9,641 matches
-
fumegă, nor negru, cenușiu. Irina soarbe și ea, scurt. Cerul fumegă, barbar și gigantic fumegă norul nopții, ca un trup încordat, să înhațe prada, să-și potolească așteptarea. Primăvara asta!... izbucnește Irina. A putrezit fibra, nu? Până și schimbarea de anotimp ne sperie. D-asta te-am chemat. Când tot aștepți, improvizezi soluții. Iartă-mă. Și pentru Marga, iartă-mă. Era nefiresc, prost dispus, patetic. Ianuli se apleacă să-și ia paharul chiar în clipacând Irina îl depune, în sfârșit, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mâinile tremură, înfrigurate să apuce, să strângă, să descarce. Strâns, în muțenia lui etanșă, combatantul de altădată e încă viu. E încă viu, kir Ianuli, dar nu aude și nu vede semnele schimbării, aici, la un pas, la un pas. — Anotimpul capcană... izbutește Irina să murmure. Un timp... un timp ne... nerăbdător. Oameni prea răbdători, într-un timp nerăbdător. Timpul nerăbdător cu răbdătorii... bâlbâie Irina repede repede. Ecranul ferestrei se întunecă și iar se luminează. O flamă înlocuiește bezna: chipul fosforescent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și scroafa cutreierând, imperială, orașul, ronțăind mereu alte fragede oscioare de cavaleri imprudenți. Este, da, da, este chiar nerăbdătoarea soțioară a răbdătorului domn Ianuli: iapa sa inestimabilă! Nărăvașa Emilia, zisă Mila, Mila Ianuli. Curvoiul. Zeitatea înlocuirilor și înlocuitorilor, Curvoiul marelui anotimp păgân, batjocura seducătoare... da, da, asta voise, de fapt, să-l întrebe pe amuțitul combatant, exilat în lună... ce mai face Curvoiul, cum te mai descurci cu sublima, spurcata? Dar nu mai are timp, mâinile și lacrimile și scâncetul pornesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
angelic, tembel, stingher, pe chipul în transă. Mâinile bâjbâie în întuneric, tremurând. Când se dezmeticește, bărbatul se află din nou în același loc, în fața ei. Nu se privesc, privesc craterul negru al cafelei, adâncul de zaț, himera. — E o capcană, anotimpul? Dacă am schimba termenii, dacă am inversa? Ce zici, dacă am inversa? Nu anotimpul nu mai are răbdare, ci oamenii. Aerul e rece și negru și vânăt, așa îl vrea. Partenerul e undeva alături, chircit, redus. Doarme sau doar ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dezmeticește, bărbatul se află din nou în același loc, în fața ei. Nu se privesc, privesc craterul negru al cafelei, adâncul de zaț, himera. — E o capcană, anotimpul? Dacă am schimba termenii, dacă am inversa? Ce zici, dacă am inversa? Nu anotimpul nu mai are răbdare, ci oamenii. Aerul e rece și negru și vânăt, așa îl vrea. Partenerul e undeva alături, chircit, redus. Doarme sau doar ține ochii inchiși. Nu îndrăznește să-l tulbure. Își pleacă doar obosită capul. Trezire, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pe role, cu piepturi enorme și tari, trec pe lângă tine în viteză, iar un miliard de ghicitoare așteaptă să le spună trecătorilor viitorul. Ne plimbăm, uitându-ne la Pacific. Arată îmbietor, dar e o senzație înșelătoare, pentru că, având în vedere anotimpul, apa e probabil foarte rece. Ne îndreptăm spre o cafenea mică și comandăm cafea neagră și salată, fără sos pentru că după o plimbare prin trăsnita Venice, nu prea ai tendința să te îmbuibi. L.A. e un loc foarte ciudat. Toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
niște necunoscuți pe caietul lui roz, ajuns aproape de sfârșit, și să vadă ultima propoziție consemnând simplu evenimentul de azi-dimineață: Mi s-a sculat. Geamul înalt al salonului dă spre curtea interioară, care acum oferă o priveliște de iarnă uscată, de anotimp când nimic nu te reține printre cei vii. Curtea e mărginită de un gard de tablă roșu-cărămiziu, în spatele căruia nimeni nu știe ce se întâmplă. După gardul roșu, prima apariție ar fi Tudor, în camera unde l-a sechestrat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Apelul dumneavoastră a fost transferat la Centrala Endwich, aud o voce metalică. Vă rugăm să țineți minte următorul număr pentru apelurile dumneavoastră ulterioare: 0800... — Ce se întâmplă? zice Suze. — Mă transferă la nu știu ce centrală, spun, moment în care se aud Anotimpurile. Probabil că e pentru a fi mai rapizi și mai eficienți. Ce ca lumea, nu? Să rezolvi la telefon. — Bine ați venit la Banca Endwich! zice o voce nouă de femeie în urechea mea. Vă rugăm să tastați numărul contului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
