9,827 matches
-
aceasta duce acum în viața cotidiană, în lumea anonimatului, dar omul se întoarce aici cu întreaga sa revoltă și clarviziune. S-a dezvățat să mai spere. Infernul prezentului este, în sfârșit, împărăția sa. Toate problemele devin din nou tăioase. Evidența abstractă se retrage în fața lirismului formelor și al culorilor. Conflictele spirituale capătă trup, întorcându-se în adăpostul mizerabil și magnific al inimii omenești. Nici unul nu e soluționat. Dar toate sunt transfigurate. Vom muri, vom scăpa făcând saltul, vom zidi o casă
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
cea mai bună istorie a sa ar fi aceea a pocăințelor sale, știm că sistemul, când e valabil, nu se separă de autorul său. Etica însăși, sub unul din aspectele sale, nu-i decât o lungă și riguroasă confidență. Gândirea abstractă întâlnește în sfârșit suportul său de carne. Iar jocurile romanești ale trupului și ale pasiunilor se ordonează și mai mult, conform exigențelor unei viziuni despre lume. Scriitorul nu mai "povestește", ci își creează propriul său univers. Marii romancieri sunt romancieri
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
Dar romancierii își dau aceste dovezi mai curând lor înșile decât celorlalți. Esențialul este că triumfă în concret și în aceasta stă măreția lor. Triumful acesta pe de-a-ntregul carnal le-a fost pregătit de o gândire ale cărei puteri abstracte au fost umilite. Când umilința e deplină, carnea dă dintr-o dată creației întreaga sa strălucire absurdă. Tocmai filosofii ironici sunt cei care creează opere pasionate. Orice gândire care renunță la unitate preamărește diversitatea. Iar diversitatea este domeniul artei. Singura gândire
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
ingardiene putem accepta pentru moment faptul că orice operă de artă are un conținut care poate fi stratificat în funcție de exigențele ontologiei artei. Acest lucru aduce cu sine o dualitate între operele concrete, care sunt suficiente prin ele însele, și operele abstracte, care nu sunt suficiente prin ele însele. Diferența ontologică dintre cele două forme de opere este diferența implicită dintre natura reală și cea ideală. Miza cercetării este aceea de a lămuri problematica existenței operei de artă, ca obiect suficient prin
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
se poate ajunge la abstracție intelectuală. Totodată, prin artă putem ajunge la lumea fenomenelor. Astfel, arta poate fi văzută ca o acțiune și există sub forma unei ieșiri în afară, prin urmare arta poate fi gândită uneori ca o entitate abstractă ce nu are o existență spațio-temporală. În această situație avem de-a face cu un paradox deoarece arta este creată sau produsă, în timp ce entitățile abstracte nu pot fi create. Arta, împreună cu produsele sale, rămâne un concept deschis și prin urmare
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
forma unei ieșiri în afară, prin urmare arta poate fi gândită uneori ca o entitate abstractă ce nu are o existență spațio-temporală. În această situație avem de-a face cu un paradox deoarece arta este creată sau produsă, în timp ce entitățile abstracte nu pot fi create. Arta, împreună cu produsele sale, rămâne un concept deschis și prin urmare indefinibil 12, dar într-o permanentă relație de mediere între intelect și senzație. Pentru că nu orice obiect poate fi considerat artă înseamnă că avem nevoie
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
of Mathematics Russell avea să numească acest concept cel mai vast din întreaga filozofie, el definind orice lucru care are ființă sau sens. Prin urmare, obiectul definește acel ceva ce poate fi înțeles prin intermediul ontologiei ca ceva universal sau particular, abstract sau concret. De aceea, Wittgenstein 18 numește lucrul sau obiectul ca fiind un pseudo-concept ce dă un sens conceptelor formale și apare în simbolismul logic al variabilelor. Obiectul este conceptul pur și are o aplicabilitate universală fie că vorbim de
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
aplicabilitate universală, el are o natură unitară și singulară, iar reprezentarea la care este supus îi conferă o natură dublă: una restrânsă, prin care desemneză ceva real considerat cel mai aproape de adevăr, și o natură deschisă, prin care desemnează ceva abstract. O abordare ontologică a conceptului de obiect va aduce în vedere faptul că el nu semnifică un concept, adică un existent prin sine însuși, ci mai degrabă are semnificația de substanță într-un sens mai restrâns, ca un existent independent
