9,447 matches
-
Glere pe inimă Căldură internă Atac al straturilor Jing și Xue. Principalele tabele patologice ale organelor Yang Vezica biliară Căldură/Umiditate în vezica biliară Simptome generale Examenul limbii Cauze Ten îngălbenit, grețuri, sete, urină închisă la culoare, digestie lentă, gust amar în gură, nehotărâre. Limbă roșie cu depozite galbene Stagnarea energiei ficatului Alimentație necorespunzătoare Frustrare Furie refulată Vid de energie a vezicii biliare Simptome generale Examenul limbii Cauze Amețeli Nehotărâre Ezitare Tulburări intestinale Digestie lentă Limbă slăbită Stagnarea energiei ficatului Alimentație
Manual de masaj tradițional chinez by Michel Deydier-Bastide () [Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
digestie îngreunată, suspine, senzație de gât sugrumat, pierderea poftei de mâncare, dureri abdominale, dizmenoree, acces de furie. Puncte specifice: 3F - 13F - 18V - 20VB. Meridiane: Ficat și Vezică Biliară. Yu Zheng cu glere pe vezica biliară Semne: aceleași semne + grețuri, gust amar în gură, icter, urinări închise la culoare, febră vesperală, sete frecventă. Puncte specifice: 6VC - 9Sp - 3VC - 5F - 20VB. Meridiane: Vezică Biliară și Splină. Yu Zheng cu glere pe inimă Glere calde = extravertire/glere reci = introvertire. Semne: privire dreaptă și fixă
Manual de masaj tradițional chinez by Michel Deydier-Bastide () [Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
Ca să vedeți ce-nseamnă un ceai cu ghinion... Numărul trei ieșise de câteva luni din viața mea; l-am căutat, am apelat și la poliție, dar parcă-l înghițise pământul; greu mi-am revenit după această pierdere și, cu gustul amar al înfrângerii, am acceptat gândul că pur și simplu n-am noroc în dragoste. Bine măcar că păstrasem cartea de vizită a numărului patru. N-a trebuit să-l chem de două ori... De data asta am fost atentă și i-
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
și ca opțiune pătimașă. Îi scrie lui Noica: „Ar fi mai cinstit poate să spun că adevărata mea pasiune n-au fost cărțile, ci Parisul, devenit un loc de tortură precum gura de rai de care tu ai fost atâta amar de vreme supărător de îndrăgostit” (15 ianuarie 1975 Ă 606). Iată cum orice pasiune se dizolvă în suferință, cum orice patimă se convertește în tortură. Or, convertirea aceasta este o ispășire care împlinește și, când gândește așa, Cioran se află
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
inocent, n-avea acea inocență oarbă a naturilor originare, apte să creeze istorie. Din nefericire, el era cultură, nu natură. În general, însă, umorul este pentru Cioran o soluție de supraviețuire. Iată: „Să înțelegi totul Ă și să nu fii amar! Ă o cvasiimposibilitate pe care ar trebui să ne-o impunem și s-o urmărim prin toate eforturile. Să poți spune: Nu mă mai amăgește nimic» Ă și să sfârșești în veselie” (III, 85). Nu peste mult, umorul Ă ca
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
este și a mea. Ne îndoim de rolul, de valoarea, de misiunea noastră; în forul nostru lăuntric, nu credem în ele. Suntem unul din popoarele cele mai lucide care au existat vreodată. Suntem frivoli, bârfitori, superficiali, dar în același timp amari și, sub aparența de fanfaroni, nihiliști până la disperare” (I, 140-141). Ce portret mai bun al lui Cioran decât acesta? Sub masca fanfaronadei, nihilismul, sub acela al frivolității, luciditatea, sub chipul superficialității, disperarea. Așa încât, toate defectele își au reversul lor, iar
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
la ea, m-am înfundat în contrariul ei, într-o tristețe sub-umană, animală, mai rău, într-o tristețe de insectă. Am dorit fericirea gustată în apropierea zeilor, și n-am obținut decât această apatie de termită” (II, 330). Aici, gustul amar al eșecului apare în toată severitatea sa. Neputința și ratarea sunt chiar ceea ce sunt: o înfrângere, dovadă a faptului că Cioran nu s-a putut rupe cu totul de viziunea comună a ratării ca neîmplinire. Dar printr-o retorică în
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
încadrează în social-moral; cheia piesei stă în finalul sub semnul spaimei; toate personajele sînt culpabile; foarte bine construită chiar de la început -, toate dialogurile avînd sens; apariția vecinilor este justificată logic; bine mînuit dialogul sigur, cu umor nefacil; gradat spre grav amar tragic chiar... C-TIN DINULESCU, actor: Foarte bun textul pune în discuție condiția umană; forțele din afară nu corectează, ci lasă spaimele în sufletele celor culpabili; e o arie de investigație foarte largă; o piesă deosebită. HORIA DELEANU, scriitor-teatrolog:...prea
