7,862 matches
-
lâna e lână, mi-ajunge să știu eu că e de pe oile alea pe care le păzesc ciobanii pe munte!" "Bun, și nylonul e din nisipu-ăla pe care îl topesc muncitorii sau din petrolul pe care îl scot sondorii din adâncul pământului și alți specialiști îl fac fire, nu văd de ce aceeași simpatie adresată ciobanilor trebuie retrasă celorlalți..." "Dacă ai vrea să-mi faci vreodată cadou niște perle artificiale să nu te gândești cumva că nu e nici o deosebire între ele
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
putui să-i ating degetele, mă agățai instinctiv de grilaj, căutând un adăpost. Dar ca și când prin fierul porții ar fi trecut un curent electric de înaltă tensiune, mă zgribulii. "Ah! strigai, străbătut de un fior rece care venea din chiar adâncul ființei mele, dincolo de care nu mai avem scăpare, de unde nu mai putem da înapoi să găsim căldura secretă care ne ține în viață. Mi-e frig!" "Victor, îi auzii glasul, ce e cu tine, nu e frig deloc!" Și îi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
singure ființe umane de care ar fi dorit să fie crezută. "Victor, dragul meu, ce ți se întîmplă?" "Nimic, zisei, clănțănind, nimic!", și fugii, o luai literalmente la goană, să scap de frigul interior care urca tot mai mult din adâncuri și amenința să mă înghețe, spunîndu-mi liniștit că dacă fugeam, căldura nu pierise din mine... Mă oprii apoi gâfâind, dar mă îndoii ca sub crivăț, tremuram din toate mădularele. Desigur, îmi spuneam, acolo lângă geam unde stătusem mă trăsese tot
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
erau departe de mine. Iată, îmi spuneam ascultând visător ecoul pașilor mei în noapte, bucuria sau durerea nu sânt totdeauna fructul determinat al unor cauze determinante. Libertatea face să trăiască cu plenitudine totul, și atunci suferința în dragoste aduce din adâncuri bucurii stranii și necunoscute, iar fericirea se colorează violent cu luminile infernului. Îndoiala ne trezește cugetul, producând în spiritul nostru certitudinea că existăm, gândire suverană și divină care ne supraveghează urâtul, ne alungă ranchiuna, lasă altora izbânzile și acceptă pentru
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
la fel, de la simpla adiere la furtună. Astfel de stagnări ale sufletului mai cunoscusem la Suzy, cea de-acum era însă cea mai mare. Parcă împietrise, ași fi zis chiar că nu mai respira: un om viu, dar oprit în adâncurile ființei... Observasem însă că dacă în astfel de clipe mângâierile mele sau dorința de a afla CE era cu ea cădeau în gol, în schimb un cuvânt sau o inițiativă mai brutală o făceau să tresară ca sub un șoc
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
divin că ai fost aici totdeauna și vei fi... Jos, asta e o pură idee. Aici era o idee trăită, sau mai bine zis o senzație de plenitudine din care țâșnea ideea, după cum altădată prăbușindu-mă zilnic cu liftul în adâncul pământului putusem s-o trăiesc pe aceea a închircirii și a încătușării... Tăcerea domnea asupra întinderilor de zăpadă! Pârtia peste care dădurăm la cota 2000 era amețitoare. De pe creasta muntelui cobora tot în munte, într-o vale adâncă însoțită mai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mâini dulci îmi acoperiră ochii pe la spate. O adâncă pace mă invada. O fericire! Lumina care îmi obosise ochii reapăru sub pleoape, dar nu aceeași, o altă lumină, destinată nu privirii, ci ființei mele smulsă din temporal, o lumină a adâncurilor lumii față de care cea mare, a noastră, e un amurg cenușiu... Prelungii nedefinit clipa întoarcerii și a recunoașterii: "Ei! auzii o șoaptă îndepărtată, cine e?" Și mâinile străine se desfăcură de pe ochi și clipii cu o stranie dezamăgire: da, lumina
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în a treia tură, și soarele era orbitor. Dar de dincolo de munți începuse să urce spre el cu viteză, trimițând înainte coloane parcă înnebunite de nori albi, o masă neagră, înfricoșătoare. Ai fi zis că era chiar muntele împins din adâncuri spre cer de o enormă erupție. "O! făcu Suzy cu ochii holbați de încîntare, așa ceva n-am mai văzut..." Palele albicioase acoperiră soarele și cerul deveni mat. Apoi undeva sus se întunecă, lăsând jos parcă prizonieră lumina care acoperise toată
