7,065 matches
-
ochi acoperit complet de o umflătură care-l deformase; celălalt îi lipsea cu desăvîrșire; picioarele îi erau mușcate și mersul transformat într-un tîrîș chinuit; și n-ai fi știut ce animal este dacă noaptea, mult după ce peste pădure se așternea întunericul, n-ar fi scos urlete tînguitoare. Era... Era un lup? Da, prietene, era ceea ce rămăsese dintr-un lup... Ce forță anume l-a ținut pe animalul acesta în viață, ce putere supranaturală l-a protejat și l-a refuzat
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
reaminti imediat reacția lupilor captivi. Un Om reușise, iată, să-i transforme atît de mult, încît să-i întoarcă împotriva propriilor semeni. Fu nevoit să recunoască: Omul acela putea fi chiar mai periculos decît lăsau să se înțeleagă legendele... Se așternuse liniștea peste cîmpie. Se îndepărtaseră și, în cele din urmă, urletele animalelor răzvrătite se stinseseră. Se opriră privind pierdut înapoi, cu ochii trupului și ai sufletului îndoliați. Și, cînd nu mai sperau la nimic, liniștea nepăsătoare fu spartă de un
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Îi alerga către spărtura deschisă În perete. Fusese, Însă, doar o distragere de o clipită. De Îndată, se aplecă la loc peste hârtiile Întinse dinaintea sa. Își trecu mâna peste ochi, Încercând să Îndepărteze oboseala nopții de nesomn. Apoi mai așternu câteva cuvinte. Când Își ridică din nou chipul, peste privirea sa se coborâse un văl de disperare. — Raportul e gata. Dar e zadarnic, dacă nu ajunge În mâinile sale, murmură el. Suntem pierduți. Totul e pierdut și zadarnic. Nu! strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Pe neașteptate, Începu să cânte cu un glas răgușit și distonat. «Per te venit hac tribulatio O quam pravo ducti consilio Exierunt Duces in praelio Damiata tu das exilio Maledicta fatorum series.» Încă de la primele cuvinte, o tăcere neașteptată se așternu În tavernă. Dante văzu nu puțini ochi umezindu-se. Cu toții, chiar și mușteriii cei mai umili, păreau să sufere Încă din pricina tragediei cruciadei. Damietta, floarea Nilului, cetate martir, unde trupele creștine suferiseră o Înfrângere cumplită, recucerită și pierdută În două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
macabra punere În scenă. Apoi trebuie că examinase foile, pe care Dante și le amintea legate, ordonat, cu o sforicică. Dezamăgirea Îi spori. Paginile erau albe, În afară de două. Pe prima era doar o frază scurtă, În timp ce, pe cealaltă, o mână așternuse cu semne grăbite câteva secvențe numerice al căror sens nu izbutea să Îl Înțeleagă. Poate că asasinul sustrăsese partea deja scrisă a prețioasei lucrări cu care spițerul se Îndeletnicea, odată cu recipientul cu lichid verde. Pe jos se găsea doar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
miezul nopții Dante aprinse una din torțele pe care străjerii le lăsaseră În preajma portalului. Tenebrele din jur rezistau cu Îndărătnicie, cedând doar Într-un cerc restrâns din jurul lui. Străbătând același traseu Îngust care trecea pe lângă prăpastia din criptă, lumina se așternu pentru o clipă peste masca funebră a lui Ambrogio, abandonată pe jos, redeșteptând la viață rictusul meșterului din Como. Ajuns sub schelă, Începu să se cațere anevoie, potrivind torța Într-unul din suporturile ce fuseseră Înfipte În zid, În jurul zonei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Templu. Și multă lume a crezut că se căuta comoara israeliților. Aurul ofrandelor, Chivotul alianței... Unii și-au imaginat chiar că se pornise În căutarea Graalului. Sminteli. Nu-i nimic acolo. N-a fost niciodată nimic. O grimasă i se așternu trecător pe chip. Un junghi din pricina rănii, sau durerea dezamăgirii. — Zeii nu au pășit niciodată pe pământ. Acolo nu există decât miraje. Pietre arse de soare și de flăcările asediilor. Numai urma unei științe străvechi, pe care comunitatea evreiască din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
acolo, în preajma corturilor negre totul era încremenit, și totuși nu se putea gândi decât la ei, deși până în acea clipă abia știuse de existența lor. Fără casă, despărțiți de lume, acești câțiva oameni rătăceau de colo colo pe teritoriul nemărginit așternut la picioarele ei și care nu era decât o părticică dintr-o întindere uriașă a cărei goană amețitoare nu se oprea decât la mii de kilometri mai la sud, acolo unde cel dintâi fluviu hrănește pădurea. Din timpuri străvechi, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ieși. Aduse din magazie un pat de campanie, îl întinse între masă și sobă, perpendicular pe patul lui. Dintr-o valiză mare, care, sprijinită în picioare, într-un colț, îi slujea drept raft pentru dosare, scoase două pături și le așternu pe patul de campanie. Apoi se opri în mijlocul camerei, rămase așa o clipă și, în sfârșit, se așeză pe patul lui. Terminase cu toate treburile și cu toate pregătirile. Acum nu mai avea încotro, trebuia să-l privească pe prizonier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