învață meșteșugul, spală podele, curăță sertare pentru machiaj, umple borcane cu apă și are grijă de garderoba actriței din rolul principal. Așa reușește să stea lângă cortină în timpul spectacolelor. Absoarbe totul, ca un câmp primăvara, când e prima ploaie din anotimp. În timpul reprezentației din noaptea de Anul Nou, reușește să-și joace primul rol, alcătuit dintr-o singură replică. Replica e: Ceaiul, doamnă. Pentru acest rol, se costumează cu grijă. Părul e strâns sus, prins cu perle și ornamente strălucitoare. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ca ei să producă o recoltă foarte mare. E un an bun în ce privește vremea. Păi, imaginea nu e chiar atât de grozavă, răspunde premierul Zhou. Tinerii și localnicii nu se înțeleg bine. Tinerii nu știu prea multe despre importanța respectării anotimpurilor. Credeau că mașinile pot face totul pe orice fel de vreme. Însă a fost anotimpul ploios. Sute de tractoare au intrat pe câmpuri - erau ca niște broaște cu picioarele tăiate. S-au împotmolit și nu s-au putut deplasa un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
imaginea nu e chiar atât de grozavă, răspunde premierul Zhou. Tinerii și localnicii nu se înțeleg bine. Tinerii nu știu prea multe despre importanța respectării anotimpurilor. Credeau că mașinile pot face totul pe orice fel de vreme. Însă a fost anotimpul ploios. Sute de tractoare au intrat pe câmpuri - erau ca niște broaște cu picioarele tăiate. S-au împotmolit și nu s-au putut deplasa un inch. Și când și-au dat seama de greșeala lor, era prea târziu. Cu ajutorul localnicilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
data viitoare! Fiecare frază a unui astfel de taler cu două fețe trebuie interpretată ca prorocirea Pythiei! Secretomania În luptă cu vanitatea, să te facă să crezi că ești la mâna lor! Îl deprimă și primele zile din martie, fără anotimp. Dacă te uiți, așa cum face el acum, la limbile anemice de zăpadă căzute În timpul nopții peste straturile din grădină În care n-au mai rămas decât tulpinile Înnegrite, cu spinii muiați de umezeală, ale trandafirilor, poți foarte ușor să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
și mi-au răcorit de atâtea ori așteptarea copilăriei, încununată cu apariția ta, mamă? Răspunsul, îmi șoptește valul, e vânare de vânt... Și sufletul meu, cel de acum, aleargă nebun: mare, mugur, frunză, căpușă, floare, fruct, holde, brumă și chiciuri... anotimpuri ale omului, anotimpuri ale vieții. Și foamea mea de acum e de alte țărmuri și setea e de alte depărtări ce tremură în mine și-atâtea aspirații... Involuntar, vinovăția-mi dă târcoale însă. Și-atunci, mă întreb din nou: sunt
Alt tu, alt eu, aceleaşi. In: ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_662]
-
răcorit de atâtea ori așteptarea copilăriei, încununată cu apariția ta, mamă? Răspunsul, îmi șoptește valul, e vânare de vânt... Și sufletul meu, cel de acum, aleargă nebun: mare, mugur, frunză, căpușă, floare, fruct, holde, brumă și chiciuri... anotimpuri ale omului, anotimpuri ale vieții. Și foamea mea de acum e de alte țărmuri și setea e de alte depărtări ce tremură în mine și-atâtea aspirații... Involuntar, vinovăția-mi dă târcoale însă. Și-atunci, mă întreb din nou: sunt eu sau altă
Alt tu, alt eu, aceleaşi. In: ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_662]
-
puse pe cant și lustruite cu ceară de albine, scări interioare răsucite cu grație spre odăile de sus. Două statui din bronz, un arap și o negresă, așteptau la picioarele lor, oferind oaspeților tăvi cu fructe, nuci sau flori, după anotimp. Un cerdac încăpător în față și balconașul din spate, cu vedere spre lac, împlineau arhitectura acelei case primitoare construite pentru liniște și desfătare. O undă de însuflețire învăluia perechile, căci, amănunt important, în fiecare trăsurică nu încăpeau decât cel mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
urmă, pe de lături, ne-cunoscute, ne-iubite, ne-privite, ne-nimite... Nu-mi aduc aminte nici timpul: plecasem, când, În care moment al zilei? Pe lumină? Pe Întuneric - pe ce? Și când anume umblam În urma carului: noaptea? Ziua? În ce anotimp, an? Fusesem mutat, din calidor, În drumul Chișinăului. Încremenit, pe pas. Alt salt; altă mutare (de șah): Chișinău. A, da: la Chișinău, În Piața Gării (Îi va fi spunând altfel, eu Îi spun cum văd), am văzut primul meu tramvai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
insectele să zboare și să bâzâie undeva dincolo de livadă. Sub pământ, auzea apa gâlgâind, auzea cum era absorbită de copacii din jurul lui; auzea respirația frunzelor și mișcările maimuțelor adormite. Ici și colo pe crengile din jurul său, ultimele guave din acel anotimp atârnau printre frunzele luminate de lună. Una, două, trei din ele... atât de coapte, de grele, încât cea mai mică atingere le putea face să cadă din copac. Culese una. Formă perfectă de Buddha. Fermentând la interior, neinteresată de lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