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ca finalitate a procesului de creație. Trebuie să facem o distincție clară între conceptul pur prin sine însuși, care este obiectul în starea sa pre-ontologică, și obiectul cu natură restrânsă expresivă și semnificativă luând în considerare dubla sa existență: obiectul abstract și obiectul concret. Dar aceste tipuri de obiecte lucrează și apar în sferele universalului sau ale particularului. Prin urmare, conceptul pur prin sine însuși nu poate oferi în mod complet și formal o bază existențială a obiectului ce va fi
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
o bază existențială a obiectului ce va fi numit, prin calitățile dobândite, operă de artă. Trebuie să oferim și să conturăm anumite condiții ale obiectului pentru a ne feri de pericolul conceptului deschis și de a înțelege cum funcționează conceptele abstracte în cadrul ontologiei operei. Un obiect denotă ceea ce există, iar ceea ce există nu e mereu substanță, nu are o calitate definită și, prin urmare, nu poate fi un concept pur. Putem afirma că obiectul există, dar nu și în ce condiții
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
artă. Obiectul văzut ca o condiție ontologică a artei are o latură fenomenală. Obiectul ca existent este un fenomen care aduce cu sine o serie de semnificații ce pot creea confunzii. Obiectul se va afla mereu într-o dispută între abstract și concret sau între universal și particular. Acest lucru înseamnă că privim obiectul într-un sens general atribuindu-i o existență universală și abstractă sau într-un sens restrâns: obiectul poate fi un concept concret și particular. Această dihotomie a
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
serie de semnificații ce pot creea confunzii. Obiectul se va afla mereu într-o dispută între abstract și concret sau între universal și particular. Acest lucru înseamnă că privim obiectul într-un sens general atribuindu-i o existență universală și abstractă sau într-un sens restrâns: obiectul poate fi un concept concret și particular. Această dihotomie a obiectului este subordonată categoriei obiectului în sine. Însă obiectul, prin statutul său de fenomenalitate, pare să dobândească mai multe dihotomii în aparență contrare doar
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
concept concret și particular. Această dihotomie a obiectului este subordonată categoriei obiectului în sine. Însă obiectul, prin statutul său de fenomenalitate, pare să dobândească mai multe dihotomii în aparență contrare doar aparente, așa cum putem vorbi de un obiect concret, dar abstract ce oferă un contrast între două categorii ontice diferite. Un astfel de obiect pare să nu existe întrucât prezintă o contradicție în sine însă, când vorbim de opera de artă ca obiect concret, el poate fi testat prin diverse sensuri
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
contrast între două categorii ontice diferite. Un astfel de obiect pare să nu existe întrucât prezintă o contradicție în sine însă, când vorbim de opera de artă ca obiect concret, el poate fi testat prin diverse sensuri, iar caracteristica sa abstractă pare să fie dată de atemporalitatea și de non-spațialitatea sa. În cazul unei proze fantastice sau a unei poezii, acest obiect pe care-l numim operă de artă nu prezintă o desfășurare în spațiu și timp așa cum o fotografie sau
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
-l numim operă de artă nu prezintă o desfășurare în spațiu și timp așa cum o fotografie sau o pictură par să depășească aceste două stări. Prin urmare, obiectul artistic pare să fie concret prin semnificația pe care o oferă, și abstract prin lipsa unor calități spațio-temporale. În cazul operei, o astfel de idee poate fi explicată prin non-existența sa concretă așa cum se întâmplă în cazul rapsodului care are poezia în minte dar o cântă sau o scrie liber. Acest ceva este
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
spațio-temporale. În cazul operei, o astfel de idee poate fi explicată prin non-existența sa concretă așa cum se întâmplă în cazul rapsodului care are poezia în minte dar o cântă sau o scrie liber. Acest ceva este obiectual dihotomic concret și abstract care este înțeles după Mill19 astfel: ceea ce este concret desemneasă sau semnifică ceva iar prin ceea ce e abstract înțelegem doar o calitate a acelui ceva. Înțelegem prin abstract un lucru sau o idee ce este ireală sau imaginară, o caracteristică
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
în cazul rapsodului care are poezia în minte dar o cântă sau o scrie liber. Acest ceva este obiectual dihotomic concret și abstract care este înțeles după Mill19 astfel: ceea ce este concret desemneasă sau semnifică ceva iar prin ceea ce e abstract înțelegem doar o calitate a acelui ceva. Înțelegem prin abstract un lucru sau o idee ce este ireală sau imaginară, o caracteristică a obiectului ce va fi analizată în detaliu când vom vorbi despe conceptul de imagine în cazul operei
