KorAP: Find »[drukola/base=aluneca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...256 257 258 ...319 >

7,971 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638

pentru interiorul panoului. — Asta-i bună! — Să Încercăm cu sonda? — Încercați. Brațul cu cleștele se retrase și o sondă, subțire ca un ac, se Îndreptă către buton. Sonda alunecă Înainte, ajustându-și cu finețe poziția, și atinse butonul. Apăsă... și alunecă Într-o parte. — Încercăm din nou, domnule. Manevra se repetă, cu același rezultat. — Suprafața butonului e prea alunecoasă, domnule. — Mai Încercați. — Să știți, spuse Ted cu un aer gânditor, că situația rămâne remarcabilă. Într-un sens, e chiar mai interesantă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
așadar să respire aerul din propriile rezervoare, pentru eventualitatea că gazele din atmosfera astronavei erau toxice. — Sunteți gata cu toții? — Gata! Barnes apăsă butonul pe care scria marcajul „DESCHIDERE“. Semnul cu „AJUSTAREA ATMOSFEREI“ Începu să clipească. Apoi, cu un huruit, ușa alunecă lateral, Întocmai ca o ușă de avion. Pentru moment, Norman nu văzu decât Întunericul de dincolo de ușă, Înaintară cu precauție, luminându-și calea cu lanternele, și văzură niște grinzi și o tubulatură complexă. — Verifică aerul, Beth. Beth scoase sonda unui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-și controleze respirația și pulsul care o luase razna. Măntreb cum mai ies de-aici? Doar mâinile Îi mai rămăseseră libere. Își mișcă degetele și simți un mic panou cu butoane pe brațul fotoliului. Apăsă pe unul din ele. Scaunul alunecă Înapoi și se deschise ca o scoică, eliberându-l. Norman se ridică și privi În spate la urma lăsată de corpul său, care dispărea pe măsură ce fotoliul revenea la forma inițială. Harry Împunse cu degetul căptușeala de piele și auzi gâlgâitul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
vor analiza acest material, or s-o ia razna“. Crezi că vor deschide vreodată sfera? Întrebă Tina. Beth Își mesteca prăjitura: — Poate. Nu știu. Și, spre groaza sa, Norman văzu pe monitorul din spatele lui Beth că ușa sferei se deschidea, alunecând ușor și dezvăluind Întunericul dinăuntru. DESCHIS Celorlalți trebuie să li se fi părut că Înnebunise când, după ce alergă prin sasul ce dădea În cilindrul D, năvăli pe scara Îngustă ce ducea la nivelul superior, urlând: — S-a deschis! S-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
rămasă singură, În fotoliu și cu spatele la camera video, Își mânca prăjitura. Apoi, Tina spuse: „Crezi că vor deschide vreodată sfera?“ Beth, mestecându-și prăjitura: „Poate. Nu știu.“ O pauză scurtă, apoi pe monitorul din spatele lui Beth ușa sferei se deschise, alunecând lateral. — Hei! S-a deschis! — Lasă banda să meargă. Pe ecran, Beth nu observase monitorul. Tina, Încă În afara imaginii, spuse: „Mă sperie.“ Beth: „Nu cred că ai vreun motiv să fii speriată.“ Tina: „Este necunoscutul.“ Beth: „Desigur, dar un lucru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
cu fața la sferă. Stătea relaxat, cu brațele pe lângă corp, fără să se miște sau să vorbească, Închise ochii. Respiră adânc. Ușa sferei se deschise. — Nu-i rău deloc, ce ziceți? spuse Harry cu un zâmbet neașteptat. Apoi păși Înlăuntrul sferei. Ușa alunecă În urma lui. Începură să vorbească toți deodată. Barnes țipa cel mai tare, cerând să se facă liniște, dar nimeni nu-i dădu nici o atenție până când nu se stinseră luminile din habitat. Erau cufundați În Întuneric. — Ce s-a Întâmplat? Întrebă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
de ceva care mai Întâi a fost În sferă și care acum a scăpat și e liber să acționeze. lată despre ce anume este vorba. MONSTRUL ALARMA Țipătul strident al alarmei și fulgerele luminoase roșii Îl treziră pe Norman. Acesta alunecă din pat, Își trase Încălțările căptușite și jacheta Încălzită și alergă Înspre ușă, unde se ciocni cu Beth. Alarma răsuna În tot habitatul. — Ce se Întâmplă? strigă el peste sunetul strident. — Nu știu! Beth avea fața palidă, Înfricoșată. Norman trecu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
cine e? Întrebă Beth. — Nu. Lumina Îi cădea direct pe față. Norman se cațără pe una din grinzile de sprijin masive care ancorau habitatul de fundul oceanului. Suprafața metalică era acoperită de un strat alunecos de alge brune. Cizmele Îi alunecară pe țevi până când observară că erau acolo și niște trepte Încastrate. Pe urmă, urcușul fu mai ușor. Acum picioarele cadavrului se mișcau chiar deasupra capului său. Norman mai urcă o treaptă și una din cizme i se prinse În bucla