pentru bluzițele decoltate de vară, în care toate celelalte femei arătau senzațional. O singură dată purtase și ea o bluză la modă, ceva în stil țigănesc, căzut pe umeri, dar se simțite ca un camionagiu travestit. În consecință, iarna era anotimpul preferat al lui Susan - anotimpul înfofolelii. Picioarele erau cele mai reușite pentru că erau lungi, bine definite, ferme fără a fi însă și musculoase. În perioada fustelor mini, Susan fusese în elementul ei. Ieșind din apă, femeia și-a luat prosopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
în care toate celelalte femei arătau senzațional. O singură dată purtase și ea o bluză la modă, ceva în stil țigănesc, căzut pe umeri, dar se simțite ca un camionagiu travestit. În consecință, iarna era anotimpul preferat al lui Susan - anotimpul înfofolelii. Picioarele erau cele mai reușite pentru că erau lungi, bine definite, ferme fără a fi însă și musculoase. În perioada fustelor mini, Susan fusese în elementul ei. Ieșind din apă, femeia și-a luat prosopul pe care-l lăsase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cu soarele ce te bătea în cap, drept și imparțial, dezolant și copleșitor, pentru că înăuntru, în imensul birou întunecos, apărat de exterior de geamuri groase și perdele fine, albe și imaculate, aerul condiționat menținea permanent, zi și noapte, în toate anotimpurile anului, aceeași temperatură, aproape de gheață, cum cerea fără nici o discuție guvernatorul Hassan-ben-Koufra, ca să lucreze cu plăcere. Sahara, văzută de acolo, cu un pahar de ceai într-o mână și o Davidoff-Ambassatrice în cealaltă, era suportabilă până la un punct, iar uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
intact. Nu mă satur contemplându-te, cu uimire, cu dragoste. Nu vreau ca mulțimea care ne invadează să-mi schimbe privirea. Mă Îndepărtez vara ca să te regăsesc iarna. — Iarnă, vară, te Îndepărtezi, mă regăsești, crezi că poți dispune nepedepsit de anotimpuri, de ani, de viața ta, de a mea? N-ai Învățat nimic de la Khayyam? „Dintr-odată, Cerul Îți fură chiar clipa necesară să-ți umezești buzele”. Privirea ei se cufundă Într-a mea pentru a mă citi ca pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nu își va întâlni niciodată destinatarul, dar cu toate acestea, este scrisă cu dăruire, emoție și grijă. Nu l-am mai văzut niciodată de atunci, ca și când nu ar mai fi ieșit din clipa aceea din casă, îmbunătățind încontinuu pictura aceea, anotimp după anotimp, an după an, adăugând urmele trecerii timpului, pătându-și mâinile, înnegrind coapsele slăbite, întunecând pielea feței, înnegrind cearcănele din jurul ochilor, trec pe acolo pustie și apatică asemenea unei umbre, cu privirile în pământ, să nu mă vadă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
va întâlni niciodată destinatarul, dar cu toate acestea, este scrisă cu dăruire, emoție și grijă. Nu l-am mai văzut niciodată de atunci, ca și când nu ar mai fi ieșit din clipa aceea din casă, îmbunătățind încontinuu pictura aceea, anotimp după anotimp, an după an, adăugând urmele trecerii timpului, pătându-și mâinile, înnegrind coapsele slăbite, întunecând pielea feței, înnegrind cearcănele din jurul ochilor, trec pe acolo pustie și apatică asemenea unei umbre, cu privirile în pământ, să nu mă vadă, și abia după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
copilărie care s-au risipit în tumultul vieții, amintindu-mi de o existență îndepărtată, de pe vremea când nici măcar eu nu mă cunoșteam, nu știam ce culori îmi plac, ce îmi place să mănânc și să beau, ce condimente folosesc, ce anotimp prefer, de ce sufăr cel mai mult, de frig sau de cald; se pare că răspunsurile mele o captivează și, deși nu își notează nimic, parcă am impresia că nu le va uita niciodată până la sfârșitul vieții, și apoi mă întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
poate sta așezată, ochelarii de citit îi măresc ochii, dar îi scoate imediat după ce intru și își pune hârtiile pe genunchi. O dimineață luminoasă, spune ea ceremonios, acum te-ai trezit? Eu mă gândesc la începutul albăstrui al acestei dimineți, anotimpuri întregi s-au schimbat de atunci, apoi bâlbâi, nu, chiar nu, l-am dus pe soțul meu la medic, iar ea oftează, ce se va întâmpla, Naama, și eu încep deja să mă scuz, dar ea mă oprește cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]