26,366 matches
-
specialist extrem de reputat în aceste chestiuni, categorisirea dură de teratologie politico-socială. Erau și unii care exprimau o opinie diferită, protestau că legile sunt sfinte, ce stă scris trebuie să fie respectat, doară pe cine o durea, și că, dacă o apucăm pe cărarea subterfugiilor și pe scurtătura micilor aranjamente pe sub masă, vom merge drept spre haos și spre dizolvarea conștiințelor, pe scurt, dacă legea stipulează că în caz de catastrofă naturală alegerile trebuie repetate după opt zile, atunci să se repete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cu adevărat când i-ați spus prietenului dumneavoastră acele cuvinte, Am răspuns, Dați-ne alt răspuns, acela n-a fost bun, Era singurul pe care vi-l puteam da pentru că e cel adevărat, Asta e ceea ce credeți, Doar dacă mă apuc să inventez, Faceți-o, pe noi nu ne deranjează deloc să inventați răspunsurile pe care le credeți de cuviință, cu timp și răbdare, plus aplicarea adecvată a anumitor tehnici, veți ajunge la ceea ce dorim să auzim, Spuneți-mi atunci care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
că prim-ministrul ar fi trebuit să termine discursul în punctul în care a anunțat declararea iminentă a stării excepționale, că tot ceea ce a spus după aceea era absolut inutil, că pentru canalii doar măciuca e bună, că dacă ne apucăm acum să umblăm cu mănuși suntem terminați, că dușmanului nici apă să nu-i dai, și alte expresii tari de factură similară. Tovarășii lor argumentau că nu era chiar așa, că șeful o fi avut motivele lui, dar acești pacifiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
din nou. Nu era totul pierdut. Dădu ordin să se întoarcă la baze agenții repartizați la munca de teren, îi concedie fără menajamente pe cei angajați pe termen, trase un perdaf celor din poliția secretă aflați în cadru și se apucă de treabă. Era clar că orașul era un furnicar de mincinoși, că cei cinci sute care erau în puterea lor mințeau și ei de îngheța apele, dar între aceia și aceștia exista o diferență, în timp ce unii erau încă liberi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
asediat, încercuit de un inamic, când adevărul este că acest inamic, fie-mi permis să-l numesc așa, nu se află afară, ci înăuntru. Miniștrii se uitară unii la alții, șeful guvernului făcu o figură de om nelămurit și se apucă să umble prin niște hârtii. Dar ministrul apărării avea să triumfe în bătălia semasiologică. Există un alt mod de a vedea lucrurile, Care, Că locuitorii capitalei, când au dezlănțuit rebeliunea, presupun că nu exagerez dând numele de rebeliune la ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
au votat toți în alb, deși este evident că mulți au făcut-o la repetarea scrutinului, a fost pur și simplu pentru că le-a lipsit cuvântul de ordine. Nimeni n-ar crede dacă le-am spune că șaptesprezece s-au apucat să înfrunte optzeci și trei, vremea bătăliilor câștigate cu ajutorul lui dumnezeu a trecut. O altă curiozitate firească ar fi dorința de a ști ce li s-a întâmplat celor cinci sute de persoane arestate în rândurile de votanți de spionii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
la telefon ca să-și informeze ziarul că orașul se predase. Megafoanele poliției strigau în gura mare că nu erau permise grupuri mai mari de cinci persoane, dar oamenii erau câte cincizeci, cinci sute, cinci mii, cincizeci de mii, cine se apucă, într-o situație din acestea, să numere din cinci în cinci. Comandamentul poliției voia să știe dacă putea să folosească gaze lacrimogene și să tragă cu tunuri de apă, generalul diviziei nord, dacă îl autorizau să ordone avansarea tancurilor, generalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
gândit, lucrurile se petrec ca și cum populația ar asculta de un plan, ca și cum ar exista o coordonare centrală, Nu cred, dragul meu prim-ministru, știți mult mai bine decât mine că teoria conspirației anarhiste nu avea nici un capăt de care să apucăm, iar cealaltă teorie, că un stat străin cu intenții rele era implicat într-o acțiune destabilizatoare împotriva țării noastre, nu era mai bună ca prima, Credeam că aveam situația complet sub control, că eram domnii și stăpânii situației și până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ucenicului vrăjitor, acela care nu a știut să oprească puterile magice pe care le pusese în mișcare, Cine este, în acest caz, în opinia dumneavoastră, domnule prim-ministru, ucenicul vrăjitor, ei sau noi, Mă tem serios că ambii, ei au apucat pe un drum fără ieșire și nu s-au gândit la consecințe, Iar noi ne-am luat după ei, Așa este, acum problema este să știm care e pasul următor, În ceea ce privește guvernul, nimic altceva decât să mențină presiunea, este evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