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și sfâșia. Amândoi aparțineau rasei vânătorilor, dar unul învățase să-și domine pornirile atavice, iar celălalt rămăsese o sălbăticiune. Diferențele apăreau mai clar în domeniul viselor. Somnul primului visător era tulburat de amintirea unor terori fără număr care răbufneau din adâncurile subconștientului său. Femeia s-ar fi agitat fără încetare, dacă libertatea sa de mișcare nu ar fi fost îngrădită de pereții chesonului în care se găsea; mai trebuie adăugat și faptul că activitatea musculară era mult redusă în timpul somnului. Acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Femeia puse un deget pe buze. ― Sst! Nu mișca. Avem necazuri. Copilul deschise ochii. Dădu din cap numai, trează și la fel de vigilentă ca și adultul. Ripley nu trebuia să-i spună să tacă. În timpul coșmarurilor pe care le trăise în adâncul sistemului de aerisire și a tunelurilor de întreținere care străbăteau subsolurile coloniei, descoperise valoarea tăcerii ca mijloc de supraviețuire. Ripley întinse un deget pentru a indica tuburile de stază. Newt le văzu și dădu iar din cap, fără să geamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
lacrimi a fetiței care întindea mâinile spre ea. Degețelele ei se strecurară printre bare și femeia o mângâie împăciuitor. ― Dă-te jos, draga mea. Vom tăia grilajul ăsta și te vom scoate de aici repejor. Ascultătoare, Newt se reîntoarse în adâncul temniței sale. Hicks aprindea deja aparatul de sudură. Ripley văzu aparatul și-și coborî vocea pentru a întreba: ― Și gazul? Ea-și amintea că aruncătorul de flăcări al lui Vasquez se stinsese într-un moment critic. ― Merge, făcu omul, întorcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de unsprezece minute pentru a ajunge în perimetrul de securitate. Se afla în preajma sursei semnalului ei atunci când grenada explodă în urma ei. Unda de șoc fu gata să o doboare. O a doua deflagrație, încă și mai puternică, se produse în adâncurile stației. O sirenă porni să geamă și ansamblul instalațiilor se cutremură. Ripley trecu de o altă cotitură, pregătită să suporte un șoc, fiindcă telemetrul localizatorului ajunsese la zero. Brățara emițătoare a lui Newt era pe jos, spartă. Ochiul său verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
descărcare sexuală. Probabil, aceasta putea să fie, și în unele cazuri era, satisfăcută de multe femei. Dar masculul se simțea atras mai ales de o femeie de vârsta sa, sau mai tânără, care, conform teoriei psihologice, îi amintea, undeva în adâncurile ființei sale, de mama sa. Așa că, în esență, o femeie tânără care îi provoca dragostea, îl făcea să capete o fixație. Și ea trebuia să facă numeroase lucruri care erau nepotrivite pentru o mamă până ce sentimentul de necesitate se diminua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
încântat. Deci ai văzut cu ochii tăi. Așa că trebuie să presupunem că alți oameni, care au văzut-o cu ochii lor, îți spun adevărul? - În parte, da. Dar presupunerile care ar trebui să te intereseze sunt cele existente undeva. În adâncurile ființei tale, fără ca tu să-ți dai seama că ele sunt acolo sau să știi care sunt ele. Dar în anumite situații de viață te porți ca și cum ele ar fi adevărate. - Păi - eu sunt împăratul. Acesta este adevărul. - Cum îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
seama că este întins pe podeaua acoperită cu un covor din dormitorul Institutului de Semantică Generală, trecură. Se simți ușurat când văzu că ușa era închisă și că era singur. Și apoi... Avu o senzație vagă de vârtej. Undeva în adâncul ființei sale. Deși se așteptase la asta, fu dezamăgit. "Bine, bine, gândi el necăjit, în timp ce se ridicase în picioare. Cel puțin acum știu ce este și la ce poate duce." După câteva secunde care-i trebuiră să se ridice, deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
luni, mulaj fantomatic cu un tentacul în Cleveland și altul în Balta Albă. Nu mai percepem durerea și bucuria, privim lumea printr-un ochi bipolar ce nu clipește niciodată. Sunetele noastre sunt aceleași, o bandă neîntreruptă, bântuind somnul magnetic al adâncurilor. Scriem împreună un tratat de schizofrenie virtuală, vizitați de identități multiple, înzestrați cu traume ireversibile prin care decupăm granițele normalității. Organismele noastre produc boală, uzine complicate ale dorinței, mișcând pârghii marca Greimas, Deleuze sau Alexandrescu. O lume post-apocaliptică, otrăvită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fără știrea mea pe gât. Fenomenul suna frumos, te ducea cu gândul la poeții romantici și marile lor întinderi maritime: „reflux“. Doar când adăugai al doilea tremen, îți dădeai seama că se întâmplau lucruri neprevăzute, iar călătoria ducea spre alte adâncuri decât cele ale lui Hugo și Coleridge: „esofagian“. Cine trecuse pe la doctor știa cum stă treaba și cum îți venea să-ți smulgi stomacul și să-l donezi altcuiva, în schimbul a două-trei ore de somn. Mi se făcuseră radiografii, fusesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
