9,933 matches
-
de la Berlin, rămâneam, după anii petrecuți în Chile și Brazilia, în "Ginta Latina", de care eram atât de atașat. Trecusem prin Madrid de 3 ori în 1981, la întoarcerea de la Santiago, având în spate mereu ochii albaștri ai "colegilor" de la Ambasadă, în 1991, cu ocazia negocierii Programului de colaborare cultural-științifică, și în iulie 1995, la întoarcerea de la Rio de Janeiro. Gândeam că acum voi avea posibilitatea să cunosc mai în amănunt o țară care s-a impus de-a lungul secolelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
deloc încurajatoare. Pe mine cele auzite nu mă deranjau, prin pregătirea și experiența mea profesională și prin felul meu de a fi, înțelegător și cooperant, eram capabil precum Don Quijote să fac față oricăror "mori de vânt". Din deplasările anterioare cunoșteam ambasada de pe Avenida Alfonso XIII nr. 157, o stradă liniștită dintr-un cartier liniștit, ferit de aglomerația marilor bulevarde. Era un edificiu fără personalitate, de 4 etaje, care suferise mai multe "șantiere", oferind suficient spațiu pentru birouri și locuințe. Chiar locuisem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Îmi vine să râd când îmi amintesc despărțirea de ei la plecarea spre Madrid, când mă căinau ca la prohod, cu clasica formula creștinească: "Unde te duci tu Vasile, dragul nostruuu...?".) Un prim-colaborator cu gradul de consilier, în toate ambasadele din lumea civilizată, e o "instituție" importantă. El e diplomatul care practic organizează și supervizează activitatea ambasadei în toate sectoarele, reprezintă pe șeful misiunii față de autoritățile locale în absența acestuia din țară sau localitate, este primul "consultant" al ambasadorului în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ca la prohod, cu clasica formula creștinească: "Unde te duci tu Vasile, dragul nostruuu...?".) Un prim-colaborator cu gradul de consilier, în toate ambasadele din lumea civilizată, e o "instituție" importantă. El e diplomatul care practic organizează și supervizează activitatea ambasadei în toate sectoarele, reprezintă pe șeful misiunii față de autoritățile locale în absența acestuia din țară sau localitate, este primul "consultant" al ambasadorului în problemele politico-diplomatice și în general "mâna dreaptă" a acestuia. Prezența și contribuția sa sunt cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
publicist recunoscut, fusese angrenat în problemele interne ale României postdecembriste și prin studiile sale de hispanistică și traducerile făcute ani de-a rândul cunoștea realitățile țării de reședință. Având în vedere antecedentele cu predecesorii mei, îmi imaginez că cei din ambasadă mă priveau cu vădită curiozitate, gândindu-se cum o să reacționez și cât o să rezist. Nu eram adeptul formulei latinului Flavius Vegetius Renatus, "si vis pacem , para bellum" dacă vrei pace, pregătește-te de război, ci al formulei "si vis pacem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
comentarii despre "om și stilul său", cred că devenise mai prudent în "atacuri la baionetă" cu sau fără motiv. Am intrat repede în probleme și am început suita de vizite de prezentare la autoritățile spaniole și la primii-colaboratori de la celelalte ambasade și la Madrid erau peste 100 de ambasade! La Ministerul de Externe spaniol am avut întrevederi cu directorii generali și directorii care coordonau arii de probleme sau arii geografice. Erau și ei interesați să afle "din sursă diplomatică" despre România
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
devenise mai prudent în "atacuri la baionetă" cu sau fără motiv. Am intrat repede în probleme și am început suita de vizite de prezentare la autoritățile spaniole și la primii-colaboratori de la celelalte ambasade și la Madrid erau peste 100 de ambasade! La Ministerul de Externe spaniol am avut întrevederi cu directorii generali și directorii care coordonau arii de probleme sau arii geografice. Erau și ei interesați să afle "din sursă diplomatică" despre România, cum și eu eram interesat să aflu despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
care îl coordona, reafirmându-se "disponibilitatea" Părții spaniole pentru sprijinirea demersurilor de integrare euro-atlantică ale României. Cu colegii prim-colaboratori am luat-o, cum se spune în spaniolă, "despacito" încetișor, programându-mi întrevederi în funcție de "priorități" mai întâi cu cei de la ambasadele statelor membre NATO și UE, cu cei ai statelor vecine, ai statelor asociate la UE, ai statelor latino-americane... Discutam probleme de relații bilaterale, probleme internaționale. Majoritatea fiind diplomați de carieră, discuțiile erau "la obiect" și, ca atare, interesante pentru ambele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