care consta în a face să cadă aceeași pedeapsă dură, fără deosebire, asupra apărătorilor fermi ai păcii și asupra promotorilor declarați ai dezordinii. Ca să nu se lanseze orbește în aventură, câțiva dintre ei, cu bune relații în sferele puterii, se apucară să sondeze prin telefon dispoziția guvernului în ceea ce privește gradul de probabilitate a unei autorizații, exprese sau tacite, care să permită intrarea în teritoriul liber a acelora care, din multe motive, începeau să se desemneze pe ei înșiși ca încarcerați în propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
să cadă. Nu mai e nevoie să spunem că, puși dintr-o dată în fața responsabilităților lor, membrii comitetului n-au rămas cu brațele încrucișate așteptând ca marea roșie să se deschidă larg în calea lor. Cu telefonul mobil în mână, se apucară să trezească toate persoanele influente care considerau că puteau fi smulse din somn fără să reacționeze cu o iritare excesivă, și era foarte posibil ca situația complicată să sfârșească prin a se rezolva în modul cel mai fericit pentru fugarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
asta nu ajunge și atunci mă doare sufletul mult mai mult decât vă pot spune, Domnule președinte, gura mea este și va fi închisă, Și a mea la fel, și a mea la fel, dar sunt momente în care mă apuc să-mi imaginez ce ar putea fi această lume dacă toți am deschide gura și n-am mai tăcea până nu, Până nu ce, domnule președinte, Nimic, nimic, lăsați-mă singur. Trecuse mai puțin de o oră când prim-ministrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
tot te poți descărca. Președintele luă scrisoarea, se uită la ea ca și cum n-ar fi văzut-o și întrebă, Ce vă gândiți să faceți, Eu unul, nimic, răspunse prim-ministrul, această chestiune nu are nici un singur capăt de care să apuci, Ați observat că autorul scrisorii insinuează posibilitatea că ar exista o legătură între faptul că femeia aceea nu a orbit și masiva votare în alb care ne-a împins în situația dificilă în care ne aflăm, Domnule președinte, uneori n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
să comită aceste greșeli și, cum perorația s-a cam lungit, notați-vă în memorie ce e mai important, că apariția noastră, mâine-dimineață, în casele oamenilor, va trebui să se producă exact la zece și jumătate, nu spun să vă apucați să vă potriviți ceasurile, pentru că asta se întâmplă numai în filmele de comando, ceea ce trebuie să avem în vedere este să evităm ca suspecții să poată comunica, să se avertizeze unii pe alții, și acum să mergem la masă, ah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
bine, așezați-vă, nu stați acolo proptit ca doamna aceea cu căldarea goală. Câinele apăru brusc, ieși sărind, lătrând din spatele unor arbuști și alergă drept la comisar, care, instinctiv, făcu doi pași înapoi, Nu vă fie frică, spuse soția medicului apucând în trecere animalul de zgardă, n-o să vă muște, De unde știți că mi-e teamă de câini, Nu sunt vrăjitoare, v-am observat când ați fost acasă la mine, Se vede atât de mult, Se vede destul, cuminte, ultimul cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mâine, și nu numai numele, ci și adresa, pentru ca toată populația să afle unde își făcuse răutatea cuibul. Atunci, comisarul se duse după mașina de scris și o aduse pe masă. Împături ziarele, le trase la o parte și se apucă să lucreze. Hârtia pe care o folosea avea logotipul de la providențial, s.a., asigurări&reasigurări și putea, nu chiar mâine, dar cu siguranță poimâine, să fie prezentată de procuratură ca probă a celei de-a doua vinovății ale sale, adică, folosirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ca probă a celei de-a doua vinovății ale sale, adică, folosirea materialului de scris al administrației publice în folosul său propriu, cu circumstanțele agravante ale naturii particulare ale acestui material și ale caracteristicilor conspirative ale acestei utilizări. Comisarul se apucase să scrie acolo nici mai mult, nici mai puțin decât o relatare amănunțită a întâmplărilor din ultimele cinci zile, din dimineața zilei de sâmbătă, când împreună cu cele două ajutoare ale sale traversase clandestin blocada capitalei, până în ziua de astăzi, până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