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
mult ca tine... De aia regalitatea nu-i chiar o instituție perimată... Și nici Regele... Octav: Dacă te aude mama, îți dă foc la cort...! Groparul: Da, domnule, omul are nevoie să se devoteze... să se dedice... Și de atîta amar de vreme, românu, săracu, n-are pe cine admira... n-are nici de ce și cui să se dedice... I l-au luat pe Dumnezeu și i-au băgat pe gît o ideologie aberantă... patria i-a fost înlocuită cu marele
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
mult ca tine... De aia regalitatea nu-i chiar o instituție perimată... Și nici Regele... Octav: Dacă te-aude mama, îți dă foc la cort...! Groparul: Da, domnule, omul are nevoie să se devoteze... să se dedice... Și de atîta amar de vreme, românu', săracu', n-are pe cine admira... n-are nici de ce și cui să se dedice... I l-au luat pe Dumnezeu și i-au băgat pe gît o ideologie aberantă..., patria i-a fost înlocuită cu marele
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
un registru dual guvernat de "rîsu'plînsu' ". După ce te destinde cu o primă parte generatoare de hohote, te lovește în plin cu o filosofie a îndoielii și suferinței. Hohotul se crispează tot mai mult pînă se face lacrimă sau surîs amar. Deranjul este mare pentru toate categoriile de public: pentru cei de generația a treia sau chiar a doua, se umblă la conștiință; pentru cei tineri se umblă la curiozitatea pentru ceva ce apare astăzi sub forma unui exotism, a unei
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
are stare pentru că-i matca tuturor apelor, într-însa se varsă toate mările, toate apele" sau "Apa Sâmbetei e în iad; se zice: "Duce-te-ai pe Apa Sâmbetei!" Când îi dorești cuiva un chin mare, îl trimiți la un amar, la o pedeapsă. La capătul lumei e întuneric și este o apă, ea merge în iad." 137 Având putere soteriologică, apa este o modalitate de cunoaștere care înlesnește "trecerea" la înțelesurile ultime ale existenței.138 2. PĂMÂNTUL " Matrice a apei
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
12 feciori și când pornea el cu toți 12, Doamne ferește ce era, prăpădea lumea. Dumnezeu a dat de au murit toți 12 și el s-a supărat așa de tare, că trei ani n-a fost vânt și erau pânele amare. Dumnezeu s-a dus la dânsul și i-a zis: "De ce te mânii, eu i-am luat și-s la mine, în împărăția mea, dară tu fă-ți treaba ta"! De atunci s-a apucat iar la lucrul lui".166
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
da și blestema: / Constantine, Constantine, / Blestemat să fii de mine, / Blestemat de maică-ta, / C-ai dat-o pe soră-ta / Pe hotar-nstrăinate, / N-oi vedea-o pân` la moarte. /Pământu` nu te primească / Și țărna nu te voiască!.../ Ea amar l-o blestemat / Și blestemu s-o legat. / Într-un amurgit de sară, / Constantin ieși afară. Când afară l-o țâpat, / Pământu o tremurat, / El o plâns și o oftat: / " Duce-m-aș și-s îngropat, / Aș sta ici și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
la oamenii din cale, / Și de glasu vântului, / Și de iarba câmpului..."116; "Sub un brad s-o așezat / Ș-amândouă stau la sfat; Mama greu îndurerată, / Oaia de jele curmată. Și cum oaia povestea / Și pădurea asculta, / Frunza de-amar tremura, / Păsări cu jele cânta, / Izvoarele greu plângea, / Stânca-n munte se mișca..."117 Momentele "de trecere" din viața omului sunt însoțite de povața elementelor naturale care participă direct la împlinirea destinului: Când eram de măritat, / Întrebam frunza de fag
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
unde șed, / Cărarea pe unde merg; Plânge patul, când mă culc, / Drumul pe unde mă duc. Plâng și ele, plâng și eu, / Că mi-a fost norocul rău. / Mi-a fost casa sus pe deal / Ș-am trăit viața cu-amar. / Mi-a fost casa sus sub munți, / Unde glas de om n-auzi, / Numai cuci și păsărele, / Ca să mă mângâi cu ele; Numai păsări ciripind, / Când și când cucul cântând, / Mai pe urmă cânt și eu, / Să mai uit amarul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
modalitate de structurare a discursului poetic, are atribuțiile unui personaj liric care transformă actul poetic în procesualitate semantică, determinând metamorfoza sensurilor și realizat de paralelismul sinonimic: " Cine fluieră și cântă / Nu i-ar fi lumea urâtă / Și fața posomorâtă; Cu amar de-l bate vântul, / El mai uită cu cuvântu; / Jalea drumu de i-l trece, / El o fluieră și-i trece. Cât de mare jale-ar crește, / Cântecu o potolește, / Fluieratu-o domolește, / Omu uită și trăiește."217 Utilizarea planurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