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
Avu un acces de greață care trecu rapid. Norman văzuse prea multe accidente aviatice ca să-l mai impresioneze așa ceva. Dădu drumul cizmei și o privi cum cade Înspre Beth. Trase de piciorul cadavrului și simți ceva moale; apoi se eliberă, alunecând ușor În jos. Apucă de umăr, simțind din nou moliciunea. Răsuci cadavrul ca să-i vadă fața. — E Levy. Casca femeii se umpluse de apă; În spatele vizorului i se vedeau ochii larg deschiși și gura căscată Într-o expresie de groază

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
prin tăietură la trupul acoperit de costum. — Carnea este macerată. — Macerată? — Mestecată. — Dumnezeule! „Da, În mod evident, mestecată“, Își zise el, cercetând mai atent tăietura. Rana era neobișnuită: tăieturi zdrențuite, fine, În carne. Firișoare rozalii de sânge se ridicau și alunecau ușor pe lângă vizorul său. — Hai să ne Întoarcem, spuse Beth. — Mai stai puțin. Norman strânse cu mâna corpul la picioare, șolduri, umeri. Peste tot era moale ca un burete. Corpul fusese, nu se știe cum, făcut zob aproape În Întregime

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
despărțitor. Se auzi un clanc metalic când se izbi cu capul de perete, simți o durere ascuțită și apoi Barnes ateriză peste el, mormăind și Înjurând. Încercând să se ridice, Barnes se sprijini cu mâna de fața lui Norman; acesta alunecă din nou pe podea și un monitor video se sparse lângă el, Împrăștiind scântei. Habitatul se legăna ca un bloc la cutremur. Se prinseră de console, de panouri și de uși ca să-și mențină echilibrul, dar pe Norman cel mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
o dâră de sânge pe metal. Norman nu-l văzu pe Harry, dar Beth se Împletici spre el, ridicând o mână și spunând: „Norman! Norman! Trebuie să...“, pentru ca apoi să se prăbușească peste el. Norman căzu pe covor, sub canapea, alunecând către peretele exterior rece al Încăperii și realizând cu groază că Întreg covorul era ud. Apa se infiltra În habitat! Trebuia să facă ceva: se zbătu să se ridice În picioare, stropit de apa care pătrunsese printr-o fisură de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
de a Învăța din propriile experiențe. Probabil că nu i-a plăcut contactul cu rețeaua data trecută și și-a adus aminte. Calmarul depăși aripa astronavei și Îi putură aprecia dimensiunile. „E mare cât o casă“, Își zise Norman. Creatura alunecă ușor prin apă, În direcția lor. În ciuda inimii care-i bătea cu putere, avu un sentiment de admirație. — Jerry! Jerry! — Nu-ți mai răci gura de pomană, Ted! — Treizeci de metri, anunță Tina. Continuă să se apropie. Pe măsură ce calmarul se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
În apa Întunecoasă, iar Fletcher smuci În jos maneta cutiei verzi. Dar deja alarmele Începuseră să țipe și avertizoarele optice să licărească. — Foc! strigă Fletcher. Foc În Cilindrul E! Fletcher le dădu măști de gaze; lui Norman masca Îi tot aluneca pe frunte, acoperindu-i vederea. Când ajunseră În Cilindrul D, fumul se Îngroșase. Tușiră și se Împleticiră, izbindu-se de console. — Țineți-vă jos, strigă Tina, lăsându-se În genunchi. Ea Îi conducea acum: Fletcher rămăsese În urmă, În B.