că eram foarte tânăr și că pe el îl consideram un om între două vârste. Am uitat totul în afară de propria mea uimire. — Bine, dar ai patruzeci de ani. Tocmai asta mă face să cred că ar fi timpul să mă apuc. Dar ai mai pictat vreodată? — Am vrut oarecum să mă fac pictor când eram copil, dar tata mi-a spus să intru în afaceri, susținând că nu se pot câștiga bani din artă. Am început să pictez puțin, acum vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Tocmai de aceea am venit aici. La Londra nu puteam obține ceea ce doream. Poate că aici o să izbutesc. — Ți se pare posibil ca un om să realizeze ceva când pornește pe un drum nou la vârsta dumitale? Majoritatea oamenilor se apucă de pictură la optsprezece ani. Pot învăța mai repede decât când aveam optsprezece ani. Dar ce te face să crezi că ai talent? Un minut bun nu mi-a răspuns. Privirea i s-a oprit asupra mulțimii care trecea pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
era vorba de un om care în mod sincer nu punea la inimă ce gândesc alții despre el. Așadar, convențiile nu aveau nici un fel de putere asupra lui. Era ca un luptător cu trupul uns cu ulei. Nu-l puteai apuca de nicăieri. Asta îi dădea o libertate sfidătoare. Îmi aduc aminte că i-am spus: — Uite ce e, dacă toți oamenii s-ar purta ca dumneata, lumea n-ar putea merge mai departe. — Altă prostie cât toate zilele! Nu toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
că ăsta e adevărul, mi-am îngăduit să spun cu glas blând. M-a privit cu dispreț blajin: Un bărbat nu-și lasă baltă afacerile și nu-și părăsește nevasta și copiii la vârsta de patruzeci de ani ca să se apuce de pictură, decât dacă e la mijloc o femeie. Presupun că a cunoscut vreuna din astea... din prietenele cu apucături artistice, și aia i-a sucit capul. Deodată, în obrajii palizi ai dnei Strickland a apărut o pată de culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să aștept în tăcere. Peste zece minute s-a întors Stroeve, gâfâind. Pe lângă lucrurile pe care i le sugerasem mai adusese lumânări, niște supă de carne și spirtieră. Era un omuleț foarte practic și fără să piardă o clipă se apucă să-i pregătească niște pâine muiată în lapte, l-am luat temperatura lui Strickland. Avea 40 de grade. În mod evident era foarte bolnav. XXV În scurtă vreme am plecat. Stroeve se ducea acasă la cină și eu mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
neclintită și el văzuse că nu face decât s-o plictisească. Blanche își pusese haina și pălăria, se îndreptase spre ușă și el înțelese că într-o clipă o să plece. Se repezise la ea, îi căzuse în genunchi și-i apucase mâinile renunțând la orice fel de demnitate: „Ah, scumpa mea, nu pleca! Nu pot trăi fără tine! Am să mor. Dacă am făcut ceva care te-a supărat, te implor să mă ierți. Mai acordă-mi o șansă. Am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
la obraz ca și cum ar mai fi simțit lovitura, și în ochii lui era o durere sfâșietoare, îngemănată cu o uimire ridicolă. Părea un copilaș crescut prea mare și cu toate că-l compătimeam abia dacă-mi puteam stăpâni râsul. Apoi s-a apucat să bată străzile pe care avea fără doar și poate să treacă ea pentru a-și face cumpărăturile, pândind-o de după colț de pe partea cealaltă când umbla pe acolo. Nu îndrăznea să-i mai vorbească, dar căuta să pună în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
știu de ce m-am enervat: — Pentru numele lui Dumnezeu, vino-ți în fire, omule! i-am zis. Ce naiba tot spui? Făcea gesturi disperate cu mâinile, dar tot nu putea să rostească o vorbă. Parcă-l lovise muțenia. Nu știu ce m-a apucat, că l-am luat de umeri și l-am zgâlțâit. Privind în urmă, mă condamn pentru că m-am făcut astfel de râs. Presupun că ultimele nopți de nesomn îmi zdruncinaseră nervii mai mult decât îmi dădusem seama. — Dă-mi voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]