218 Paralelismul analogic, structurat pe baza incipit-ului adversativ, aflat în relație semantică directă cu propozițiile circumstanțiale de scop, definesc "cântul" ca dat al vieții care împlinește sortirea inițială "Nu cânt să mă scot în fală, / Da mi-e inima amară; Nici nu cânt să hăulesc, / Da cânt să mă răcoresc; / Nici nu cânt ție să-ți placă; / Cânt la lume că mi-i dragă, / Și mai cânt c-așa mi-i dată / Cât oi fi-n lume purtată; Câte văd
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Și nu știu cum s-o-mpărțit, / De loc nu mi s-o venit, / Că la toți le-o dat cu caru, / Da mie mi-o dat amaru; / La toți le-o dat cât o vrut, / Da eu parte n-am avut, / Numai de-amar și urât; / Tot cât o fost pe pământ, / Numai mie-mi s-o venit, / De asta-am îmbătrânit."227 O altă modalitate de potențare a tonalității meditative este reprezentată de utilizarea întrebărilor retorice, conclusive, care reiau întreaga încărcătură semantică, sugerată
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
lume, lume albă, / Ce te treci așa degrabă, / De ce n-ai îngăduit / Să mă satur de trăit? C-am trecut, lume, prin tine / De nu mai țin minte bine. Am îmblat din vale-n deal / Ș-am trăit viața cu-amar, / Am îmblat din deal în vale / Ș-am trăit cu supărare, / Am îmblat văile-n ling, / N-am noroc să trăiesc mult. Când mi-ar fi lumea mai dragă / M-am veștezit prea degrabă, / Când mi-ar fi drag să
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
lui se oprea, / Mândră nuntă pregătea, / Pe Ileana și-o gatea / Cu peteală de mireasă, / Cunună de-mpărateasă, / Și rochița nețesută, / Din pietre scumpe bătută. / Apoi mândri, el și ea / La biserică mergea. / Dar când nunta se făcea, / Vai de el, amar de ea! / Candelele se stingea, / Clopotele se dogea, / Sfinții fața-și ascundea, / Preoți în genunchi cădea. Iar mireasa, vai de ea! / Frig de moarte-o cuprindea / Căci o mână se-ntindea / Și pe sus o ridica / Și-n mare mi-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Ca mine străin să fie. / Să nu-și aibă casa casă, / Nici mâncare pe-a lui masă, / Să-i fie cărarea neagră / Și viața lui pribeagă. Și te du, cucule, iară, / Să-l alungi din țară-afară, / Să-i fie pâinea amară / Și printre străini să piară!"294 Denominativul metaforic decodează discursul liric, la nivelul semnificațiilor textuale construind interdependența dinamică a opozițiilor contextuale: "Cucule, puiuț de leu, / Du-te la puiuțu meu, / Spune-i că te-am trimăs eu: Să mănânce și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mândra mea cea dragă, / Cucul netezându-și penele / Ca mândra sprâncenele."303 În satul patriarhal, cucul prevestea nu numai destinul individual, al fiecăruia în parte, ci și destinul întregii comunități: "Cucule cu pană sură, / Cântata-ai la noi pe șură / A amar, nu-a voie bună; Ai cântat as`-primăvară / A jale ș-a rău în țară; / Ai cântat pe-un mușuroi, / Tot a jale și-a război. / S-o dus oamenii din sate / Tot în vagoane-ncărcate / În neagra străinătate."304
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
autoritățile românești au acționat mult mai lent în sensul unor schimbări în sănătate. Nemulțumirea publicului și pierderile de vieți omenești au fost ignorate. Iar în sănătate formula „victimele sistemului” nu e o simplă figură de stil, din păcate. Ca o amară ironie a sorții, singurul medic ce și-a propus să calculeze într-un județ-pilot numărul morților evitabile (profesorul Liviu Cocora) a decedat din cauza unui cancer, depistat într-un stadiu în care nu mai era posibilă salvarea. Ofertele electorale și programele
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
cu precădere din învățământul universitar. Arestările politice au devenit la ordinea zilei. In această perioadă tecucenii aflau în fiecare dimineață numărul celor arestați de pe stradă sau din casele lor comentând timorați în șoaptă acea vânătoare de vrăjitoare. Din acest pahar amar și otrăvit au trebuit să bea mii de cetățeni din localitățile fostului județ Tecuci. Astfel aceștia au îngroșat rândurile gulagului românesc la închisorile de la Aiud, Jilava, Sighet dar mai ales prin lagărele de exterminare de la Canalul Dunărea-Marea Neagră și lagărul
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]