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
că unul dintre hublourile mici cedase sau arsese și apa năvălea Înăuntru cu o forță incredibilă. N-o mai putea vedea pe Tina; deodată o zări trântită la podea. Femeia se ridică În picioare, strigând ceva la Norman, pe urmă alunecă și fu prinsă din nou de curentul șuierător al apei, care o ridică brusc și o izbi atât de puternic de peretele opus Încât Norman știu imediat că trebuie să fi murit. Când se uită În jos, o văzu plutind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
doilea tentacul reveni ca să se alăture primului. Era prins ca Într-o menghină. „Oh, Doamne!“ Tentaculele se Îndepărtară de pereți, ridicându-l În aer, În mijlocul cilindrului. „Pân-aici mi-a fost“, Își zise, dar În clipa următoare Își simți corpul alunecând În jos din saltea, scăpând din strânsoare și căzând În gol. Se sprijini de unul din tentacule, alunecând pe lianele uriașe, urât mirositoare, și căzu pe puntea din apropierea bucătăriei, lovindu-se cu capul de podeaua metalică. Se răsuci pe spate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
de pereți, ridicându-l În aer, În mijlocul cilindrului. „Pân-aici mi-a fost“, Își zise, dar În clipa următoare Își simți corpul alunecând În jos din saltea, scăpând din strânsoare și căzând În gol. Se sprijini de unul din tentacule, alunecând pe lianele uriașe, urât mirositoare, și căzu pe puntea din apropierea bucătăriei, lovindu-se cu capul de podeaua metalică. Se răsuci pe spate. Văzu deasupra cele două tentacule, strângând salteaua, răsucind-o. „Știe oare calmarul ce s-a Întâmplat? Că i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
și văzu aliniate pe peretele din apropierea trapei de pe fundul habitatului o serie de tije argintii: „Harpoane I“. Când urcase, nu le observase. Fiecare harpon avea În vârf un bulb ca o grenadă de mână. Capete explozive? Începu să coboare. Tentaculele alunecau și ele În jos, urmărindu-l. Cum de știa calmarul unde se afla? Răspunsul Îl află când, trecând pe lângă hublou, văzu afară ochiul care-l privea. „Dar, Doamne Dumnezeule, ăsta mă poate vedea!“ „Ține-te departe de hublouri!“ Nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
mă poate vedea!“ „Ține-te departe de hublouri!“ Nu mai judeca lucid. Totul se petrecea prea repede. Târându-se pe lângă lăzile de explozibil din magazie, Își zise: „Ar fi bine să nu ratez“ și ateriză pe puntea sasului. Brațele calmarului alunecau În jos, apropiindu-se. Trase de unul din harpoane. Era prins de perete cu o coardă de cauciuc. Norman trase de ea, Încercând să elibereze arma. Tentaculele se apropiau. Smuci cauciucul, dar nici gând să se deblocheze. Ce naiba avea? Tentaculele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
Îndepărtă de pe vizorul căștii, palma care căzu cu greutate pe punte, zvârcolindu-se, separată de brațul animalului. Pereții interiori ai habitatului erau stropiți cu sânge. Un tentacul se mai mișca, celălalt arăta ca un ciot zdrențuit. Amândouă brațele se retrăseseră, alunecând prin trapă. Norman alergă la hublou: calmarul se Îndepărta cu iuțeală, strălucirea-i verde pierzându-se În depărtare. Reușise! Îl Învinsese! Reușise. DH-8 — Câte ai adus? Întrebă Harry, cântărind un harpon În mâini. — Cinci, răspunse Norman. N-am putut duce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
e jenă, adăugă Beth. Mă simt groaznic la gândul că mi-am pierdut așa de ușor cumpătul. Mă simt ca o idioată... Beth lăsase capul În jos, privind țintă În podea. Norman se gândi că era interesant felul În care alunecase de la starea agresivă de Încredere În sine la polul opus, În de autocompătimire umilă. Fără nici o stare intermediară. — Hai să n-o lungim prea mult, spuse Norman. Suntem obosiți cu toții. — Pur și simplu, mă simt oribil, continuă Beth. De-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
N-avem mult timp la dispoziție. Știi că tu ești de vină. Nu se poate să fiu eu. — Ba da. Recunoaște, Harry. Recunoaște acum. Chiar În timp ce vorbea, Norman căuta din ochi seringa. O lăsase undeva În această cameră, dar hârtiile alunecaseră de pe mese, monitoarele zăceau sparte pe podea, peste tot În jurul său era haos... Întregul habitat se legănă din nou și apoi se auzi o explozie groaznică Într-un alt cilindru. Alarmele sunau acum mai ascuțit și se auzea o vibrație

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
Stăm Încă bine. Am reușit“. Se relaxă. Avu senzația că ceva i se târa pe corp. „Din cauza frigului, Își spuse, a trecerii de la frig la cald“. Senzația era neplăcută. Nici șuieratul nu era plăcut auzului: strident, intermitent. Ceva alb Îi alunecă ușor sub bărbie. Deschise ochii și văzu ceva ca un tub alb, argintiu apoi, reglându-și acuitatea vizuală, văzu ochii mici ca niște mărgeluțe și limba care i se zbătea: era un șarpe. Un șarpe de mare. Îngheță. Privi În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
zbătea: era un șarpe. Un șarpe de mare. Îngheță. Privi În jos, mișcându-și numai ochii. Tot corpul Îi era acoperit de șerpi albi. Senzația dezagreabilă era provocată de zecile de șerpi care i se Încolăceau În jurul gleznelor și Îi alunecau printre picioare, peste piept. Ceva rece alunecă pe fruntea sa. Închise ochii, simțind cu groază cum șarpele i se mișcă pe față, În jos spre nas, apoi pe buze, Îndepărtându-se În cele din urmă. Ascultă sâsâitul reptilelor, gândindu-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
mare. Îngheță. Privi În jos, mișcându-și numai ochii. Tot corpul Îi era acoperit de șerpi albi. Senzația dezagreabilă era provocată de zecile de șerpi care i se Încolăceau În jurul gleznelor și Îi alunecau printre picioare, peste piept. Ceva rece alunecă pe fruntea sa. Închise ochii, simțind cu groază cum șarpele i se mișcă pe față, În jos spre nas, apoi pe buze, Îndepărtându-se În cele din urmă. Ascultă sâsâitul reptilelor, gândindu-se la cât de otrăvitori spusese Beth că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]