care înainta încet pe drumul închisorii. Puțin mai târziu, stând în fața ferestrei din sala de clasă, învățătorul privea, fără să vadă, lumina proaspătă zvâcnind din înaltul cerului pe toată întinderea podișului. În spatele lui, pe tablă, între meandrele fluviilor Franței, se așterneau, scrise cu creta de o mână stângace, cuvintele pe care le citise puțin mai înainte: - L-ai predat pe fratele nostru. Vei plăti. Daru privea cerul, podișul, și, dincolo de el, pământurile nevăzute care se întindeau până la mare. În această țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
zi anume, și numai la masa de prânz, pe care ținea neapărat să i-o rezerve iubitului său Jonas. Și iubitul Jonas primea: "Fie cum vrei!" - punea receptorul în furcă: "Ce om drăguț!", și-i întindea copilul Louisei. Apoi se așternea pe lucrul din care era curând nevoit să se întrerupă pentru masa de prânz sau de seară. Trebuia să dea la o parte pânzele, să desfacă masa pliantă și să se așeze în jurul ei împreună cu cei mici. Mâncând, Jonas mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
lui de muncă, încât nici o slăbiciune nu-i mai era îngăduită. Își pierdu astfel vechiul său obicei de a ronțăi o bucățică de zahăr sau de ciocolată după ce terminase o parte mai dificilă dintr-un tablou și înainte de a se așterne iar pe lucru. Dacă ar fi fost singur, s-ar fi lăsat, totuși, învins de slăbiciune. Dar fu ajutat în acest proces moral de prezența aproape constantă a discipolilor și a prietenilor, în fața cărora s-ar fi simțit oarecum stânjenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Louise îl privi: - Te rog mult să n-o mai iei de la capăt. - Nu, spuse Jonas. Voi picta. Trebuie să pictez. Dar se uită la ea ca și cum n-ar fi văzut-o, și părea că-și vorbește lui însuși. Se așternu pe lucru. La jumătatea zidurilor construi un podeț, obținând astfel ceva care semăna cu o cămăruță suspendată, foarte strâmtă, dar înaltă și adâncă. Spre seară totul era gata. Cu ajutorul scaunului, Jonas se prinse cu mâinile de marginea podețului și, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
hârtie groasă. Omul privea către locul unde fluviul se ivea din marea pădure braziliană, coborând către ei. Lat de mai multe sute de metri, apăsa cu apele lui tulburi și mătăsoase marginea bacului, apoi, slobod la cele două capete, se așternea din nou într-un singur val puternic, curgând lin prin pădurea întunecată, către mare și noapte. În aer plutea un miros veșted, venit din apă sau din cerul spongios. Se auzea clipocitul apelor grele sub bac și, de pe cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
După ce se rase, cu apă minerală, d'Arrast se îndreptă spre ieșirea pavilionului. Primarul, care avea proporțiile și, sub ochelarii înrămați cu aur, înfățișarea unei nevăstuici amabile, părea absorbit în contemplarea ursuză a ploii. Dar un surâs încântător i se așternu pe chip de îndată ce-l zări pe d'Arrast. Își îndreptă trupul scund, și făcu repede câțiva pași înainte, încercând să-l strângă în brațe pe "domnul inginer". Chiar atunci o mașină frână în fața lor, de cealaltă parte a micului zid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
din care-am cules miere. VICTOR BURDE Este născut în localitatea Perii - Vadului, jud. Sălaj la data de 07.03.1942. în prezent, domiciliază în municipiul Alba Iulia Volume publicate Se roagă pădurea-versurivolum de debut 2010 Sub zodia peștilor-versuri -2010 Așternut pe frunza toamnei-versuri -2010 Legenda Panghiei fata care s-a îndrăgostit de soare-2011Editura Gens LatinaAlba Iulia Descântec de rouă-versuri-Editura Armonii Culturale -2011 Inclus în: Antologia scriitorilor români contemporani din întreaga lume 2010ediție bilingvă românăengleză Antologia Culorilor-Expresia IdeiiPoezii pentru copii Premii
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