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
cântă sau o scrie liber. Acest ceva este obiectual dihotomic concret și abstract care este înțeles după Mill19 astfel: ceea ce este concret desemneasă sau semnifică ceva iar prin ceea ce e abstract înțelegem doar o calitate a acelui ceva. Înțelegem prin abstract un lucru sau o idee ce este ireală sau imaginară, o caracteristică a obiectului ce va fi analizată în detaliu când vom vorbi despe conceptul de imagine în cazul operei de artă. Obiectul artei se prezintă sub forma unei pluralități
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ce va fi analizată în detaliu când vom vorbi despe conceptul de imagine în cazul operei de artă. Obiectul artei se prezintă sub forma unei pluralități de obiecte culturale, obiecte artistice și obiecte estetice. Toate obiectele artistice prezintă o dimensiune abstractă prin intermediul calităților artistice. Diferența dintre aceste două tipuri de obiecte este dată de diferența și persistența condițiilor existențiale și de esența proprietăților, care diferă de la un obiect artistic la un obiect psihic. Obiectele artistice depind de intenția omului și de
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
pentru o ontologie a operei de artă nu e suficient întrucât obiectele artei nu sunt reale decât în măsura în care ne sunt reprezentate prin intermediul simțului. De exemplu: în cazul muzicii, cu greu putem vorbi de un obiect fizic, mai indicat fiind unul abstract sau imaginar; în cadrul romanului putem vorbi de un obiect dihotomic. Iar dacă ar fi să considerăm că Ingarden are dreptate când spune că ideile sunt a priori și independente, dar si entități non-temporale, atunci trebuie să apelăm la imaginație sau
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
de față, evenimentul devin atribute ale entității artei. Dar, pentru că entitatea artei este singulară, existent autonom, anumite atribute ca parte, întreg, dependent sau independent vor deveni definitorii în determinarea entității artei. Pentru a vedea dacă un obiect este concret sau abstract sau dihotom trebuie să analizăm modul în care o categorie întră în relație cu cealaltă. 4.2. Problema referenței artei Un alt pericolul pe care îl prezintă ontologia operei de artă stă în modul prin care putem ajunge la soluții
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
unde ideile sunt indepedente de conștiință și sunt înțelese ca entități non-temporale. Ontologia vorbește de lucrurile pe care ea le caută. Obiectul (Gegenstand) este tot ceea ce există, iar o entitate concretă este lucrul în sine care este auto-suficient, spre deosebire de entitățile abstracte care nu sunt suficiente prin ele însele. Dacă ontologia pune problema existenței, meta-ontologia pune problema existenței răspunsurilor obiective la întrebarea de bază a ontologiei. Ontologia realistă sugerează existența unor astfel de răspunsuri obiective, pe când ontologia antirealistă nu. Dacă ontologia operei
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
capacitate de a forma imagini și reprezentări ale experienței fie ca un mijloc de exprimare a adevărului într-o anumită cultură prin intermediul creației, implicând și capacitatea de descoperire a ceea ce există și este înțeles ca artă. Arta este un concept abstract și atemporal și definește obiectele purtătoare de adevăr și înțeles aduse în existență prin intermeidul creației. Arta este o stare spirituală de creație a omului. Pentru Kant arta se definește prin intermediul naturii firești a omului. Arta nu poate fi experimentată
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
este o caracteristică distinctivă a obiectelor artistice, ideea de frumos este o idee metafizică ce ține de domeniul erotismului și nu de cel artistic. Nu putem avea o înțelegere non-perceptuală a formei frumosului întrucât el nu este decât o idee abstractă. Idee devine esențială în definirea artei la Kant unde, în a treia critică, dezvoltă un sistem al judecății estetice prin care arta, prin intermediul sentimentului de plăcere și al conceptului de frumos, este definită în strânsă relație cu judecata de gust
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Arta ca formă activă nelimitată nu necesită o definiție, ci o înțelegere comună a formelor sale. Ontologia operei de artă nu prevede nici o condiție a obiectelor de artă de la care să plece ci, dimpotrivă, cercetarea ontologică pleacă de la starea fenomenală, abstractă și infinită a obiectelor de artă. Oricât am încerca să definim obiectul de artă ca formă practică, nu vom reuși să cuprindem ideea de artă întrucât, arta are o natură apriorică. Arta este a priori formelor artistice, prin urmare analiza
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]