nu te pripești, să iei cele mai bune decizii, să nu intri în panică și să rămâi mereu stăpân pe capul tău și de multe ori și pe picioarele tale, având în vedere numeroase probleme "extra" la care ești solicitat. Ambasada de la Madrid nu avea suficient personal pentru o vizită de acest nivel și nu dispunea nici de dotarea materială necesară. Eram totuși în 1995, speram la intrarea în "buna familie europeană", dar la sosirea președintelui Iliescu la aeroport și mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
dispunea nici de dotarea materială necesară. Eram totuși în 1995, speram la intrarea în "buna familie europeană", dar la sosirea președintelui Iliescu la aeroport și mai ales la participarea la locul desfășurării Reuniunii, am trăit un sentiment de jenă "coloana" Ambasadei României avea cele mai modeste, demodate și învechite mașini. Lângă Mercedesurile și BMW-urile delegațiilor din fostele țări "frățești", noi, în afară de autoturismul de reprezentare al șefului misiunii, un Fiat oareșicare de culoare "oliv", expuneam cu mândrie gloria națională 4 autoturisme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cu Cehia, Polonia și Ungaria și nu și cu România și Bulgaria. Adevărul este că nu eram încă pregătiți pentru UE și aderarea noastră atunci ne-ar fi adus mai multe dezavantaje decât avantaje. Am fost onorați cu vizitele la ambasadă ale domnilor Ion Iliescu și Teodor Meleșcanu. Pentru aceste ilustre prezențe ambasadorul dispusese "măsuri speciale": totul trebuia să strălucească, ceea ce era normal, și nimeni să "miște în front", respectiv toate geamurile să rămână închise, ușile să nu scârțâie, copiii să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
general", cu pregătirile, emoțiile și panica declanșată într-un orășel de provincie la vestea sosirii perechii "de la centru". Dar nici acolo nu erau dictate asemenea "dispoziții". Nu contest măsurile ce se impun la atare vizite, dar de aici și până la "Ambasada sunt eu!", fără bucuria tuturor românilor, diplomați, corp administrativ, soții, copii, de a-l saluta pe președintele lor (cunoscut drept un sincer admirator al unor atare întâlniri) era cale lungă. Spunea un critic francez acum doua veacuri: "Stilul e omul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
-mi era pe plac, nu mie ca persoană, ci mie ca diplomat român! Trecut și acest moment, se apropia sfârșitul anului cu zile și nopți de activitate intense în pregătirea rapoartelor și planificarea activității din următorul an. Fiecare angajat al ambasadei își întocmea materialele "pe felia lui", eu având rolul de a le asambla și unifica, de a redacta capitolul esențial al relațiilor bilaterale politice și de a superviza setul de anexe ce însoțeau atât "Raportul", cât și "Planul de măsuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
număr mare de politicieni, parlamentari, oameni de afaceri, de cultură, sportivi, turiști și, nu în ultimul rând , oameni în căutarea unui loc de muncă mai bine retribuit. Deși obligația din perioada "socialismului victorios" ca orice delegat român să treacă pe la ambasadă căzuse în desuetudine, totuși zilnic ambasada era frecventată de o paletă largă de "profesii și interese", sosiți din România, care doreau informații, sprijin, legalizare de documente, intervenții la autorități etc. Solicitările erau primite și soluționate de la caz la caz în funcție de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de afaceri, de cultură, sportivi, turiști și, nu în ultimul rând , oameni în căutarea unui loc de muncă mai bine retribuit. Deși obligația din perioada "socialismului victorios" ca orice delegat român să treacă pe la ambasadă căzuse în desuetudine, totuși zilnic ambasada era frecventată de o paletă largă de "profesii și interese", sosiți din România, care doreau informații, sprijin, legalizare de documente, intervenții la autorități etc. Solicitările erau primite și soluționate de la caz la caz în funcție de "petent" de ambasador (dacă era vorba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cu ambasadorul, Excelența Sa îmi dă să citesc un articol din "România Mare", atrăgându-mi atenția asupra un pasaj subliniat cu roșu. Articolul era despre întâlnirea de fotbal Atletico-Steaua și despre Madrid, iar pasajul "în roșu" menționa trecerea lui Vadim pe la ambasadă, acesta concluzionând că "singurul diplomat adevărat de la ambasada României la Madrid este domnul consilier Vasile Macovei"! Mi-a venit să râd, deși așa cum mă băgase "în cerneală" domnul Vadim nu era motiv de râs, având în vedere că singurul diplomat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