interese exogene politicile curții austriece de a-și extinde autoritatea imperială, în contra puterii nobiliare maghiare și a celorlalte națiuni politice a căror uniune dădeau alcătuirea status quo-ului politic transilvănean, prin convertirea la catolicism a românilor ortodocși. Reforma protestantă, pătrunsă până în adâncul arcului carpatic, a spulberat unitatea de credință catolică ce îi solidariza pe dominatorii politici ai Transilvaniei împotriva plebei valahe alcătuită în covârșitoarea sa majoritate din iobagi ortodocși. În secolul al XVI-lea s-au conturat, astfel, faliile confesionale care acum
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
androcentric. Iar devoțiunea sacrosanctă este expresia cea mai pură a amorului față de Patrie. Meritul pe care Heliade Rădulescu este dispus să și-l recunoască pentru munca sa culturală este de a fi deschis ochii, de a se fi uitat în adâncul ființei naționale, de a se fi încântat și de a fi căzut în genunchi (p. 56). Amorul pentru Patrie are deci un caracter epifanic iubirea evlavioasă a țării se traduce într-un patriotism revelator. Iar cel căruia i s-a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
nu atât pentru istoria ideilor elitiste produse în laboratoarele intelectuale ale revistelor culturale în care se experimentează noi formule ideaționale, cât mai ales pentru ideile standardizate și difuzate masiv în corpul social prin intermediul sistemului educațional. Am răscolit mai ales în adâncurile aluviunilor depuse pe fundul albiei, fără a ignora cu desăvârșire și analiza curentelor de idei responsabile de acest proces de colmatare a memoriei istorice oficiale. Între ezoterismul elitist și exoterismul popular, lucrarea de față a optat decisiv pentru cel de-
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și copleșită de intensitatea senzațiilor, emoțiilor, revelațiilor. Goethe, de pildă după cum mărturisește -, nu năzuia, în condiția lui de scriitor, să întrupeze, în operele sale, vreun conținut abstract. Într-un dialog cu secretarul sau J. P. Eckermann preciza: Am primit în adâncul inimii mele impresii, si anume impresii de natură senzorială, vitală, pestrița, variată, așa cum mi le-a oferit o imaginație agera; și nu aveam de făcut nimic altceva că poet decât să completez și să desăvârșesc în mine, în mod artistic
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
a-i cunoaște familia, iar în ultimul timp nici nu pomenea de ai lui, ca și cum aceștia nici nu ar fi existat pe lume. Deși se bucura oarecum că se amâna o discuție atât de delicată pentru el, totuși Ganea, în adâncul inimii, îi pusese la socoteală această lipsă de considerație. Oricum, se aștepta mai degrabă la ironii și înțepături la adresa familiei lui, decât la o vizită; știa cu siguranță că ea e la curent cu tot ce se petrece în casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
un chef, ce-i drept am cam băut, și pe nepusă masă cineva a făcut propunerea ca fiecare dintre noi, fără să se ridice de pe scaun, să povestească cu glas tare ceva despre el, dar ceva despre care el, în adâncul sufletului, consideră că e cea mai urâtă dintre faptele urâte săvârșite în tot cursul vieții sale; condiția esențială era sinceritatea, adică nimeni să nu mintă! — Ciudată idee, spuse generalul. — Într-adevăr, Excelență, ciudată, dar tocmai prin asta a fost grozavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
care le au de trăit pe lumea asta. Mă gândesc să transform aceste locuri în donație pe veci, lăsând prin testament capitalul necesar. Ei, asta-i tot. Repet că, poate, am mai făcut multe greșeli, dar că această faptă, în adâncul conștiinței mele, o consider cea mai urâtă dintre toate pe care le-am săvârșit în viață. — Și-n locul celei mai urâte, Excelența Voastră ne-a relatat una dintre faptele bune; l-ați păcălit pe Ferdâșcenko! conchise Ferdâșcenko. — Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
e de aceeași părere cu mine“, „nobilul meu oponent, care a uimit Europa cu propunerea sa“, adică toate aceste expresii, tot acest parlamentarism de popor liber - iată ce-i atrăgător pentru unul ca mine! Mă las sedus, prințe. Întotdeauna, în adâncul sufletului meu, am fost un artist, vă jur, Evgheni Pavlovici. Atunci, se înfierbântă Ganea din celălalt colț, reiese că, după dumneavoastră, liniile ferate sunt blestemate, că ele înseamnă pieirea omenirii, că sunt molima căzută pe pământ ca să tulbure „izvoarele vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]