omul cu nemurirea suie”. Alb pe alb Pe pânza albă, înrămată, Pe șevaletul tău imens, Pictezi din nou îngândurată, Cu-același tub, de-un alb intens. Din când în când, amesteci vise, Cu-același alb, imaculat. Iubiri și doruri interzise, Așterni plângând pe albul blat. Pe frunte se preling suvițe, Vopsite de curând, cernit, Dar rădăcinile sunt albe, Precum ți-e chipul răvășit. Pe piept ți-e pielea arămie, Dar sub cămașă, alb, de lapte. Fiori te trec. Ce ironie, Cine
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
goi Când risipeam tăcerea clipei peste noi. Târzie toamnă-i azi prin gând, iubitul meu Ploi se duc pe vânturi și mi-e tot mai greu Să primesc căldura palmei strânsă în căuș Să îmi aflu locul unde să-mi aștern culcuș... Negustorul de iluzii în pragul serilor sau dis de dimineață învăluit în cețuri groase de mister, îl întâlnești la fiecare hop din viață Când remușcări tăcute dreptul lor și-l cer. Pune-n văzul lumii umila lui tarabă, Te
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
se scuturau în soare, macii Nori se adunau învăluind copacii Sufletul mi-l bântuiau furtuni și ploi Ducând dorința de a fi vreodată doi. Demult le-am strâns cireșilor tot rodul Păsări călătoare-și scriu pe cer exodul Natura își așterne frunzele-n covor Și mor încet cu ea, stingându-mă de dor. în iarna ce-mi doresc să nu mai vină Doruri se nfioară lipsite de lumină, Rătăcesc prin nopțile pierdute-n lunci Mai cred că-ți amintești de mine
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
azi în suflet primăvara, Ninsorile i ar troieni acum vioara Zefirului șăgalnic sau trilului voios, Cireșii-ar plânge floarea într-un suspin duios. Sunt abătut, pe umeri frigul mă apasă, în noaptea nghețată zăpada-mi intră-n casă, Troiene îmi așterne în suflet și în gând... Și în tăcere Styx-ul vom trece rând pe rând... Am vrut ... Am vrut să uit ce a uita este peste poate, Să-nalț același vis cu aripile frânte, Am căutat seninul în clipe-nrourate
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Dulci mângâieri în sufletu-mi crescând. Cu Tine am aflat drept Adevărul, Nădejdea și iertarea, pacea mea, Că Tu ești pentru toate Ziditorul Ce ne reverși deplin, sfânt, dragostea. Liniște Coboară noaptea peste ape, în simfonii de lungi tăceri, Se-așterne somnul peste pleoape Și peste vechile dureri. Coboară liniștea în gânduri, Discrete, șoaptele tresar, Valsând în nesfârșite rânduri, Să cheme dorul meu hoinar. Coboară pacea în unghere; Albastrul cer, cu glasul mut, într-o continuă veghere, Mi-aduce visul ce-
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
lumea noastră de veghetori divini! E lumea n care gându-i curat și fără spini. O lume ideală pictată doar în vise, Din cerurile-albastre-n ferestrele deschise... Pentru tine, femeie! Presari în asfințituri, un răsărit anume Pe care numai tu-l așterni cu legământ La căpătâiul vieții, al toamnei fără nume Când ireal mai naște o taină pe pământ... Când ploaia se-ntețește și norii stau să cadă întunecând albastrul din ochii tăi de cer, împrăștii rugăciune și lacrimi în cascadă Și
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
pe brânci și îmbrățișarea viselor sub pleoape, în avânt de vânturi, șoaptele prin lunci iluzoriu, dreptul de-a te ști aproape. Ceas de-nzăpezire ne-a cuprins trecutul să-l țină-n vibrații de apusuri grele și pe trupuri moarte, se așterne tumultul munților de noapte, la căderi de stele. Să te-mbrățișeze gonirea de timp, Zboară asteridă, printre primăveri! Mie lasă-mi clipa unui anotimp, dintr-un ochi de verde-al unui vis de ieri. Sensuri opuse M-ai găsit, retrăgându
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
că dragostea le-a nvins pe toate. Eu scriu atâta usturime de ochi pierdut în lăcrimare, eu scriu o sete de iertare ce m-a topit în întregime. Eu scriu din suflul de căință, cu focul vinei strâns în oase, aștern cuvintele pioase cu remușcări și neputință. Eu scriu suspinele amare ce mi-au lăsat în suflet semne, eu pun pe focul jertfei lemne și dacă nu mai scriu mă doare. Eu și primăvara Primăvara blândă, cu ninsori brodată, în palton
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
deodată, desfăcând doi nasturi argintii la piept, a suflat spre mine dulci miresme calde; flori de iasomie am simțit atunci. Ochii ei de raze, splendide smaralde, mă chemau să mergem printre văi și lunci. Flori de măr, în zboruri, se-așterneau cunună, ne priveau de-aproape fluturi, cu nesaț; Am pornit pe câmpul verde, împreună, eu și primăvara, visători, la braț. Ne țineau pe brațe razele de soare, se-auzea oriunde imnul triumfal, îmbrăca pământul strai de sarbatoare, intona izvorul cânt
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]