articol din "România Mare", atrăgându-mi atenția asupra un pasaj subliniat cu roșu. Articolul era despre întâlnirea de fotbal Atletico-Steaua și despre Madrid, iar pasajul "în roșu" menționa trecerea lui Vadim pe la ambasadă, acesta concluzionând că "singurul diplomat adevărat de la ambasada României la Madrid este domnul consilier Vasile Macovei"! Mi-a venit să râd, deși așa cum mă băgase "în cerneală" domnul Vadim nu era motiv de râs, având în vedere că singurul diplomat "adevărat" din ambasadă nu eram eu, ci persoana
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
că "singurul diplomat adevărat de la ambasada României la Madrid este domnul consilier Vasile Macovei"! Mi-a venit să râd, deși așa cum mă băgase "în cerneală" domnul Vadim nu era motiv de râs, având în vedere că singurul diplomat "adevărat" din ambasadă nu eram eu, ci persoana care încadrase paragraful cu roșu! (Ciudate mai sunt meandrele vieții "România Mare" a publicat mai multe articole având drept "țintă" pe ambasadorul României la Madrid, dar tot în respectiva revistă aveam să citesc prin 2006
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
acțiunea contra unei firme de transport maritim din Taiwan, proprietara navei de pe care fuseseră aruncați în apele Atlanticului, în apropierea coastelor Canadei, 6 români, "pasageri clandestini". Cu domnul Viorel Mărgineanu, pictor și "ministru", aveam să organizăm la Centrul cultural al ambasadei o frumoasă expoziție cu lucrări ale maestrului, având ca temă unică fluturii. Cu fluturii domnului Mărgineanu avea să se lumineze și ambasada și să capete un aer de senin și primăvară. Reușeam uneori, e adevărat cu greu, având în vedere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
6 români, "pasageri clandestini". Cu domnul Viorel Mărgineanu, pictor și "ministru", aveam să organizăm la Centrul cultural al ambasadei o frumoasă expoziție cu lucrări ale maestrului, având ca temă unică fluturii. Cu fluturii domnului Mărgineanu avea să se lumineze și ambasada și să capete un aer de senin și primăvară. Reușeam uneori, e adevărat cu greu, având în vedere multiplele sarcini cotidiene, să mă mai dedic și unor vizite și întâlniri nu numai utile, dar și plăcute. Așa a fost deplasarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
în vremea romanilor cu numele de Complutum), s-a mutat, din rațiuni de spațiu, în 1836, la Madrid, păstrându-și vechiul nume. La 7 mai 1920, regele Alfonso XIII (cel de la care vine și numele străzii pe care se află Ambasada României) a decis realizarea unui campus universitar modern, construcție pe care n-avea s-o vadă finalizată, fiind detronat în 1931 și exilat la Roma. Localul avea să fie inaugurat la 15 ianuarie 1933, în perioada Războiului civil sediul Facultății
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
călătoria de aproape 600 de kilometri (dus-întors) mi s-a pus la dispoziție o bătrână Dacie, eu urmând să prestez și funcția de șofer. Am plecat la drum cu soția, gândindu-mă mereu la sfaturile șoptite de unul din "profesioniștii ambasadei": "Aveți grijă n-o goniți, n-o bruscați, că-i bătrână și năbădăioasă, să nu cumva să vă lase pe drum! Și mai fiți atent și la frâne, că-s cam uzate plăcuțele!" Cu asemenea îndemnuri, mă simțeam aidoma unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
dispuși și cu "bătrâna carapace" mai vioaie ca oricând. Orașul Albacete ne-a primit cu o vreme frumoasă și cu niște organizatori foarte atenți și grijulii, care răspundeau de minune etimologiei arabe a localității, Al-Basit = simplul. Alături de alți colegi de la ambasadele din Madrid, am dezbătut timp de două zile "problemele europene" și am avut și timp să vizităm orașul și împrejurimile. M-au impresionat simplitatea oamenilor, ospitalitatea, arhitectura originală a caselor. La acest capitol, o excursie făcută într-o zonă muntoasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Albacete, n-a mai urmat nimic la capitolul deplasări oficiale, așa că aveam să-mi închei misiunea în Spania fără să fi trecut prin Valencia, Barcelona, Bilbao, Saragosa, Burgos... A urmat doar o vară fierbinte, cu călduri sufocante. În curtea din spatele ambasadei trona o piscină mare care, după program, ne-ar mai fi domolit arșița. M-am mirat că nu poate fi folosită și m-am interesat pe ici, pe colo de ce. Mi s-a spus că ar avea chipurile o fisură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
fi domolit arșița. M-am mirat că nu poate fi folosită și m-am interesat pe ici, pe colo de ce. Mi s-a spus că ar avea chipurile o fisură, pe unde se pierde apa, pe care însă meseriașii din ambasadă o puteau repara fără probleme cu doar un sac de ciment. Problema era însa alta, scăldatul deranja pe locatarii de la ultimul etaj, respectiv pe Domnul și Doamna, care au interzis folosirea piscinei! Eram asemenea lui François Villon dintr-un poem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]