Delphos, „aflau” după ce-și lăsau buzele să articuleze vocale și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
atâtora, ar conține și un sens. Și nu unul, ci mai multe, așa cum, În cazul meu, este evident că „sensul” atâtor decenii de luptă și frământări sociale și intime de când am devenit matur și lucid a fost acela de a așterne pe hârtie, la modul compact, afabulațiile mele numite romane și de a le tipări, aproape indiferent de starea vremii sociale și de arbitrariul oamenilor și instituțiilor lor. Acela de a ajunge scriitor! Iar după ce „am ajuns” scriitor, adică după primele
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nu i se mai Întâmplase!) să se vadă dezavuat de majoritatea demnitarilor. Soluția — provizorie — a fost neutralitatea. Cumplită lovitură pentru bătrânul rege. Vremea lui trecuse. România intra În vâltoarea unor vremuri noi. Un trist sfârșit de domnie. O umbră se așternuse asupra tabloului și cu câțiva ani Înainte, la 1907. Atunci s-au răsculat țăranii: cea mai mare răscoală țărănească din Europa secolului al XX-lea.<endnote id="17"/> Provocată de lipsa de pământ (În ciuda reformei din 1864 și a unor
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
spun altfel - e că această carte a vrut să fie semnată de altcineva. S-a scris cu de la sine putere, nepăsându-i ce credeam sau simțeam despre asta. Îmi priveam îngrozit mâna în timp ce pixul zburda pe caietele pe care am așternut prima versiune. Am fost oripilat de această creație și nu doream să-mi arog nici un fel de drept asupra ei - Patrick Bateman voia toate drepturile. Iar după ce cartea a fost publicată, era aproape ca și cum el s-ar fi simțit ușurat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am închis pe Terby. Se auzi un huruit, apoi păpușa rămase țeapănă. Când am lăsat-o jos pe patul lui Sarah, lângă perna mutilată, am remarcat că păpușa era caldă și ceva pulsa dincolo de penele ei. O liniște apăsătoare se așternuse în cameră, deși zbenguiala dansului vibra dedesubt. Am simțit dorința urgentă de a coborî acolo. Când m-am întors să ies din camera lui Sarah, se auzi un soi de cântat, clar, o voce subțire care se transformă într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
suspine. - Ce-ar fi dacă ai începe prin a mă crede...și... am întors-o în așa fel încât să fim față-n față, uitându-mă la ea implorator, cu ochii mei triști și nostalgici, doar să mă iubești? Se așternu o altfel de tăcere în bucătărie. I-am aruncat o privire câinelui, în timp ce Jayne se lipi de mine, strângându-mă atât de tare, încât aproape că mi-am pierdut răsuflarea. Victor mă fixa. Mă plictisești gândea el. Ești un ticălos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
soția a citit mai multe articole din reviste despre cum copiii care cresc fără tată au mai multe șanse să devină delincvenți în adolescență. Și voila. Iată-mă. Am oftat și am mai tras un fum. Un nor imens se așternea peste lună. Era un cer fără stele. Un cor de hohote a fost urmat de alte glume. După care au revenit la discuția despre copii. - Și acum ia metilfenidat... pronunță Adam fără nici o dificultate - deși încă n-a fost aprobat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]